Final Optiuni

[andrei69]

(to admin : nu ma mai mutati de colo colo. Nu aveti nici un respect ?)

Sindromul Asperger.

Va plac catelusii ? Pisicutele ? Mie-mi plac. Imi plac si copiii mici. Sint haiosi.

Intotdeauna am crezut ca exista ceva in noi care ne face sa ne placa puii de animale. Am gresit. Mi-am dat seama de asta atunci cind am observat o fetita cintind si am observat cit de calculate erau pentru ea toate miscarile. Se misca incet, si se vedea - evident - ca miscarile erau in ea si trebuia sa si le aminteasca. Si toate miscarile aveau ceva armonios in ele.

Aceste miscari erau rezultatul (mostenit) al unui tip de feedback de care nu eram constient cind am scris teoria aristotilor. Voi numi acest tip de feedback "feedback afectiv".

Caracteristicile feedback-ului afectiv.

La acest feedback conlucra doua fiinte numite generic primitor si donator.

Primitorul face o actiune si incearca sa primeasca un feedback de la donator. Feedback-ul cerut este de tipul afectiv adica prin aprecieri senzitive de bine sau rau. Primitorul va continua actiunea numai daca primeste un feedback pozitiv (un afect pozitiv).
Actiunile foarte pozitive, sint memorate "ca inlantuire de miscari"; sint memorate in memoria curenta ca actiuni feedbackate si se pare ca cele mai puternice trec gradul fiintei si pot fi memorate in memoria speciei.

Citeva probleme tehnice.
--
Cum sint memorate aceste potente de actiuni in memoria speciei deocamdata nu stim. Dupa nastere aceste potente trec intr-un rezervor de potente si cam orice specialist este de acord ca acest rezervor de potente de miscari se afla in cerebel. Potentele de aici functioneaza chiar ca niste potente insa au si un context afectiv in ele. Ele devin cu adevarat modele de actiune numai cind se dezvaluie in actualitate acelasi context afectiv. Deci cind apare acest context afectiv, fiind recunoscut, se uneste cu actiunea memorata si devine model de actiune in structurile frontale (adevarate modele de actiune se afla aici).
--
Probleme legate de dezvoltare.
--
Feedback-ul afectiv exista numai la animalele pe o treapta superioara de dezvoltare. Este o modalitate de adaptare.
In ceea ce priveste cererea de afect pozitiv - este clar ca puii mici fiind fragili au nevoie de afect suplimentar ca modalitate de aparare.
Cererea de afect al puilor mici este numai un tip de rezultat final al feedbackului pozitiv. Alte rezultate sint mult mai importante pentru fiinta. La oameni este clar ca vorbirea si multe actiuni utilizeaza acest tip de feedback. La animale, multe actiuni legate de vinatoare, supravietuire, reproducere sint memorate astfel.
--
Caracteristicile si modalitatile de transmitere a informatiilor in feedbackul afectiv.

Functionalitatea feedbackului afectiv este adaptabil diverselor tipuri de transmitere ale informatiilor. De fapt este independent de tipurile de transmitere ale informatiilor. Cerintele minimale sint :

1. Desi aparent primitorul transmite o actiune donatorului (pt. feedbackare aka pt. apreciere) nu este musai acest lucru. Donatorul poate sa vada o actiune, sa miroasa o actiune, sa simta o actiune, sa auda o actiune (iar pe o treapta superiara sa inteleaga o actiune). Deci nu este obligatoriu ca primitorul sa transmita ceva ci ca donatorul sa primeasca ceva si nu e determinat modul de percepere al donatorului. Vom spune totusi in mod generic ca primitorul transmite o actiune donatorului (dar cind zicem ca transmite ne gindim la toate posibilitatile de receptare ale donatorului). Este de observat ca ceea ce transmite primitorul este ceva complex, cu multe informatii (o inlantuire de imagini, etc..).

2. Donatorul trebuie intr-un fel sau altul sa fie disponibil la o cerere de feedback.

3. Raspunsul donatorului se face astfel: donatorul (de obicei mai matur decit primitorul) preia cererea de feedback, o proceseaza prin propriile structuri senzitive (afective) si da o apreciere in registrul bun/rau catre primitor. Observam ca informatia de feedback este infima. Ea poate fi un numar (pozitiv sau negativ) pe o scala de bun/rau. Spre exemplu, la copiii mici sau la catelusi putem spune cava de tipul "da, e bine" sau "nu e rau". Dar, dupa cum stim, de multe ori nici nu trebuie sa spunem ceva ci sa gindim ceva. Modalitatea prin care se face raspunsul nu este determinata. Poate fi un cuvint, o miscare (mingiere), o privire, etc..Ceea ce percepe primitorul este ceva minim, adica o apreciere de tipul bun/rau.

Vom lasa acum complet la o parte partea de functionalitate a feedback-ului afectiv care priveste specia si ne vom apleca numai asupra feedback-ului in act.

Fiind o apreciere senzitiva externa, raspunsul la o cerinta de feedback este perceput in mod prioritar la structurile senzitive pasive. Reamintim ca structurile senzitive active apartin somei fiintei, sint aprecierile pe care partile fiintei le dau la o actiune. Structurile senzitive pasive, sint orientate catre exterior (ele formeaza baza obiectivitatii fiintei).

Daca unei fiinte ii lipseste capacitatea de a receptiona feedbackuri afective ea sufera de ceea ce indeobste psihologii numesc sindrom Asperger.

