Expeditia Lui Alexandru Cel Mare In Asia, Arrianus Optiuni

[Ovidius]

In acest subiect vreau sa prezint expeditia lui Alexandru in Asia, asa cum Arrianus o prezinta la randul lui in cronica sa.
Comentariile vor fi binevenite.

[Ovidius]

Mergem mai departe....

Cu granitele asigurate, Alexandru, il pune la conducerea Macedoniei pe Antipatros si impreuna cu cei aprox 35.000 de ostasi pleaca spre Asia. Trece stramtoarea Dardanele si ajunge la raul Granikos, unde era asteptat de armata persana. Aici Parmenion (un general de-al sau) ii cere sa nu se grabeasca sa-i atace pe persi si sa fie prudent, dar, Alexandru constient fiind de puterea armatei sale precum si de capacitatea sa de comandant, nu-l asculta. Nu tin minte citatul, dar ii spune foarte frumos lui Parmenion ca orice ar face persii, el tot va gasi cum sa-i bata. Cu armata aranjata de-a lungul raului, Alexandru ordona trecerea trupelor peste malurile nu tocmai domoale. De cealalta parte, cavaleria persana clar avantajata de pozitia inalta de atac astepta miscarea macedonenilor. Se incinse o lupta crunta iar primii care intrara in contact cu persii cazura. In acest timp, Alexandru intra si el in lupta, pe partea dreapta a frontului. Persii, vazandu-l pe Alexandru in lupta, se napustira cu totii asupra lui (asupra trupelor comandate direct de el) si creeaza un gol in partea de mijloc, permitand astfel falangei & co sa treaca mai usor raul. Pe cat au fost persii de multi, pe atat a fost Alexandru de viteaz in lupta si a reusit sa tina piept pana la venirea restului trupelor. In plus era cat pe ce sa fie omorat: la vederea lui Mithridates (ginerele lui Darius), Alexandru se napusteste asupra lui si-l strapunge cu lancea. Imediat dupa aceea, Rhoesaces, un nobil persan ii da in cap o lovitura de sabie, care din fericire pentru el, ii indoaie doar coiful. In timp ce Alexandru il rapunea pe Rhoesaces, Spithridates (regele Lydiei) il ataca prin spate, ridicand sabia asupra lui. Noroc insa cu Cleitos, care-i taie mana lui Spithridates si-l scapa astfel pe Alexandru.
Cu toate trupele dincolo de Granikos, Alexandru reusi sa imprastie cavaleria persana, care fugea incotro putea. In spatele frontului, ramasesera insa pe loc pedestrasii eleni care se spune ca ar fi fost socati de infrangere. Deoarece expeditia lui Alexandru avea ca si scop raspandirea culturii grecesti in Asia si distrugerea Imperiului Persan, orice grec care lupta impotriva, era calificat de inalta tradare, asa ca macedonenii ii inconjurasea si ii nimicira om cu om. Din vreo 10.000 de oameni doar 2.000 au fost luati prizonieri si trimisi in Macedonia sa lucreze ca sclavi, restul....sa-i ierte Dumnezeu!
Dupa ce lupta se termina, Alexandru trece la ingroparea mortilor, atat a celor ce au luptat cu el cat si a celor din armata persana (dintre macedoneni, se spune ca ar fi murit nu mai mult de cateva sute). Apoi jertfeste zeilor pentru ca nu au fost impotriva lui si se pregateste sa mearga mai departe.

Schite cu lupta de la Granikos: http://www.allempires.com/articles/granicos/granikos.htm