Trasnai Liceene Optiuni

[Daphne]

Unii dintre voi poate au terminat deja liceul, altii poate inca se "lupta" cu el, dar cu totii trebuie sa aveti o intamplare (sau mai multe) haioasa, nebuneasca de povestit.Despre anii de liceu se spune ca sunt cei mai frumosi din viata, haideti sa vedem cum s-au distrat membrii forumului in aceasta perioada.

[Inorog]

O intamplare din care se va vedea ca nu intotdeauna cavalerii poantelor sunt si cavaleri cu sexul frumos.

Spre deosebire de povestioara anterioara, unde totul s-a petrecut spontan, acum este vorba de o poanta planuita indelung si cu minutiozitate. Venerabilul D., caci depasisem de multisor stadiul de boboci si ne aflam deja intr-un an superior, avea un deosebit simt artistic. Cu trasaturi sigure de creion reusea sa redea cele mai ascunse trasaturi si strambaturi ale colegilor sau profesorilor. Din acest motiv era destul de popular
prin liceu. De asemenea era un as recunoscut al strengariilor. Pe cat de admirat de elevi, pe atat de temut de profesori.

Sunt convins ca a petrecut multe dupa-mese pentru a studia design vestimentar, ergonomie si psihologie. Va veti intreba, oare la ce bune toate acestea ?! Da, trebuia sa adopte planul perfect pentru a-si pune in aplicare geniala idee. Caci asa ceva nu pica oricand si oriunde, mai ales nu oricui. Pentru ca dupa cum bine stiti, norocul se arata celor cutezatori.

Totul s-a desfasurat in curtea scolii. Noi colegii ne uitam cu mare mirare la D., caci in acea zi se intamplase sa aiba cele mai murdare maini pe care le-am vazut vreodata. Era un fel de amestecatura de cerneala, noroi si ulei ars de masina. Ei na, poate ca nu este reteta exacta, dar ca sa intelegeti cam ce inseamna perfectiunea in murdarirea mainilor. Stimabilul D mergea pe la fiecare eleva pe care hazardul sau destinul i-o aduse in fata in acea zi. Era impartial si nu lasa nici una deoparte.Cu mainile ostentativ tinute in sus o ruga sa ii dea ceva din buzunar ( o batista ca sa se stearga, carnetul de note sau niste bani). Iprovizatia se alegea in functie de niste criterii numai de el stiute. V-am spus ca a planuit si s-a antrenat cu mult timp inainte, pentru ca totul sa iasa perfect.

Noi priveam cu uimire cum fiecare fata care voia sa-l ajute, termina prin a-l palmui sau a-l injura, sau a-l lua prieteneste pe dupa umar, sau pentru a-l duce in fata altei prietene. Intr-un cuvant reactiile erau tare, tare diferite , un lucru este sigur, ceea ce facea D.nu lasa nici o fata indiferenta. Si asta era cel mai important. Ajunsese ca mirarea noastra sa se transforme incet incet in invidie. Trebuia sa aflam ce tinea in buzunar. Facusem deja tot felul de ipoteze: clei vascos, substanta ilarianta, prezervativ, afrodisiace, etc.

Tot prietenul nostru D. ne-a dezvaluit secretul, dar numai in momentul in care epuizase cam toate posibilitatile (poanta devenise atat de cunoscuta incat nu se mai putea folosi in liceul nostru). In buzunar nu se afla nimic. La propriu. Daca introduceai mana in buzunar nu mai gaseai nici macar buzunarul. Acesta disparuse fiind taiat cu o seara inainte cu foarfeca dupa o linie, v-am spus eu, determinata stiintific ). Iar de chiloti, ce sa mai spun. In acea dimineata a “uitat” sa-i mai ia. Va dati astfel seama de marea surpriza a fetelor.