Umorul Si Experientele Asociate, Psihologia umorului |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Umorul Si Experientele Asociate, Psihologia umorului |
8 Apr 2005, 12:50 PM
Mesaj
#1
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.894 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.410 |
Ideea subiectului provine de aici.
In articolul respectiv sunt cateva idei interesante despre natura umorului. De exemplu, ca un element cheie al umorului (in forma sa obisnuita) este ... paradoxul. O gluma obisnuita ar utiliza gandirea logica pentru a ajunge in final la un rezultat neasteptat, care surprinde. Apoi, e interesanta observatia ca umorul este legat adesea de subiectele tabu (sexul, moartea, religia, etc.) care sunt greu de discutat deschis ca urmare a existentei regulilor si conventiilor sociale. Umorul ar avea un rol social de provocare si contestare a conventiilor care, desi socialmente necesare, pot sa ne separe de radacinile noastre umane. (Ma intreb totusi, cum incadram bancurile cu politisti ? Ei ar reprezenta autoritatea contestabila ? Sau bancurile anti-minoritare ? O contestare a unor realitati care nu ne plac (asadar nu autoritatea si nici conventiile) ?) O alta categorie interesanta tratata in articol este cea a jocurilor de cuvinte. Care practic se bazeaza pe utilizarea neasteptata a unui sens diferit de cel conventional. In discutie apare si gandirea originala, care ar necesita crearea unor legaturi noi, neasteptate, care initial nu sunt evidente. Iar umorul ar fi bazat pe originalitate. Pe de alta parte, se afirma ca umorul poate fi o "afacere periculoasa", putand sa produca manie si indignare. Dar cea mai interesanta observatie mi se pare aceea ca multi dintre marii comedieni au personalitati foarte serioase, abilitatile lor pentru umor dezvoltandu-se adesea ca moduri de a evada din starile de prea adanca seriozitate catre care ii impinge personalitatea lor. Articolul mai lanseaza si alte idei, dar poate le voi aduce in atentie mai tarziu. Deocamdata, ce pareri aveti despre aceasta incercare de a explica umorul ? -------------------- ... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|
|
|
7 Nov 2005, 05:59 PM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 174 Inscris: 26 September 05 Forumist Nr.: 7.015 |
n-am citit articolul, este lung, da' o sa-l citesc. şi pe urmă, mă mai uit īn urmă peste ce postez acum
iată, īncerc o explicaţie, cam cum īmi apar mie lucrurile la o primă vedere omul, spiritul omului (nu īn sens mistic) este un aisberg, o parte mică la suprafaţă - gāndurile conştiente şi cea mai mare parte, aflată īn subconştient, pānă chiar la structura fizică moştenită. de regulă, cānd ne referim la minte, ne referim la partea conştientă şi o mică parte din subconştient, aceea pe care o putem accesa prin memorie sau despre care avem unele teorii. dar reacţiile noastre nu sunt rezultatul confruntării īntre două forţe - interesul biologic (necesităţile primare) şi interesul superior, intelectual. lucrurile devin mult mai complexe pentru că idei care sunt azi īn sfera constientă ajung īn timp să coboare foarte jos īn subconştient şi să se manifeste de acolo ca dorinte imposibil de īnţeles. fenomenul artei de exemplu, ne ajută să īnţelegem acest mecanism. ea grăieşte direct īn limbajul nonverbal al subconştientului, de fapt nu nonverbal ci extins eliptic. īn artă sunt necesare doar cāteva fragmente de informaţie pentru a transmite istorii extrem de complexe, funcţionānd ca un catalizator pentru informaţie prezentă deja īn subconştient. asta explică rezonabil şi faptul că arta nu are sens decāt atunci cānd este nouă, originală. altfel informaţia ei nu interacţionează cu zona subconştientă, rămāne blocată īn zona perceptibilă, ea va fi "īnţeleasă" şi devaluată de către raţiune. umorul este artă iar rāsul este nici mai mult nici mai puţin decāt expresia binelui la om. cānd omul are senzaţia binelui, el rāde ca s-o exteriorizeze. trebuie menţionat că binele nu se găseşte niciodată īn zona subţire a gāndurilor conştiente. un lucru "īnţeles" complet nu are nici haz, nici valoare artistică. pentru ca ceva să devină cu adevărat semnificativ, e necesar ca el să treacă de bariera zonei vizibile, să treacă de minte. cumva, să atingă un nivel de realitate mai mare. de ce rād copii? cānd vede un cāine, cānd vede o pasăre copilul īţi arată şi rāde. orice eveniment care īl atinge īn nevoia lui de a experimenta viaţa, īl bucură. omul, fiinţa socială, nu rāde singur, rāde cānd poate īmpărtăşi descoperirea lui. pentru omul simplu, pentru copil, binele şi rāsul sunt echivalente. apoi creşte şi īncepe să formeze asocieri mentale. treptat, ele coboară īn subconştient şi continuă să lucreze de acolo, fără intermedierea limbajului. apare hazul de necaz. īl bucură eşecurile altora atunci cānd descoperă că el le poate evita simplu. cu cāt e mai prosteasc comportamentul altcuiva, cu atāt mai optimist devine el, pentru că evitarea unui astfel de eşec este mai simplă. descoperirea unei situaţii optimiste e o sursă de bine. despre rāsul nervos aş spune că este similar visatului. un anume dezechilibru, o neīmplinire cronică te aduce īn punctul īn care simulezi starea de bine, produci un "bine" fictiv, un surogat. oricum, comportamentul celui care rāde nervos trebuie privit īn raport cu interacţiunea lui cu cel/cei faţă de care rāde, destinatarii mesajului. pentru că rāsul este o expresie. rămān desigur īntrebări la care modelul acesta nu pare a putea răspunde... -------------------- CONVENŢIA >>> un joc special!
* lejer dar nu plicticos ** naiv dar nu stupid *** firesc dar nu banal **** este jocul care te aduce la viaţă Maniaci ai jocurilor, uniţi-vă! |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 21 May 2024 - 09:47 AM |