Povestea Imigrarii |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Povestea Imigrarii |
4 Mar 2005, 09:14 PM
Mesaj
#1
|
|
Cea Mai Impaciuitoare Forumista din 2003 Grup: Moderator Mesaje: 2.395 Inscris: 25 April 03 Forumist Nr.: 240 |
Pentru ca subiectul "Emigrantii si denigrantii" a luat-o un pic razna si e cam negativ din start...
Pentru ca, dupa cum am spus de multe ori, emigrarea este o experienta diferita pentru fiecare in parte ... Pentru ca stiu ca multi romani vor sa plece din Romania si pentru ca stiu ca multi din ei au impresii gresite despre ce inseamna viata de inceput in alta tara... Mi-ar placea foarte daca am scrie aici cat de mult sau de putin din experientele noastre. Nu trebuie sa dam detalii mai departe de limita de comfort, care si asta difera de la persoana la persoana. Dar ar putea fi un subiect frumos, fie el trist sau vesel, nostalgic sau poate chiar hazliu... Stiu ca este mult de spus, e un subiect unde nu poti spune doar "pai... mi-am facut valizele si m-am urcat in avion" dar poate postam cum avem chef si cum ne navalesc amintirile. Poate ne inspiram unii pe altii. Poate primim intrebari de la cei din tara si vrem sa raspundem. Doar va rog sa nu "atacati" povestea nimanui - nu uitati niciodata ca fiecare experienta e originala si nu e obligatoriu sa vedeti viata sau lumea la fel cu cel care a postat. Voi scrieti ce vreti, dar iata intrebari ajutatoare (poate): Cat ati stiut despre tara unde ati emigrat inainte de plecare? Odata ajunsi acolo, ce nu a fost cum credeati sau v-a atras atentia (bun sau/si rau)? Ati avut familie, prieteni de la inceput? Cat v-a ajutat asta? Ati comparat preturile din Romania cu preturile de unde ati ajuns? Cat a durat (aproximativ, bineinteles) pana ati putut spune "cam stiu pe ce lume sunt acum" (legi, reguli sociale etc)? Si bineinteles ca daca vreti sa scrieti si ce va place/displace prin locurile unde traiti, nu cred ca se supara nimeni - chiar daca mai e un subiect despre asta, dar ala e la "americani" iar acum avem mai multi forumisti din toata lumea. *de obicei raspund prima, dar acum trec printr-o perioada foarte ocupata si promit ca voi scrie cat pot de curand, chit ca pe bucatele. -------------------- Life is what happens to you while you're busy making other plans.
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi |
|
|
6 Mar 2005, 01:18 AM
Mesaj
#2
|
|||
Batranul Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 1.491 Inscris: 5 June 03 Din: Romania Forumist Nr.: 360 |
Mistinguett
Misti, spre deosebire de tine, eu nu ma pot lauda cu dragostea mea fata de Londra. Pot sa-mi aduc aici si sotia si copii si pe mama din groapa, ca tot nu ma dau in vant dupa aceasta lume civilizata, desi recunosc ca te respecta mai mult decat o fac cei de unde-ai plecat. Cred ca tine mai mult de suflet. Nu m-as putea acomoda in veci. Trec zilnic de cel putin doua ori prin locuri pentru care foarte multi turisti platesc bani grei sa le vada o data in viata. Am avut ocazia sa lucrez in locuri de a caror istorie englezii sunt mandri. Am avut ocazia sa lucrez in locuri unde am adaugat si eu o caramida la faurirea istoriei: turnurile din Canary Wharf. (Pacat ca nu se permit atasamente, ca as fi putut arata legitimatia pentru acea zona destul de securizata, ca era dupa 11 septembrie!) Nu ma intereseaza! Totul ma lasa rece. Ajung acasa si ma instalez in fata calculatorului de unde nu ma mai desprind decat daca este foarte necesar. Sunt un solitar si nu-mi place sa deranjez pe altii. Daca cineva ma viziteaza, ma bucur si ii tratez cum pot mai bine, dar dupa ce se observa ca nici dupa a doua, nici dupa a treia vizita, nu ma sinchisesc sa intorc aceste vizite, chiar daca mai vin cu vreo treaba, stau putin, parca stingheriti sa nu ma deranjeze, incep sa ma trateze cu "dumneavoastra" si pleaca scuzandu-se de deranj. De foarte multe ori mi s-a intamplat asa. Iar asta in ciuda faptului ca am fost si sunt - zic eu - un om destul de vesel. Prieteni adevarati am putini. Spuneam in mesajul anterior ca aici notiunea de "prieten" se caricaturizeaza dincolo de limita firescului. Unii dintre prieteni ar fi preferat sa le iau apararea si atunci cand furau si atunci cand se certau cu altii si nu aveau dreptate... Mi s-a reprosat ca nu stiu sa tin cu cei din zona mea sau cu cei care poate m-au ajutat intr-o imprejurare sau alta. N-am sa inteleg niciodata de ce, acceptand un ajutor (care poate nici nu era atat de important) trebuie neaparat sa te compromiti ca sa fii recunoscator gestului respectiv. Pentru asta, recunosc ca am destul de putini prieteni si prefer sa fiu lasat in pace decat sa ma pomenesc cu un ajutor pe care cineva il anticipeaza dintr-um motiv sau altul! Am suferit sincer pentru fiecare ruptura avuta de prietenii mei, si pot sa spun ca sunt inca socat de cate divorturi au fost in ultimii ani. Dar mi s-a intamplat si sa ma intreb cum de a reusit acea femeie sa imparta viata cu un barbat care nu se poate controla dupa prima bere si face cele mai oribile tampenii... Nu judec si nu doresc sa fiu judecat: sunt pentru toleranta si cat mai mult respect. Concluzia trista este ca strainatatea a distrus enorm de multe casnicii!... Deci, chiar si cu familia alaturi, niciodata nu mi-as face planuri sa raman definitiv. Iar daca s-ar intampla prin cine stie ce imprejurari, probabil in gandul meu as fi intotdeauna pe picior de plecare. Neputinta de a ma face util in tara mea ma tine inca departe de cei dragi, iar asta e ca un blestem pentru mine! Ma intreb daca si cand se va sfarsi, si daca nu cumva voi sfarsi si eu intr-o zi ca atatia altii, cu un divort si o viata ratata!... Deocamdata nu am motive, dar numai Dumnezeu stie ce ne rezerva ziua de maine! Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 6 Mar 2005, 01:21 AM -------------------- Dincolo de inocenta e alunecare !
|
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 7 May 2024 - 07:01 AM |