Masonerie Si Dinastie, "Ziua", oficiosul masoneriei romane Optiuni

[gio19ro]

Ginerele Regelui Mihai a fost, la sfarsitul saptamanii trecute, tinta unui bizar atac mediatic, dupa ce doi americani sositi la Bucuresti i-au contestat acestuia titlul de Print de Hohenzollern-Veringen, acordat, in 1999, "ad personam", de insusi capul familiei princiare germane. Cine si de ce avea interes sa provoace acest scandal, in aparenta gratuit? Un posibil raspuns vine din cercuri francmasonice care, in ultimii ani, au fost martorele unor intrigi dinastice, ramase pana acum necunoscute opiniei publice. Surse apropiate acestor cercuri sustin ca incidentul de saptamana trecuta este doar cel mai recent dintr-o intreaga campanie menita sa discrediteze familia regala din Romania. Artizanii acestei campanii trebuie cautati in anturajul lui Paul Lambrino, autointitulatul "Print de Romania", sustin aceleasi surse. Evident, Paul Lambrino respinge aceste acuzatii. Biroul sau de presa ne-a informat ca "doar familia Hohenzollern se poate exprima cu privire la folosirea numelui sau, motiv pentru care orice alt comentariu este de prisos". O serie de informatii extrem de interesante pun insa intr-o noua lumina "scandalul princiar" care, la sfarsitul saptamanii trecute, a tinut prima pagina a ziarelor.


Lia Triff si Melvin Belli
Observatorii profani au considerat stranie sosirea la Bucuresti a doi americani - un avocat si un diplomat - care s-au prezentat drept "mesageri" ai Casei germane de Hohenzollern. Pentru anumite cercuri masonice, faptul avea o semnificatie clara. Legaturile nu se aflau insa la Sigmaringen, ci in San Francisco. Si conduc mai putin spre familia de Hohenzollern si mai mult spre Paul Lambrino, prin sotia acestuia, "Printesa Lia".

Cei doi americani fac, se pare, parte din anturajul masonic in care se invartise primul sot al Liei Triff, devenita - dupa casatoria cu Paul Lambrino - "Printesa Lia". In mod ciudat, in Romania nu s-a vorbit niciodata despre acest episod din viata intens mediatizatei consoarte a lui Paul al Romaniei. Totusi, mariajul de aproape 20 de ani cu celebrul avocat Melvin Belli i-a deschis Liei usile celor mai influente cercuri americane. Cercuri deloc straine de lumea masonica, dar nici de cea a serviciilor secrete.

Lia Triff s-a casatorit cu flamboaiantul Melvin Belli in 1971. Ea avea 25 de ani, iar el 64. Belli, aflat la cea de-a patra casatorie, era putred de bogat si o adevarata legenda a baroului american. Printre clientii sai se numarasera vedete de la Hollywood, de la Erol Flynn, Mae West, Zsa Zsa Gabor si Lana Turner. I-a aparat pe "Rolling Stones" si pe Muhammad Ali. Totusi, Melvin Belli era mult mai mult decat un simplu avocat al starurilor. Multe dintre cazurile in care a pledat (la bara, sau in culise) sunt astazi istorie. Unele dintre ele si-au pastrat pana acum zone de mister. Belli a fost aparatorul lui Jack Ruby, obscurul patron de local care, "cuprins de revolta", l-a impuscat mortal pe Lee Harvey Oswald, asasinul lui JFK. A fost implicat direct in cercetarea celebrului caz "Zodiacul", denumire data unor oribile crime in serie - ramase neelucidate - care au zguduit America. Tot Melvin Belli a fost cel care a intermediat tratativele secrete dintre Gorbaciov si Coreea de Sud, dupa tragedia din 1983, cand un avion de linie sud-coreean a fost doborat de aviatia sovietica de vanatoare. Toate aceste elemente conduc spre ideea ca celebrul avocat era la fel de redutabil si influent in culisele politice ca si in fata oricarei instante.

