Obiectiv Sau Subiectiv Optiuni

[Mihai]

In viata cotidiana sunteti subiectiv sau obiectiv?
Cand putem considera ca avem o opinie obiectiva asupra unei situatii?

[Tudy]

O sa incerc sa explic pe cat posibil in ce punct se "inseala" omul sau, mai exact, unde anume apare acea "iluzie" de care vorbeam...

Intai, omul crede ca are capacitatea de a face. El crede ca este fiinta care actioneaza, in realitate el nefiind un om care actioneaza, ci un om care reactioneaza. El nu are capacitatea sa faca, ci el este facut, este condus. Dar de ce il intalnim in aceasta vesnica stare de reactie? Pentru ca el este conditionat prin niste structuri; si nefiind trezit la capacitatea sa reala de actiune, el vehiculeaza doar idei primite. Starea reactiva se manifesta cel mai evident pe latura sa afectiva, emotionala, sensibilitatea ajungand sa fie o suita de reactii emotionale la realitatea inconjuratoare. Acesta reactie se face si in domeniul corporal. In functie de starea sa biologica sau de starea curateniei trupului, omul va fi supus unor procese reactive, aceasta insemnind ca el este "facut", in loc de a avea capacitatea sa faca ei insusi: el reactioneaza si inca nu actioneaza. Capacitatea plenara de a actiona este legata de o stare de seninatate.

Alt punct asupra caruia omul isi face iluzii si se crede altfel, este notiunea de unicat. Cand spune EU, cand spunem EGO, avem impresia ca suntem un intreg, o globalitate care formeaza ceva sferic, insa un observator atent va vedea ca acest EU care se crede unic, la un moment dat se contrazice, ceea ce inseamna ca nu e unic, ci mai intervine in el un al doilea si apoi un al treilea si un al patrulea personaj din noi. Astfel, vedem in cele din urma ca suntem constituiti dintr-o multitudine de personaje, si astfel vom descoperi in noi mai multe aspecte: un "EU" fericit, un "EU" trist, un "EU" calm, un "EU" agitat...

Intr-o zi lisus l-a intrebat pe "cel rau" cum se numeste el. Si atunci Raul i-a raspuns: "Ma numesc Legiune"; in armata romana, o legiune era formata dintr-o mie de oameni. Cam atatea "personaje" se gasesc intr-o singura "persoana". Totusi, ce ii da atunci omului iluzia unicitatii, in vreme ce el este totusi multiplu? In primul rind faptul ca are un nume si ca se identifica cu acest nume. Apoi faptul ca are un corp, ca isi descopera senzatii si emotii care i se par sa fie ale lui. Chiar daca acest corp se modifica, modificarea suficient de lenta, incit el sa aiba impresia continuitatii. Si apoi, nu in ultimul rand, ideile, pe care le crede ca fiind ale sale. Daca omul vrea intr-adevar sa traiasca Unicitatea, va trebui sa se poata deschide spre exprimarea Eului sau Adevarat, si asta va fi deschiderea spre trairea sa spirituala. Pana atunci, el va fi doar un om care reactioneaza...

Alte doua puncte asupra carora omul isi face iluzii: mai intai, omul crede ca este constient in timp ce el nu-i inca trezit la toata constienta sa. Celalalt punct este notiunea de vointa. Cand vorbim de vointa, exprimam un fel de a voi "personal", care inseamna exprimarea unui efort de a vrea sa-ti manifesti dorintele. Dar in acel moment inca nu sintem salasuiti de Vointa. Pentru ca vointa este una singura, cea Divina. Si, in final va trebui sa exprimam aceasta zicere prin cuvintele: "Fie voia Ta".

Manifestarea Ego-ului este sustinuta cu succes de catre mintea umana. In momentul in care se transcende Ratiunea, dispare si manifestarea Ego-ului. Nu spun aici ca Ratiunea nu este utila. Dimpotriva, Ratiunea este unul dintre cele mai minunate instrumente care i-au fost oferite Omului. Insa e nevoie sa acceptam ca este doar un simplu instrument, si ca nu putem avea pretentia sa atingem esenta Divinitatii doar prin intermediul Ratiunii.

Orice experienta spirituala (care transcende Ratiunea), este dupa cum spuneam eu, simtita, insa nu este sub nici o forma subiectiva, ci pur si simplu este...

Acest topic a fost editat de Tudy: 25 Apr 2003, 11:13 AM