Puterea De A Merge Mai Departe, Mai puteti ? |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Puterea De A Merge Mai Departe, Mai puteti ? |
21 Sep 2004, 09:00 PM
Mesaj
#1
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 95 Inscris: 31 August 04 Forumist Nr.: 4.374 |
Toti "cadem", important este daca ne ridicam. Cu totii avem momente cand nu mai putem, ne-am saturat......nu mai avem puterea de a ne ridica sau poate nu vrem.
Ce va face sa mergeti mai departe, de unde aveti puterea sa va ridicati, sa va scuturati de praf si sa o luati de la inceput ? De ce sa continuam lupta si oare merita sa o continuam stiind ca in final toti parasim aceasta lume ? Ce scop aveti in viata ? Eu personal nu mai vad nici o jumatate plina a vreunui pahar.........vad numai pahare goale si nu mai inteleg sensul acestei lupte sfasietoare. Un topic foarte pesimist....probabil prea pesimist....dar vad din ce in ce mai multa suferinta in jur si tot ce este bun dispare, este batjocorit sau nu este recunoscut. -------------------- Deeds, not words shall speak me.
|
|
|
12 Nov 2004, 12:03 AM
Mesaj
#2
|
|||
Hipopotamu' Somnoros Grup: Moderator Mesaje: 5.493 Inscris: 18 April 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 3.143 |
Toti am facut sau vom face mai devreme sau mai tarziu cunostinta cu esecul, cu dezamagirile, deziluziile si situatiile critice (nenorociri suna prea tragic). Si-am trecut cu totii prin momentele acelea cand singurul gand ramane acela de-a te ghemui intr-un colt si-a astepta acolo cuminte sfarsitul lumii. Mi-a placut mult comparatia lui Blakut dintre depasirea acestor momente si marsul fortat. De fapt, inainte sa citesc ce-a spus el ma gandeam la viata ca fiind ceva de genul asta: Si intr-o cursa atat de lunga precum e viata i se intampla fiecaruia din noi sa se impiedice de o piatra mai mica sau mai mare si sa cada la un moment dat. Poate te vei ridica, te vei scutura grabit de praf si-o vei porni rapid inainte.. Poate camaradul de langa tine te va apuca de-o mana si te va trage dupa el.. Poate ca odata aflat acolo, in tarana, nu vei mai gasi energia necesara (cum spune indubitabil) si te vei opri un timp sa-ti tragi sufletul.. Sau poate ca ranile provocate de cazatura nu-ti vor da voie sa te ridici imediat. Vei trage o portie sanatoasa de plans/injuraturi si dupa un timp vei pleca schiopatand. Dar cu siguranta acolo nu vei ramane pe veci. Si ca sa raman la comparatia mea, pentru fiecare alergator pe distanta lunga exista acel punct "mort" cand simte ca nu mai poate, cand fiecare pas inseamna mii de cutite infipte in fiecare muschi, cand e pe punctul de-a abandona cursa dar motivatia si vointa sunt mai puternice. Stie ca dupa inca un pas, doi, trei va depasi acest prag si alergarea va deveni oarecum automata..
Se intampla sa ne prabusim, se intampla sa ne ranim. Si pentru a te putea ridica si-a pleca mai departe fara cicatrici eu cred ca esential e psihicul puternic. In rest, fiecare isi gaseste propriile metode de-a se ajuta singur. Daca exista cineva langa tine dispus sa-ti dea o mana de ajutor, cu atat mai bine.. dar in final tot singur va trebui sa sustii acest efort. La mine, in nu foarte multele momente cand ma simteam la capatul puterilor, functiona foarte bine gandirea pozitiva. Sau optimista, nu stiu cum sa-i zic.. Aia de genul "Zambeste, putea fi de o mie de ori mai rau!" De fiecare data cand pierdeam sensul vietii mele stateam un timp, mai scurt sau mai lung, si ma gandeam la toate scenariile posibile in care ar fi putut sa-mi fie mult mai rau si automat vedeam o gramada de lucruri minunate pe care nu le apreciam, fiind atat de obisnuita cu ele. Sau pur si simplu evadam din realitate (in carti de exemplu) pentru scurt timp, dar suficient cat sa-mi adun fortele. Si Hanul Ancutei e un loc bun pentru a evada Si cu toate ca ar mai fi multe de spus, va las acum.. Cred ca v-am impuiat destul capul |
||
|
|||
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 12:27 PM |