Umorul Si Experientele Asociate, Psihologia umorului Optiuni

[calfa]

Ideea subiectului provine de aici.

In articolul respectiv sunt cateva idei interesante despre natura umorului.

De exemplu, ca un element cheie al umorului (in forma sa obisnuita) este ... paradoxul.

O gluma obisnuita ar utiliza gandirea logica pentru a ajunge in final la un rezultat neasteptat, care surprinde.

Apoi, e interesanta observatia ca umorul este legat adesea de subiectele tabu (sexul, moartea, religia, etc.) care sunt greu de discutat deschis ca urmare a existentei regulilor si conventiilor sociale. Umorul ar avea un rol social de provocare si contestare a conventiilor care, desi socialmente necesare, pot sa ne separe de radacinile noastre umane.

(Ma intreb totusi, cum incadram bancurile cu politisti ? Ei ar reprezenta autoritatea contestabila ? Sau bancurile anti-minoritare ? O contestare a unor realitati care nu ne plac (asadar nu autoritatea si nici conventiile) ?)

O alta categorie interesanta tratata in articol este cea a jocurilor de cuvinte. Care practic se bazeaza pe utilizarea neasteptata a unui sens diferit de cel conventional.

In discutie apare si gandirea originala, care ar necesita crearea unor legaturi noi, neasteptate, care initial nu sunt evidente. Iar umorul ar fi bazat pe originalitate.

Pe de alta parte, se afirma ca umorul poate fi o "afacere periculoasa", putand sa produca manie si indignare.

Dar cea mai interesanta observatie mi se pare aceea ca multi dintre marii comedieni au personalitati foarte serioase, abilitatile lor pentru umor dezvoltandu-se adesea ca moduri de a evada din starile de prea adanca seriozitate catre care ii impinge personalitatea lor.

Articolul mai lanseaza si alte idei, dar poate le voi aduce in atentie mai tarziu.

Deocamdata, ce pareri aveti despre aceasta incercare de a explica umorul ?

[jet li]

Scriu dupa ce am citit ceva de Mark Twain si experienta lui cu gluma si multimea
O gluma veche :
- De cati politisti e nevoie ca sa schimbe un bec ?
- 5 , unul tine de bec si patru invart masa !
Asta cred ca o stie toata lumea. Cum ar fi ca la un spectacol , cel care spune glume pe scena sa o spuna ?
Spunand gluma aceasta in fata audientei, se intampla urmatoarele, si se dezvaluie situatia psihologica existenta :
Comicul spune gluma prima data.Cateva rasete, e n regula oamenii sunt amuzati de glumele precedente, sau sunt gata sa treaca peste ea si sa le auda pe urmatoarele. Comicul spune gluma inca odata. Daca cel care o spune e un comic debutant, oamenii il vor privi cu mila. Daca e vechi si cunoscut va fi privit ciudat. De aici se vede care au venit la spectacol se asteapta sa fie amuzati-entertained, sa ia o portie din alta realitate si sa o ascunda pe cea in care traiesc de obicei. Si ei nu se mai arata amuzati. Comicul o mai spune o data, publicul se simte si mai jenat fata de debutant sau intrigat fata de comicul vechi. Comicul mai spune gluma odata. Publicul aude, si crede ca repetitia e cauzata de lipsa aplauzelor, crede ca acel comic merita compatimit - ori a inebunit, asa ca aplauda mai mult de mila. Comicul mai spune gluma odata. Acum publicul se infurie, doar nu a venit sa dea banii sa-l auda pe ala cu gluma lui care nici gluma nu mai e, adica cum ii crede prosti ? , si incep sa se uite urat la el. Comicul mai spune gluma odata. Situatia se inrautateste, pozitia comicului pe scena e fizic amenintata. Comicul mai spune aceasi gluma rasuflata inca odata ! Si deodata toata lumea izbucneste intr-un ras care nu se mai opreste ! Deci asta era - gluma era de fapt situatia creata.
Mark Twain scrie ca a facut acest lucru in fata unei sali pline, unde a repetat de mai multe ori o gluma cunoscuta de toti, in periadele dintre repetari vorbindu-le oamenilor despre altceva, gluma nu este spusa una dupa alta, si exact asa s-a intamplat cum am scris mai sus.