Trasnai Liceene Optiuni

[Daphne]

Unii dintre voi poate au terminat deja liceul, altii poate inca se "lupta" cu el, dar cu totii trebuie sa aveti o intamplare (sau mai multe) haioasa, nebuneasca de povestit.Despre anii de liceu se spune ca sunt cei mai frumosi din viata, haideti sa vedem cum s-au distrat membrii forumului in aceasta perioada.

[Inorog]

Desi rare, au existat si pe vremea liceului acte de terorism
Va voi povesti un astfel de act, condamnabil de catre orice societate civi-
lizata. Relatarea este scurta, fiindca si actiunea s-a petrecut rapid si spontan.

De fapt, daca ma gandesc bine, nu stiu daca nu voi dezvalui un secret
national sau mai rau international, care va duce la escaladarea cursei
terorismului. V-as ruga de aceea sa fiti discreti si sa nu povestiti mai
departe aceasta intamplare. Incisivitatea actiunii consta in faptul
ca nimeni nu ar fi putut sa o anticipeze si de aceea nici un serviciu
secret din lume nu ar fi fost capabil sa dea vreo alarma portocalie, rosie
sau de alta culoare. Cu alte cuvinte actiunea era de neinlaturat. Sunt
sigur ca nici macar teroristii hamas nu s-au gandit la o asemenea modalitate
de a-si ascunde planurile rautacioase. Cand de fapt solutia era atat de simpla
si urma sa fie descoperita de un simplu liceean, tineti-va bine ... din anul
intai: " Planul unei actiuni nu poate fi desconspirat daca nu-l cunoaste nimeni,
nici macar autorul actiunii"

Pam pam-pam ! Deci sa incepem povestirea cu incetinitorul si in soapta:
... e liniste in clasa ... tanara profesoara este "scufundata" printre filele
catalogului ... rasfoieste incet ... nu isi desprinde ochii de acolo ... nu are
de ce, copiii stau cuminti si asteapta sa vada care va fi chemat la raspuns ...
... simpaticul nostru coleg V. sta in randul intai ... se hotareste sa nu-si
mai faca griji cu privire la lectie ... oricum nu a invatat nimic ... mai bine
se uita in banca ... acolo are o jucarie noua ... un pistol cu capse ... il scoate
incet si il priveste ... inca nu stie ce sa faca cu el ... se uita in stanga si apoi
in dreapta ... numai priviri in jos ... nu are cui sa impartaseasca entuziasmul
jocului ... se uita la profesoara ... tot nu "a iesit" din catalog ... indreapta
pistolul spre catedra ... sopteste incet "mainile sus!" ... dar nu destul de incet ...
... e prea liniste ... profesoara ridica ochii ... ochii i se maresc ... instinctiv isi
ridica mainile ... V. se sperie ... nu stie de fapt ce a vrut sa faca ... mai rau, nu
stie ce sa faca nici in continuare ... asa ca degetul actioneaza singur ... se
aude un bubuit ... toti ochii tresar ... urechile se ciulesc ... prea tare ... tipatul
care urmeaza dinspre profesoara este dureros de puternic.

Cam asta a fost stimatii mei cofidenti. Ar mai fi de adaugat ca epilog unele
comentarii care s-au auzit in decursul acelei zile, pe care cu voia dumneavoastra
o voi numi ziua E (ziua D a fost a debarcarii aliatilor). S-a consemnat ca toti
au vazut un fum dens si toti au vazut-o pe profesoara sarind de pe scaun.
Parerile au fost insa impartite la urmatorul aspect: s-au vazut sau nu pantofii
profesoarei ? Caci daca s-au vazut, inseamna ca saritura s-a facut la cel putin
80 cm. Prin sondaje nu s-a putut afla adevarul. Asa ca in urmatoarele pauze
s-a trecut la reconstituire. Unii, mai sportivi, au reusit ca din stand pe scaun
sa sara cu picioarele pe catedra, altii, mai multi la numar, nu au reusit. Astfel
incat dosarul a fost inchis cu observatia ca probabil cei care au vazut pantofii
profesoarei au avut o halucinatie datorata socului teribil la care au fost supusi,
intr-un moment extrem de sensibil din viata si asa destul de zbuciumata
a elevului (momentul de dinaintea iesirii la tabla).

Pistolul a fost confiscat. Teribilul terorist s-a ales cu nota scazuta
la purtare, dar a castigat ceva mult mai important. Din ziua E a dobandit
respectul clasei noastre si cunoasterea sa de catre toate clasele din scoala.
Desi eu cred, cu mintea de acum, ca un terorist ar trebui sa ramana necunoscut.
Eh, dar in acele vremuri actionau alte reguli in bransa.

SFARSIT