Umorul Si Experientele Asociate, Psihologia umorului Optiuni

[calfa]

Ideea subiectului provine de aici.

In articolul respectiv sunt cateva idei interesante despre natura umorului.

De exemplu, ca un element cheie al umorului (in forma sa obisnuita) este ... paradoxul.

O gluma obisnuita ar utiliza gandirea logica pentru a ajunge in final la un rezultat neasteptat, care surprinde.

Apoi, e interesanta observatia ca umorul este legat adesea de subiectele tabu (sexul, moartea, religia, etc.) care sunt greu de discutat deschis ca urmare a existentei regulilor si conventiilor sociale. Umorul ar avea un rol social de provocare si contestare a conventiilor care, desi socialmente necesare, pot sa ne separe de radacinile noastre umane.

(Ma intreb totusi, cum incadram bancurile cu politisti ? Ei ar reprezenta autoritatea contestabila ? Sau bancurile anti-minoritare ? O contestare a unor realitati care nu ne plac (asadar nu autoritatea si nici conventiile) ?)

O alta categorie interesanta tratata in articol este cea a jocurilor de cuvinte. Care practic se bazeaza pe utilizarea neasteptata a unui sens diferit de cel conventional.

In discutie apare si gandirea originala, care ar necesita crearea unor legaturi noi, neasteptate, care initial nu sunt evidente. Iar umorul ar fi bazat pe originalitate.

Pe de alta parte, se afirma ca umorul poate fi o "afacere periculoasa", putand sa produca manie si indignare.

Dar cea mai interesanta observatie mi se pare aceea ca multi dintre marii comedieni au personalitati foarte serioase, abilitatile lor pentru umor dezvoltandu-se adesea ca moduri de a evada din starile de prea adanca seriozitate catre care ii impinge personalitatea lor.

Articolul mai lanseaza si alte idei, dar poate le voi aduce in atentie mai tarziu.

Deocamdata, ce pareri aveti despre aceasta incercare de a explica umorul ?