Expeditia Lui Alexandru Cel Mare In Asia, Arrianus Optiuni

[Ovidius]

In acest subiect vreau sa prezint expeditia lui Alexandru in Asia, asa cum Arrianus o prezinta la randul lui in cronica sa.
Comentariile vor fi binevenite.

[Ovidius]

Asa cum se poate observa, in anturajul lui Alexandru incepusera sa apara nemultumiri. Acestea se datorau in principal noului stil de viata abordat de rege, care abandonase tinuta macedoneana si acum purta haine persane in semn de respect fata de persi. Probabil ca doar hainele, nu i-ar fi nemultumit intr-atat pe macedoneni, ci faptul ca dupa moartea lui Cleitos, Alexandru a vrut sa introduca plecaciunea supusilor, ceea ce a starnit adversitate, mai ales din partea lui Callisthenes (nepotul lui Aristotel si istoric al expeditiei), care sustinea ca doar in fata zeilor trebuie sa te inchini, iar Alexandru inca nu era zeu. Aceste vorbe l-au mahnit asa de tare pe Alexandru, incat nu mai vroise sa-i dea lui Callisthenes sarutarea regala iar acesta i-a reprosat detasat si probabil ironic: „Acum sunt mai sarac cu o sarutare“. Alexandru nu uita aceste vorbe, si cu ocazia complotului pajilor, il aresta pe Callisthene, care se presupune ca ar fi participat si el. Acesta a fost obligat sa insoteasca armata, legat in lanturi, insa in cele din urma se imbolnavi si muri.

Era iarna anului 327 i.e.n, si Alexandru isi indreapta in continuare ochii spre India, dar ca sa-si asigure linistea din spatele frontului, mai avea de cucerit Piatra Sogdianei. Aceasta era o fortareata, (exact sa va spun nu stiu unde e, dar cu aproximatie e pe undeva in zona Kabul-ului) situata pe varful unui versant, foarte greu accesibila, in care, Oxyartes se refugiase cu oamenii lui. Acestia isi facura provizii, se baricadara in cetate si nu vroiau nicicum sa cada la intelegere cu Alexandru, care le promisese ca ii lasa in continuare stapani pe propriile pamanturi numai sa se predea. Cum pentru regele macedonean, era de neconceput ca cineva sa i se opuna, ii anuntase pe refugiati ca va porni sa-i cucereasca. Pe acestia insa ii amuza foarte tare. Erau asa de siguri ca nimeni nu-i poate cuceri, incat ii raspunsesera lui Alexandru ca doar atunci ii va cuceri, cand va avea soldati cu aripi. Lui Alexandru nu-i trebui mult timp ca sa gaseasca strategia prin care sa ajunga in cetate. Astfel, stransese toti soldatii care stiau sa se catzere, vreo 300 la numar si puse premiu pentru primii doisprezece care vor ajunge sus. Acestia, dotati cu cuiele de la corturi si sfori de in, luara in piept, de cu seara, versantul cel mai abrupt, care nu era aparat, si pana dimineata ajunsesera sus. Cand reusira toti sa urce, dadura semnal lui Alexandru, care la randul lui ii anunta pe cei din fortareata sa mearga sa-i vada armata, spunandu-le: “Am facut rost si de soldati cu aripi!”. Cand i-au vazut pe cei cativa soldati sus in cetate, barbarii au inlemnit. Pur si simplu nu le venea sa isi creada ochilor si se predara.
Acest eveniment, are insa o semnificatie mai aparte pentru ca printre prizonieri se afla si fiica de 16 ani a lui Oxyartes, Roxana (in traducere inseamna micutza stea) care se spune ca era cea mai frumoasa femeie din Asia, dupa fiica lui Darius. Alexandru se indragosti pe loc de ea, si o lua de sotie, sotie ce avea sa-l insoteasca de acum incolo peste tot in expeditie.
Asadar, Alexandru reusise sa cucereasca in doar o zi, o fortareata care era renumita pentru siguranta ei. Insa, nu era singura. Tot in zona, mai exista o a doua Piatra Sogdiana. La fel ca precedentii, barbarii isi facusera provizii, se refugiasera in cetate si nu vroiau sa cedeze. Alexandru dadu si de aceasta data dovada de ingeniozitate si se apuca sa construiasca un fel de pod astfel incat armata sa poata ajunge la nivelul cetatii. Cand acesta lua forma, refugiatii vazura ca nu e de glumit cu ambitia lui Alexandru, si se predara. De fapt nici macar nu au fost luati prizonieri, ci au fost lasati in continuare stapani peste pamanturile lor, ei devenind chiar prieteni si aliati ai lui Alexandru. Tot ei, din proviziile facute, au alimentat cu hrana armata macedoneana, care era destul de flamanda din cauza lipsei de alimente.
Cu aceasta, campania lui Alexandru ia sfarsit in aceasta parte a Asiei, el indreptandu-si pasii, asa cum spuneam la inceput, spre India.