In acest caz exista feedback-ul afectiv(senzitiv) intern dar nu exista feedbackul afectiv extern. Fie ca nu are cine sa-l dea, fie ca din punct de vedere organic acesta este intr-un fel inhibat.

iata o caracterizare medicala al acestui sindrom :
--
(http://www.udel.edu/bkirby/asperger/aswhatisit.html)
A. Qualitative impairment in social interaction, as manifested by at least two of the following:
1. marked impairments in the use of multiple nonverbal behaviors such as eye-to-eye gaze, facial expression, body postures, and gestures to regulate social interaction
2. failure to develop peer relationships appropriate to developmental level
3. a lack of spontaneous seeking to share enjoyment, interests, or achievements with other people (e.g. by a lack of showing, bringing, or pointing out objects of interest to other people)
4. lack of social or emotional reciprocity
B. Restricted repetitive and stereotyped patterns of behavior, interests, and activities, as manifested by at least one of the following:
1. encompassing preoccupation with one or more stereotyped and restricted patterns of interest that is abnormal either in intensity or focus
2. apparently inflexible adherence to specific, nonfunctional routines or rituals
3. stereotyped and repetitive motor mannerisms (e.g., hand or finger flapping or twisting, or complex whole-body movements)
4. persistent preoccupation with parts of objects
C. The disturbance causes clinically significant impairment in social, occupational, or other important areas of functioning
D. There is no clinically significant general delay in language (e.g., single words used by age 2 years, communicative phrases used by age 3 years)
E. There is no clinically significant delay in cognitive development or in the development of age-appropriate self-help skills, adaptive behavior (other than social interaction), and curiosity about the environment in childhood
--
Haideti acuma sa incercam sa vedem cum ar arata o fiinta cu acest sindrom in sensul nostru.

Cind fiinta percepe realitatea, avem doua cazuri :
- daca realitatea nu este legata de partea umana, afectiva, realitatea este perceputa ca atare (rece). Ea poate fi reperceputa de structurile interne senzitive si reapreciata intern. Se observa un oarecare egoism. Tot ceea ce valorizeaza fiinta se face in folosul ei nu a celorlalti.
- daca realitatea este umana, afectiva, fiinta nu o percepe decit tradusa intr-o realitate ne-umana (abstracta) - deci tot rece.
Mai interesant este cazul constructiilor. Daca mai tineti minte(primul capitol din TA), o discontinuitate - in orice constructie de model - este evidentiata fie de un scop, fie de un act(o senzatie, un afect). Prin intermediul acestei discontinuitati se incepe procesul de adecvare (iarasi primul capitol din TA).
Bun; daca un scop nou (un interes nou) apare, nu avem nici o diferenta fata de ceilalti. Dar afectele ? Deoarece afectele din exterior nu exista, singurele afecte posibile sint cele interioare.

Dar care sint afectele interioare care pot provoca discontinuitati intr-o productie a unei constructii ?

Sint evident acelea care provoaca o nepotrivire imediata a modelului abstract cu cel realizat. Fiinta compara cele doua modele si observa diferenta. Practic se compara doua contexte cel realizat cu cel presupus. Asta e. Baza oricarei modificari de model este contextul anterior. In mod normal, la o constructie contribuie si contextele exterioare (percepute prin operatia de feedback afectiv). La ASPI (AS PI) - adica la cei care au acest sindrom - orice constructie se bazeaza pe contextele interne adica pe partea din constructie existenta deja.

Ca sa fim mai clar, sa luam un exemplu. Sa zicem ca unui ASPI i se comanda constructia unei case (si are deja acest model in cap). Bun, el construieste casa. Apoi, imediat i se comanda sa construiasca un oras. Ce vedem ? Ca din structura acestui oras exista multe asemanari cu modelul initial (pentru ca asta era contextul prin care s-a construit orasul). Astfel, orasul, daca te uiti bine seamana cu o casa - desi are si caracteristicile de oras. Bun.. apoi trebuie sa construiasca o tara. Ce vedem ? Ca tara seamana si cu orasul dar si cu casa. Asta e. Fiecare constructie devine un fel de context senzitiv pentru urmatoarea constructie. Si asa mai departe. (Adica sa ne inchipuim ca unui aspi i se cere sa construiasca o lume, etc..).
De aici provine si obiceiurile copiiilor aspi sa alinieze jucariile. Punind doua jucarii una linga alta, s-a format un context senzitiv care va fi luat drept baza pentru urmatoarea actiune. Adica a treia jucarie va fi aliniata cu celelalte.

Este clar acuma (macar sper ca pentru specialisti) ca sindromul ASPERGER este acelasi cu cel pe care l-am definit mai sus si ca avem deci o lipsa a feedbackului afectiv extern.

Trasatura de "rece" a unui aspi este clara si ea. In limba romina "AS PER GER" se traduce aproximativ 'ca si cum ar fi rece".
In realitate aspi au afecte interne; ei nu se acomodeaza cu modul nostru de a percepe afectele.

Care ar fi cauzele acestui sindrom ?

Lasind la o parte cauzele posibile genetice, este evident ca lipsa anturajului sau egoismul anturajului este principalul vinovat.

- Lipsa anturajului (adica lipsa oricaror semeni similari prin anturaj) provoaca acest sindrom deoarece nu exista altcineva care sa aprecieze afectiv o lucrare.
- Egoismul anturajului - adica individualismul in exces - nu genereaza raspunsuri afective. Individualistii excesivi nu dau nimic fara sa primeasca ceva. Dar ce pot sa primeasca de la o fiinta care in mod normal poate numai sa primeasca fiind prea frageda sa dea ceva ?

Generalizind, in general, boala autistilor este generata de un individualism excesiv. Cred ca multi deja au aflat aceasta cauza..