La Limita Dintre Exterior Si Interior, in cautarea sinelui Optiuni

[Felina]

Omenirea cerceteaza de ceva timp (cat?) mediul extern (inconjurator) si mediul intern (organismul uman). A reusit sa stabileasca unitati de masura pentru mediul inconjurator si sa descopere in trup diverse parti, pana la celula. Intre exterior si interior ramane acel ceva ce se mira atat de infinitatea observata in propriul trup cat si de infinitatea exteriorului, universului. Asadar, ce ramane intre cele doua infinitati, suspendat, intrebator si nelinistit, parca plantat acolo, strain de orice?
In orice om acest proces se repeta dupa nasterea lui: invata pe rand, in limitele stiintei (si nu numai), din ce este construit propriul trup si care sunt legile mediului inconjurator, ale naturii, ale societatii.


Cum poate o entitate crescuta din propria-i fiinta sa se mire ea insasi de o parte din ea? Sau poate nu-i crescuta din propria-i fiinta?

Imi pare cum ca sunt o entitate plantata intr-un trup de carne, pedepsita sa ma minunez pana la moarte de trupul meu bolnavicios si de gandurile mele uneori starnite din neant si incontrolabile.

Acest topic a fost editat de Nushi: 20 Jan 2005, 05:47 PM