Trasnai Liceene Optiuni

[Daphne]

Unii dintre voi poate au terminat deja liceul, altii poate inca se "lupta" cu el, dar cu totii trebuie sa aveti o intamplare (sau mai multe) haioasa, nebuneasca de povestit.Despre anii de liceu se spune ca sunt cei mai frumosi din viata, haideti sa vedem cum s-au distrat membrii forumului in aceasta perioada.

[Inorog]

Nu stiu cum au reusit niste colegi dintr-o clasa paralela, vecini de etaj cu noi, sa disloce o
scoica de wc. Ca s-au chinuit indelung intr-o actiune atent planificata, sau ca scoica a fost
prinsa mai slab de constructori si a iesit datorita indelungatei utilizari, nu pot sa va spun.

Important este ca intr-un fel sau altul scoica cu pricina a ajuns in bratele vajnicilor mei
colegi. Si unde altundeva sa o puna, daca nu chiar pe coridorul scolii, asa cum bine ii sade
unui astfel de trofeu. Era, tin minte de parca ar fi azi, un mozaic circular, frumos colorat, care
isi avea centrul la intersectia coridorului cu scarile ce coborau spre etajul de dedesubt.
Ei bine, in acest centru a fost amplasata scoica noastra, ca daca te uitai mai bine parca
se si potrivea acolo. S-a creeat ca sa zic asa, un fel de arta suprarealista.

Acuma, bineinteles ca mica sculptura realizata spontan a inceput sa exercite niste forte
siderale, un fel de atractie si de respingere centrifuga, asa ca in jurul ei s-a format un careu
circular printre care erau elevii autori, in primul rand si elevii curiosi in cercuri mai largi
(printre care ma numaram si eu).

Principala atractie a momentului era ca pauza fiind pe sfarsite, elevi grabiti urcau pe scari
spre clase, nimereau in mijlocul careului din care zeci de ochi ii priveau amuzati si se fastaceau
de numa'. In acest ansamblu, scoica ramanea invizibila, incadrata perfect in peisaj, iar noi cei
din careu faceam pariuri (fara miza) mai in gand, mai soptit sau chiar cu voce tare, daca urmatorul
elev se va impiedeca de scoica sau nu. Bineinteles ca proaspetii veniti de jos, dupa ce treceau
intr-un fel sau altul de obstacol, ajungeau sa ingroase randurile careului.

Destinul a vrut sa aduca insa distractia la cote maxime. Desi nu prea se intampla la ora aceea,
de data aceasta s-a intamplat. Profesorii urcau pe scari la clase insotiti de director. Bineinteles ca
s-a asternut liniste in careul vesel, dar atat. Nimeni nu voia sa renunte la locul pe care si-l
castigase ca observator si nimeni nu a incercat in vreun fel sa ia scoica de acolo.

La fel ca elevii de dinaintea lor, profesorii si directorul au intrat pe coridor fara sa bage
in seama obiectul central al adunarii, privirile fiindu-le atrase de catre gloata stransa aparent
fara motiv si care refuza sa intre in clase.

Profesorii s-au indreptat inspre elevi sa-i conduca spre ore, dar nimeni nu voia sa-si ia
privirile dinspre director care ramasese in centru, foarte aproape de wc. Aceasta a facut ca si
profesorii sa se uite intr-acolo si sa descopere obiectul distractiei. Bag seama ca scoica era
vizibila numai de la o anumita distanta, fiind invizibila de aproape. Profesorii au ramas
paralizati. As vrea sa va imaginati acest tablou! Parca timpul se oprise in loc.

Si atunci s-a intamplat incredibilul. Directorul a inceput un du-te vino pe langa scoica, de
parca uitase ce clasa a vrut sa viziteze. Mai si spunea ceva si gesticula, dar parca a inteles
cineva ce spune! Era ca o cometa care pendula in jurul soarelui imaginar, cateodata la o
distanta de doar cativa centimetri. Atmosfera era prea incarcata ! A fost de ajuns o scanteie,
un scancet infundat de ras, ca toata adunarea sa izbucneasca in hohote. Acuma eu nu bag
mana in foc daca nu cumva au ras si dintre profesori.

Directorul nu a dat nici o pedeapsa, nimanui. De atunci am ramas cu impresia ca exista glume
atat de totale incat nu pot fi pedepsite.

Scoica a fost prinsa a doua zi la locul ei din toaleta liceului si din cate stiu eu, acolo se afla
si in ziua de astazi.