Homo Sapiens/ Homo Religiosous, Eliade si dialectica sacrului Optiuni

[Figaro]

Acest topic incearca se deblocheze incurcatura care s-a facut prin sustinerea acelui ateism fiintial (non credinta), si sa puna problema in termeni de sisteme de gandire.

Este clar ca, desi acceptand teoria discutabila a ateismului ontologic avansata de gruparea prietenilor nostri condusi de Amenhotep, inceputurile gandirii umanitatii au fost religioase, ateismul aparand ulterior ca o reactie.

Ce i-a determinat pe primii oameni sa gandeasca in maniera religioasa, si nu a existat de la bun inceput o explicatie ateista a mediului inconjurator? Eliade sustine ca dialectica sacrului a fost matricea gandirii omnesti, si ca orice forma de gandire a aparut in relatie cu gandirea religioasa.

Eliade merge mai departe, si avanseaza ideea unui reflex al sacrului care il determina pe om sa caute divinitatea. Termenul de homo religiosous este pus in relatie cu homo sapiens: omul care gandeste o face in zorii gandirii lui in maniera religioasa.

Va invit sa analizam tezele lui Eliade, din toate punctele de vedere posibile. Probabil ca aici, scapati din chingile discutiilor care se intind fara rost, vom putea discuta mai pe larg.


Credeti ca teze lui homo religiosous este valabila?