Mariajul dintre Lia si Melvin Belli s-a incheiat cu un divort lung si urat, pronuntat in 1991, dupa aproape trei ani de litigii si un imens tambalau in presa americana. Viitoarea "Printesa Lia" isi spala fara jena rufele murdare in paginile ziarelor de senzatie. "Cel mai scandalos, murdar si sordid divort din istoria orasului San Francisco", comenta cotidianul "The Examiner". "M-a costat 15 milioane de dolari", declara Melvin Belli despre fosta sotie numarul patru, pe care o supranumise, intre timp, "La Trampa". Cand, in 1995, firma lui de avocatura a intrat in faliment, Belli a citat printre cauze si ultimul sau divort. El s-a recasatorit, a cincea oara, in 1996, cu numai 11 saptamani inainte de a muri. In testamentul sau, aminteste din nou de Lia, "o persoana mizerabila si parsiva", si isi instruieste executorii testamentari sa vegheze ca "nimic, dar absolut nimic" din averea lui sa nu ajunga la ea. Documentul spune multe despre sentimentele lui Belli fata de fosta sa sotie, avand in vedere ca numele ei este singurul pomenit, in afara de cele ale cainilor (Rhumpy, Ozzie, Momba si Skye) carora le lasa mostenire 10.000 de dolari. Cei sase copii ai avocatului nu sunt nominalizati, cu toate ca primesc jumatate din avere, cealalta jumatate fiind promisa saracilor.


Atentat la "mostenitor"
Lia, redevenita Triff, s-a casatorit cu Paul Lambrino, "Print al Romaniei", la Bucuresti in 1995. Paul este fiul lui Carol Mircea Lambrino si nepotul de sange al lui Carol al II-lea. Casa Regala a Romaniei l-a considerat insa intotdeauna drept bastard pe Carol Mircea, intrucat acesta s-a nascut dupa anularea casatoriei dintre Principele Mostenitor si Zizi Lambrino.

Nu mai este un secret pentru nimeni ca Paul Lambrino a fost folosit de puterea de la Bucuresti, la inceputul anilor '90, ca o "contrapondere" la Regele Mihai, intr-o campanie machiavelica vizand discreditarea ideii de monarhie. "Emanatii" FSN se temeau pe atunci de Rege ca de dracu'. In timp ce fostului suveran i se interzicea accesul in tara si era numit de Ion Iliescu "cetateanul Mihai Hohenzollern", Paul Lambrino se bucura la Bucuresti de toate onorurile. Sosise in Romania la inceputul anului 1990, ca reprezentant al unei fundatii culturale romano-franceze, care va deveni, mai tarziu, "Fundatia Paul de Romania". Era primit de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, ba chiar de Ion Iliescu. Era gratulat cu apelativul "Alteta Regala" desi, pentru Casa de Romania, nu era decat un impostor.

In momentul casatoriei sale cu Lia Triff, epoca de glorie a lui Paul Lambrino incepuse insa sa apuna. Puterea de la Bucuresti nu se mai temea de o eventuala revenire a monarhiei, asa ca atitudinea fata de Regele Mihai si familia sa s-a modificat considerabil. Dintr-odata, "Paul al Romaniei" nu mai era asa de util. "Declinul" devine evident o data cu venirea la putere a Conventiei Democratice, in toamna lui 1996. Paul Lambrino nu abandoneaza lupta. Se judeca pentru a obtine in instanta, pentru tatal sau, statutul de "fiu legitim" al lui Carol al II-lea. Acuza, in presa, autoritatile romane ca sunt partinitoare, prea favorabile Regelui Mihai. Apogeul vine, insa, in august 1998. Paul Lambrino sustine ca, in timpul unei vizite la Los Angeles, el si sotia sa au fost tinta unui atac armat, in urma caruia "Printesa Lia" ar fi pierdut o sarcina. Lasa sa se inteleaga ca in spatele atacului s-ar afla inalti responsabili de la Bucuresti si familia regala de Romania, care ar fi incercat sa-l ucida pe "mostenitorul legitim" al tronului.

Cazul este cusut cu ata alba. Paul Lambrino nu poate produce in sprijinul afirmatiilor sale decat un certificat medico-legal emis insa pe un alt nume decat cel al sotiei sale. Explicatia sa este de-a dreptul hilara: din cauza statutului ei princiar, a preferat sa ascunda, la spital, identitatea Liei. Unicul martor al ipoteticului atentat, un sofer, nu a fost niciodata identificat. Anchetatorii americani nu s-au lasat antrenati in aceasta cacialma. Ei au anuntat ca nu detin nici o proba care sa demonstreze macar ca Lia fusese intr-adevar gravida. In fond, implinise, deja, 52 de ani. Scandalul este uitat.


