Povestea Imigrarii Optiuni

[Mistinguett]

Pentru ca subiectul "Emigrantii si denigrantii" a luat-o un pic razna si e cam negativ din start...
Pentru ca, dupa cum am spus de multe ori, emigrarea este o experienta diferita pentru fiecare in parte ...
Pentru ca stiu ca multi romani vor sa plece din Romania si pentru ca stiu ca multi din ei au impresii gresite despre ce inseamna viata de inceput in alta tara...

Mi-ar placea foarte daca am scrie aici cat de mult sau de putin din experientele noastre. Nu trebuie sa dam detalii mai departe de limita de comfort, care si asta difera de la persoana la persoana. Dar ar putea fi un subiect frumos, fie el trist sau vesel, nostalgic sau poate chiar hazliu...

Stiu ca este mult de spus, e un subiect unde nu poti spune doar "pai... mi-am facut valizele si m-am urcat in avion" dar poate postam cum avem chef si cum ne navalesc amintirile. Poate ne inspiram unii pe altii. Poate primim intrebari de la cei din tara si vrem sa raspundem.

Doar va rog sa nu "atacati" povestea nimanui - nu uitati niciodata ca fiecare experienta e originala si nu e obligatoriu sa vedeti viata sau lumea la fel cu cel care a postat.

Voi scrieti ce vreti, dar iata intrebari ajutatoare (poate): Cat ati stiut despre tara unde ati emigrat inainte de plecare? Odata ajunsi acolo, ce nu a fost cum credeati sau v-a atras atentia (bun sau/si rau)? Ati avut familie, prieteni de la inceput? Cat v-a ajutat asta? Ati comparat preturile din Romania cu preturile de unde ati ajuns? Cat a durat (aproximativ, bineinteles) pana ati putut spune "cam stiu pe ce lume sunt acum" (legi, reguli sociale etc)? Si bineinteles ca daca vreti sa scrieti si ce va place/displace prin locurile unde traiti, nu cred ca se supara nimeni - chiar daca mai e un subiect despre asta, dar ala e la "americani" iar acum avem mai multi forumisti din toata lumea.


*de obicei raspund prima, dar acum trec printr-o perioada foarte ocupata si promit ca voi scrie cat pot de curand, chit ca pe bucatele.

[Elena Z]

Pentru mine a fost foarte usor sa plec din Ro. Tata era aici din 89 si intr-o vara, dupa ce tocmai intrasem la liceeu, am zis sa imi vizitez tatal, pe care nu il mai vazusem de mult timp. (ai mei fiind despartiti de pe cand aveam io vre-o 4 anishori). Am ajuns aici si mai mult dintr-o joaca am luat decizia sa raman aici, decizie pe care o regret si in ziua de astazi. La inceput mi-a fost foarte greu, eram o copila care dintr-o data sa vazut printre straini. De-a bea cand am inceput sa ma duc la scoala, am inceput sa realizez ce are sa ma astepte. Si am regretat ca nu m-am intors la mama inapoi, am regretat mult, dar nu mai aveam cale de intoarcere. Imi amintesc primul an de scoala in Austria. Mergeam la scoala 8 ore pe zi numai ca sa invatz germana. Am urat germana de prima data de cand am auzit-o si o urasc si acuma, drept dovada nici dupa 6 ani de zile de umblat numai prin scolii nu o stiu la perfectie si cred ca nu o voi stii niciodata. Am urat anul ala de scoala, nu erau decat straini cu mine in clasa, nu vorbeam cu nimei, aveam sezatia ca in pauza ceilalti copii se uita urat la mine. Am plans mult atunci pentru decizia luata. Dar cumva m-am resemnat si am privit mai departe. A urmat liceul, unde aveam sa observ cat de nazisti sunt austrieci. Erau atat de rai cu mine, radeau de mine ca nu vorbeam bine germana, isi bateau joc de mine, ce mai aia 3 ani cat am mers la liceeu au fost un chin pentru mine. Nu am reusit sa imi fac nici o prietena, eram mereu singura, in pauze citeam, numai ca sa nu se mai lege nimeni de mine. Acuma dupa 6 ani de zile, situatia este cam la fel. Nu am prietenii aici, am numai amici cu care te poti distra si atat. Austria nu este o tara urata, este foarte curata, cu peisaje superbe, da oamenii sunt foarte reci. Sunt extrem de reci si de nazisti. Cateodata ma gandesc sa ma intorc inapoi in Romania dar sunt constienta ca acuma nu am nici un viitor acolo. Inca nu am nici o diploma, nu am nici o pregatire. De multe ori ma amagesc cu ideea ca o sa mai treaca cumva anii si am sa imi terim o facultate aici si atunci am sa ma intorc. Dar nu stiu cat am sa ma rezist aici. Urasc Austria, urasc viata pe care o duc de 6 ani, si cateodata ma urasc si pe mine ca am facut un pas gresit la momentul nepotrivit.