Ce E Cu Maneaua Asta...., Ce a tampit romānu' |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Ce E Cu Maneaua Asta...., Ce a tampit romānu' |
8 Apr 2005, 06:54 PM
Mesaj
#1
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 29 Inscris: 22 March 05 Forumist Nr.: 5.975 |
Să zicem că eu nu sunt romān[..cāteodată visez la asta]. Ajung la Otopeni, iau un taxi, mă īndrept spre oraş. In taxi, aud o voce suavă, care-şi plānge amaru'. Aflu că e Guţa a'lu' Peşte. Si că interpretează o "manea". "Could you repeat that?". "Manea, manca-ţ-aş. Iz laic yor cauntri miuzic...". Acum explicaţi-mi şi mie ce e cu genu asta de muzică atāt de cunoscut, si de ce e atāt de hulit de unii si adulat de alţii... Sau mai bine zis, aştept parerea voastră. (De exemplu, sa-i ardem pe rug!, să le cumparăm CD-urile!, sa-i....! )
|
|
|
9 Apr 2005, 10:54 PM
Mesaj
#2
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 3.750 Inscris: 8 January 05 Din: ??? Forumist Nr.: 5.402 |
Chiar aşa, de ce ascultă tinerii noştri cu atīta patimă şi voluptate manele? Pentru că suntem un popor, asemenea multor altora, īnzestrat cu un puternic sentiment al dragostei? Practicată (cu un potenţial ce nu-i de lepădat), dar şi invocată. De ce se omoară ei după aceste cīntece de pseudo-dragoste, de origine orientală, cu melodie duioasă şi tărăgănată, după cum le descriu dicţionarele? De ce au īnlocuit europenii noştri tineri folclorul romānesc, atīt de divers pentru a satisface toate gusturile, cu melodiile acestea slujite de texte de-o imbecilitate perfectă? Suntem noi un popor care şi-a descoperit acum, īn post-tranziţie, originile orientale?
Īn căutarea unui răspuns, se naşte o primă īntrebare. Manelele nu sunt numai duioase şi tărăgănate, ele au devenit, īntre timp, şi prilej unor lamentări comode, ca să nu spun leneş al exhihării unor trăiri intens-caricatural aproape de limita leşinului. Adeseori, şi morţii, căci se ştie, īn manele se moare şi īnvie frecvent din dragoste. Şi se dansează. Focos. Din buric şi şolduri. Indiferent de sex. Un act mimat īn extazul muzicii. Au, aşadar, tinerii noştri motive să topească după muzica aceasta produsă de băieţi minune, fermecători şi īncīntători, şi al asemenea adjective devenite (re)nume? Ce-i mīnă pe ei spre această adoraţie total definitivă şi necondiţionată? Credem că, īn primul rīnd, incultura. Nu numai muzicală. Venind īn oraşe, īn anii industrializării forţate, īn special spre periferii scăldate de-o grea tristeţe, părinţii tinerilor de astăzi, un fel de ţărani transhumanţi īntre anotimpurile vieţii, calificaţi la locurile silniciei, au pierdut ce aveau bun de acasă, cīştigīnd şi transmiţīnd copiilor tot ce-i mai rău de la noul lor mediu de viaţă. Textele manelelor le vin acum tuturor ca o mănuşă. Expresiile licenţioase, debitate la uşa cīrciumii, asezonate măiestrit pe muzică, au devenit mai săţioase. Īţi lasă gura apă, nu alta. Noroc că cinzeaca-i pe-aproape. Ar mai fi apoi sărăcia. Blocurile tip, existenţa īn mīzga ghetoului, cartierele acaparatoare cu toate promiscuităţile lor, duminicile la papuci şi capot la o tablă sau o sămīnţă, chefurile fără perdele, berea vrac īn sticle de plastic, rimează perfect cu orizontul īngust al manelei, cu răspunsul ei iute la dorinţele fierbinţi şi imediate. Tinerii celebrează valorile supreme ale acestei lumi: amorul liber, şmecheria profitoare, generozitatea unsuroasă, norocul chior, blestemul jucăuş, trădarea repetată, īnjurătura porcoasă. Şi, īn fine, să numim şi un al treilea posibil motiv al iubirii leşinate pentru manele: disperarea. Poate că tīnărul se agaţă de manea ca să uite. Să iasă din (i)realitatea imediată. Poate īi sunt necesare amăgirile ei colorate. Un fel de film indian pentru alpiniştii posturilor cotidiene. Acadeaua īnfometaţilor de real. Maneaua e, poate, singura lor certitudine. Să fie vorba despre, "crize vechi īn haine noi" aşa cum, cu mulţi ani īn urmă, Mircea Vulcănescu, un martir al intelectualităţii romāne, scria despre "tīnăra generaţie"? Cine să răspundă la această īntrebare, cīnd societatea romānească, bună de invocat pentru despovărărea conştiinţei, are alte treburi şi interese? Īntotdeauna presante. Şi capitale. Cīnd să mai aibă timp şi pentru tineri. Aşa īncīt, firesc, te īntrebi: este tineretul romān al secolului XXI acultural sau, mai degrabă, este īmpins, prin ignorare, īn zona fără orizont a ignoranţei? Liviu Capsa-Luceafarul iulie 2004 -------------------- Life is about having the mixture of the curiosity of an older person and the imagination of a child
Daphne Guiness Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decit iubit pentru ceea ce nu esti! Anatole France |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 29 March 2024 - 04:15 AM |