Aventura politica nasita de Charles Pasqua
Anul 1999 a fost unul fast pentru Paul Lambrino. Dupa un sir indelungat de procese, Justitia romana i-a recunoscut, in sfarsit, tatalui sau, Mircea Carol, statutul de fiu "legitim", ceea ce ii permite acum lui Paul sa utilizeze nestingherit titulatura de Alteta Regala. Degeaba explica specialistii ca dreptul dinastic nu este totuna cu cel civil, si ca, intr-o familie regala, numai seful dinastiei poate acorda sau retrage titlurile. "Paul al Romaniei" este decis sa ramana "Print". Si, daca se poate, sa devina si Presedinte. In 1999, el infiinteaza "Partidul Renasterii Nationale", copiat dupa modelul formatiunii condusa in Franta de Charles Pasqua. Dealtfel, sustin surse din anturajul familiei Lambrino, Pasqua a fost "nasul" organizatiei de la Bucuresti, contribuind nu numai cu idei, dar si cu birotica si materiale electorale. In anul 2000, "Paul al Romaniei" si-a anuntat oficial candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni. Afisele, programul partidului, manifestul prezidential, toate au fost imprimate in Franta. Au existat, se pare, si donatii in bani, care - spun gurile rele - au ajuns in conturile personale ale "printilor", nu in trezoreria partidului. Oricum, performantele electorale ale lui "Paul de Romania" sunt cunoscute. Dupa esecul de la alegerile din 2000, "Partidul Renasterii Nationale" este ingropat. Oricat de naivi, sustinatorii din Franta ai "Printului Paul" trebuie sa-si fi dat seama ca au mizat pe un perdant. Sotii Lambrino trebuie, din nou, sa se "reorienteze".


Masoneria americana, fraierita de cuplul Lambrino
Lia Triff a fost cea care l-a convins pe sotul ei sa-si incerce norocul si pe taramuri americane, sustin surse apropiate cercurilor masonice de peste Ocean. Potrivit acestora, Lia propusese stabilirea definitiva a "familiei regale Lambrino" in Statele Unite. Acolo ea continua sa se bucure de relatii sus-puse si, in plus, nimeni nu auzise de scandalul din jurul titlului princiar pe care il afisa cu orice prilej. Calculul ei a fost, se pare, corect. Paul Lambrino este primit cu cea mai mare caldura de cercurile masonice din Florida, unde se prezinta drept "Print mostenitor". In octombrie 2002, este initiat in cadrul Lojei nr. 330 Temple Terrace si, in aceeasi zi, este avansat pana la gradul trei (complet neregulamentar). Este primit cu "protocol regal" in cateva dintre lojile aflate sub obedienta Marii Loji din Florida. "Printesa Lia" este tratata ca o "Alteta Regala". In noiembrie 2002, publicatia lunara editata de Marea Loja - "The Florida Mason" - are pe coperta fotografia "fratelui Paul". In interior, este descrisa ceremonia de initiere a "viitorului Rege al Romaniei" si este prezentata o scurta biografie "selectiva" a "Printului", preluata de pe site-ul oficial al acestuia.

A trecut mai mult de un an pana ca masonii din Florida sa-si dea seama ca fusesera pacaliti. Un apropiat al acestora ne-a relatat: "In 2004, ca urmare a unei interventii dure din partea unei personalitati masonice care aflase intamplator despre aceasta manipulare, in consiliul privat masonic a avut loc o discutie de fond cu privire la statutul masonic al lui Paul Lambrino. Discutia a avut loc in primavara lui 2004 si a fost considerata de participanti ca una care a definit relatia lui Paul cu masoneria universala. Nu numai ca acesta nu este mason, in drept, dar faptul ca a fost initiat in trei grade masonice in aceeasi zi il aseaza doar in randul invitatilor fara "titlu" masonic. Formula a fost gasita pentru salvarea imaginii masonilor americani, surprinsi si ei, ca si cei europeni, de manipularea careia ii cazusera victime."

In opinia aceleiasi surse (care, din motive lesne de inteles, a dorit sa-si pastreze anonimatul), sotii Lambrino sunt singurii care ar avea interesul sa-l discrediteze pe ginerele Regelui Mihai, caruia nu-i pot ierta ca a primit un titlu princiar autentic si, pana de curand, necontestat, desi are origine "plebee". Mai mult, dinamismul si "vizibilitatea" Printului Radu pe scena internationala risca sa "eclipseze definitiv gruparea Lambrino, aruncand-o la periferia lumii bune europene". Evident, aceasta este doar o ipoteza. Din pacate, Printul Paul, aflat in strainatate, nu ne-a putut raspunde la intrebari

http://www.ziua.ro/display.php?id=22531&da...98d4703e9777db6