Expeditia Lui Alexandru Cel Mare In Asia, Arrianus |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Expeditia Lui Alexandru Cel Mare In Asia, Arrianus |
10 Mar 2005, 02:59 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
In acest subiect vreau sa prezint expeditia lui Alexandru in Asia, asa cum Arrianus o prezinta la randul lui in cronica sa.
Comentariile vor fi binevenite. -------------------- Suntem ceea ce gândim. (Buddha)
|
|
|
17 Jun 2005, 04:16 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
Cum spuneam, Alexandru, se intoarce acasa. Pe Hephaistion si Nearchos, ii trimite cu flota pe Acesines, acestia urmand sa-l astepte la confluenta cu Indul, iar el cu garzile, ii va urma pe uscat, urmand sa supuna neamurile de indieni care le ieseau in cale (este vorba despre Malli).
Poate va intrebati ce mai vroia Alexandru de la indieni, si de ce continua sa-i macelareasca (nu, nu este prea crud cuvantul. Alexandru efectiv ii macelerea pe toti cei care nu i se supuneau!). O facea dintr-un principiu simplu: sa nu lasi in urma ta inamici necuceriti, pentru ca se pot rascula si pot oricand sa te atace din spate. Ca si restul indienilor, mallii se dovedira darji in lupta si preferau sa moara decat sa se lase cuceriti dandu-i astfel de furca lui Alexandru, care era cat pe ce sa fie ucis. Atacase o cetate, reusise sa darame zidurile si sa-i impinga pe indieni in cetatuie si acum incercau sa intre si ei inauntru, ba fortand portile, ba escaladant zidurile. Alexandru, parandu-i-se ca oamenii lui se misca prea incet, puse mana pe o scara, o propti de zid si incepu sa urce. Il urmau inca doua garzi. Una dintre ele ducea scutul sacru luat din Troia, scut ce-l insotea intotdeauna in lupte si era purtat inaintea armatei atunci cand era cucerita o cetate. Ajunsi sus, ii indepartara pe cei cativa indieni care incercau sa se opuna si se suira pe zid. Intre timp, garzile de jos, vazand curajul regelui, prinsera si ele forte si se napustira pe scara, care insa ceda si se rupse, lasandu-i pe cei de pe zid izolati. Alexandru nu stia ce sa faca, sa ramana sus sau sa sara in cetatuie. In cele din urma alesese ultima varianta. Asa ca, sari in cetatuie si ramasese cu spatele la zid si inconjurat de indieni, care-l recunoscusera (Arrianus spunea ca era imposibil sa nu-l recunosti dupa imbracamintea care-i stralucea si dupa curajul de care dadea dovada). Seful indienilor sari la Alexandru, dar acesta il rapuse cu o lovitura de sabie. Mai sarira inca doi care avura aceeasi soarta. Speriati si vazand ca e greu sa te bati cu el, incepura sa-l loveasca cu pietre. Arcasii nu conteneau nici ei sa traga, si chiar reusisera sa omoare pe una din garzi cu o sageata in plina fata. In cele din urma, o sageata strapunse platosa lui Alexandru si apoi pieptul, dar el continua sa se apere de pietre si sageti, pana cand lesina si cazu cu fata pe scut. Garda ramasa in viata, se arunca si ea cu scutul sacru peste el ca sa-l apere. Intre timp, armata, ramasesa afara, intrase in panica si incercau disperati sa intre in cetatuie, si reusisera destul de rapid incat sa-l scoata inca viu pe rege din mainile indienilor. Il scoasera pe scuturi afara si-l detera imediat pe mana unui doctor care-l opera si-i scoase sageata. Cand spun ca-l opera, ganditi-va la un cutit in loc de bisturiu si fara anestezice. Ptolemeu spunea ca asa de adanca era rana, ca pur si simplu iesea aer cu sange din plaman, iar cand medicul i-a scos sageata din piept, Alexandru lesinase de durere. In cele din urma isi reveni, dar era foarte slabit si se tinea greu pe picioare. Insa, la urechile armatei care il astepta la confluenta Indului cu Acesines-ul, ajunsese zvonul cum ca regele a murit, si deja intrasera in panica. Daca regele ar fi murit, cum s-ar mai fi intors ei acasa? In plus toti cei pe care-i cucerisera s-ar fi rasculat si le-ar fi dat de furca. Alexandru, auzind ca armata il crede mort, puse sa fie adus in fata lor, ca sa-l vada in carne si oase. Zis si facut, il urcara pe o ambarcatiune si-l adusesera pe apa, inaintea ostirii adunate pe maluri si care nici acum nu credea ca e viu. Indoielile s-au mai risipit cand Alexandru le-a facut cu mana, dar tot nu a fost destul. Vazand ca iubita lui armata are indoieli cu privire la starea lui, Alexandru se hotara sa le risipeasca in totalitate. Acosta pe mal, ceru un cal, se urca pe el si merse printre soldati. Abia atunci soldatii il recunoscura si incepusera sa se bucure si sa-l aclame. Multi veneau sa-l vada personal si chiar sa-l atinga. Alexandru era un adevarat zeu pentru ei. Asadar, Alexandru a trecut inca o data pe langa moarte (pentru a cat-a oara?) si nu mai stiu daca la Arrianus, sau pe altundeva am citit, dar se spune ca avea nu mai putin de doua zeci si ceva de plagi pe tot corpul. In continuare, Alexandru isi revine si dupa ce pune la punct administratia locurilor ce tocmai le-a cucerit, coboara mai departe pe Ind pana ajunge in delta acestuia si apoi in ocean. Ajunsi in delta Indului, isi imparte armata in trei parti. Astfel, pe mare, Nearchos avea sa navigheze inspre vest, spre Golful Persic, el avea sa ia calea desertului Gedrosiei, iar Crateros avea sa mearga pe la nord de acesta, cu restul armatei. Asa stateau lucrurile in anul 325.i.e.n… Harta expeditiei: http://www.ac.wwu.edu/~stephan/Renault/boy.mp.html -------------------- Suntem ceea ce gândim. (Buddha)
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 6 May 2024 - 11:59 AM |