Umorul Si Experientele Asociate, Psihologia umorului Optiuni

[calfa]

Ideea subiectului provine de aici.

In articolul respectiv sunt cateva idei interesante despre natura umorului.

De exemplu, ca un element cheie al umorului (in forma sa obisnuita) este ... paradoxul.

O gluma obisnuita ar utiliza gandirea logica pentru a ajunge in final la un rezultat neasteptat, care surprinde.

Apoi, e interesanta observatia ca umorul este legat adesea de subiectele tabu (sexul, moartea, religia, etc.) care sunt greu de discutat deschis ca urmare a existentei regulilor si conventiilor sociale. Umorul ar avea un rol social de provocare si contestare a conventiilor care, desi socialmente necesare, pot sa ne separe de radacinile noastre umane.

(Ma intreb totusi, cum incadram bancurile cu politisti ? Ei ar reprezenta autoritatea contestabila ? Sau bancurile anti-minoritare ? O contestare a unor realitati care nu ne plac (asadar nu autoritatea si nici conventiile) ?)

O alta categorie interesanta tratata in articol este cea a jocurilor de cuvinte. Care practic se bazeaza pe utilizarea neasteptata a unui sens diferit de cel conventional.

In discutie apare si gandirea originala, care ar necesita crearea unor legaturi noi, neasteptate, care initial nu sunt evidente. Iar umorul ar fi bazat pe originalitate.

Pe de alta parte, se afirma ca umorul poate fi o "afacere periculoasa", putand sa produca manie si indignare.

Dar cea mai interesanta observatie mi se pare aceea ca multi dintre marii comedieni au personalitati foarte serioase, abilitatile lor pentru umor dezvoltandu-se adesea ca moduri de a evada din starile de prea adanca seriozitate catre care ii impinge personalitatea lor.

Articolul mai lanseaza si alte idei, dar poate le voi aduce in atentie mai tarziu.

Deocamdata, ce pareri aveti despre aceasta incercare de a explica umorul ?

[agora]

Cred ca distinctia cea mai pregnanta ar fi intre amuzament si umor. Cred ca ar trebui sa incepem cu amuzamentul pentru ca in mod sigur apare primul ( ne uitam la un copil si e destul de clar). El apare ca abilitate a organismului de a sesiza ludicul, intentia de joc a celuilalt (cineva face cucu-bau catre un bebe iar ala micu rade de se rupe). Se pare ca avem in creier asa numiti neuroni oglinda care in momentul in care vedem anumite miscari ale unei alte fiinte umane ne activeaza o anumita stare sufleteasca comparabila cu starea sufleteasca a celui care faca miscarile. Cel din fata copilului se manifesta ludic, copilul are aceasi traire de destindere si bucurie ca si el. Cel din fata lui se manifesta agresiv, copilul e inundat de trairi negative. Se pare ca aceasta functie nu e foarte specializata dar reuseste sa transmita destul de bine esenta mesajului.
Pentru acest tip de amuzament nu ai nevoie de prea multa ratiune, analiza, jocuri de cuvinte, paradoxuri, etc. E ceva aproape automatic.

Umorul e un produs mult mai avansat, el se cultiva si se educa. Poanta, bancul. gluma, are context socio-cultural. Daca spun bancul in care Funar statea langa o fantana pe care scria ca are apa otravita si imbie pe un ungur sa bea apa cand isi da seama ca nu poate citi inscriptia, pentru cineva care habar nu are de frecusurile dintre unii romani si unii unguri, si despre faptul ca Funar e mai nationalist si uraste o anumita minoritate, bancul nu are nici o noima.

Amuzamentul e primar, contextual. Umorul e intermediat cultural (Poate generalizez un pic dar e de vazut diferenta intre Vacanta Mare si Divertis. primii se bazeaza pe costumatie, expresivitate corporala si mimica-daca ai auzi dialogul la radio efectul ar fi semnificativ redus-, ceilalti se bazeaza mai mult pe un limbaj cu dublu inteles si pe ironie).

Primele lucruri de care radem spontan sunt relativ putine dar apoi prin educatie inoculam norme care ne pot da noi surse de ras (ex. oamenii pot rade daca cineva se apleaca si i se rup pantalonii in dors, o maimuta sau un caine nu imparte conceptia noastra despre pudicitate, zone intime, etc. ca urmare nu poate sesiza comicul situatiei)

Problema e ca amuzament, umor sau alte cuvinte legate de ele sunt atat legate intre ele si atat de frecvent folosite incat par echivalente. Pentru a diferentia intre ele e nevoie sa abordam aceasta tematica din perspectiva ontogenetica (ce apare prima oara in viata omului si spre ce evolueaza)