Obiectiv Sau Subiectiv Optiuni

[Mihai]

In viata cotidiana sunteti subiectiv sau obiectiv?
Cand putem considera ca avem o opinie obiectiva asupra unei situatii?

[Tudy]

QUOTE (black ice)

Pai existenta noastra din ce mai este compusa daca nu din acele trairi empirice, subiective? De ce iluzie? Existenta ta din ce este formata daca nu dintr-o suma de trairi subiective acumulate in decursul vietii de pana acum? Cu alte cuvinte, ce te defineste pe tine ca om daca nu trecutul, experienta de viata de pana cum?

Existenta fiecarui individ este compusa din ceea ce alege acel individ sa fie compusa, din ceea ce acele limite auto-impuse ii permit. Unora le permite sa aiba o perspectiva mai ampla asupra existentei. Altii se limiteaza doar la ceea ce vad, aud, simt sau miros, numind acele informatii "realitate". Insa pana la perceperea Realitatii, mai e mult... Intr-adevar, daca ar fi sa ne luam dupa toate informatiile acumulate pana acum, existenta unui om ar putea fi definita ca fiind trecutul acestuia, experienta sa de viata, suma tuturor emotiilor si a modurilor in care a actionat in diferite situatii. Dar asta e valabil doar atunci cand ne raportam la ego. Ori, in cazul meu, acea raportare la ego nu e constanta. Nu am cum sa explic mai clar ceea ce simt, pentru ca simplele cuvinte nu pot descrie starile prin care eu trec. Pentru a putea intelege ceea ce eu incerc sa descriu aici, trebuie sa ajungi sa simti acele stari, fiind imposibil sa le intelegi in totalitate doar la nivel mental...

QUOTE (Petru Ionescu)

Este evident ca omul are o constiinta formata in urma acumularilor de ordin senzorial si perceptiv si nu se poate spune in nici un caz despre acestea ca sunt iluzii(nu facem aici filosofie indiana!). Senzatia este principalul mijloc prin care ca oameni reusim sa intelegem si sa ne raportam la realitate. Este unul din cele mai importante mijoace prin care reusim sa intelegem care sunt mecanismele de functionare a realitatii din care facem si noi parte vrand nevrand.

Ne raportam doar la acea "realitate" pe care mintea noastra o creeaza. Sub nici o forma nu putem sa pretindem ca ne putem raporta la Realitate doar in urma acumularilor de ordin senzorial/perceptiv. Pentru mintea umana, intr-adevar, acestea nu sunt "iluzii", ci sunt cat se poate de "reale". Situatia sta insa altfel: de fapt insasi mintea e o "iluzie". Ego-ul e o "iluzie". Iar constiinta nu e doar un simplu cumul de informatii acumulate in timp. E mult mai mult de-atat. Problemele apar in modul de perceptie al Constiintei. Aici apar diferentieri, mici variatiuni. Si din acest motiv apare fenomenul individualitatii. Din aceasta cauza se formeaza ego-ul. Iar omul a vazut ego-ul ca fiind cel mai de pret lucru pe care-l poate avea. Acesta, si instrumentul sau: mintea. Si astfel, omenirea s-a cufundat intr-o stare de ignoranta, de pasivitate, de comoditate, bucurandu-se de cea mai noi jucarii dobandite - "individualitatea" si "ratiunea" - si uitand astfel sa traiasca cu adevarat...


Ceea ce am scris mai sus constituie un efect al modului in care eu simt lumea, un efect al manifestarii Divinitatii in si prin mine in lume. Nu cer nimanui sa-mi dea dreptate sau sa ma judece, insa, cu riscul de a ma repeta, asta e ceea ce eu am simtit si simt in permanenta...