Invatamantul Din Romania - In Declin? Optiuni

[Mihai]

[cactus]

LiquidSky - incerc eu sa raspund cu un articol. Am ingrosat ceea ce mi s-a parut mai mult decat in intrebare retorica care ni se aplica - cred eu - ca o manuse...
Din Ziua...de azi

EDITORIAL - Vineri, 27 august 2004

Mituri despre educatie si economie

Alison WOLF
Cu totii stim ca educatia este importanta mai ales pentru viitorul nostru economic. Acesta este motivul pentru care foarte multe tari, mai ales in Europa, au stabilit procente clare in ceea ce priveste politica educationala: 50 la suta cu studii post-liceale in Marea Britanie sau in Suedia si 80 la suta cu bacalaureat, in Franta. Marea idee a cancelarului Shröder pentru rezolvarea problemelor economice este, bineinteles, educatia.

In general, guvernele considera ca preocuparea lor principala este sa aduca prosperitate, iar educatia este un mijloc necesar pentru a-si atinge scopul. Dar, chiar asa este?

Ni s-a spus ca intr-o "economie a cunostintelor", o tara, ca sa fie competitiva, are nevoie de cat mai multi absolventi calificati. Numai ca educatia nu duce neaparat la crestere economica, in ciuda faptului ca asa cred politicienii si oamenii nostri de afaceri. Iar ceea ce este mai grav este ca politica educationala care a urmat acest curent de gandire a avut consecinte negative atat in ceea ce priveste oportunitatile tinerilor, cat si asupra calitatii invatamantului in sine.

Argumentul ca educatia conteaza pentru economia unei tari este plauzibil pana la un punct. O societate moderna are nevoie de oameni educati: nu doar ingineri, chimisti si doctori, ci de milioane de oameni care sa stie sa scrie corect o scrisoare, sa completeze formulare complicate si sa interpreteze datele sofisticate pe care le afiseaza masinariile cu care se lucreaza in fabrici.

Este normal ca patronii sa fie tentati sa angajeze cei mai educati muncitori, astfel incat numarul absolventilor sa creasca si implicit cel al locurilor de munca de inalta calificare. Totusi, toate studiile de specialitate pe care le-am citit - fie ele britanice, scandinave sau americane - arata ca cea mai mare parte a unor astfel de locuri de munca nu necesita un personal mai calificat decat pana acum. Din acest punct de vedere, multe societati sunt prea invatate.

Totusi, poate ca acest lucru e nerelevant. Poate ca muncitorii mai bine educati isi fac treaba mai eficient, situatie in care vom afla o relatie clara intre nivelul de educatie si cresterea economica.

Ei bine, nu. Cateva tari recent industrializate au incercat o astfel de strategie in domeniul invatamantului, care a parut sa duca la o imbunatatire a standardelor economice. Numai ca, pentru fiecare un astfel de stat - Coreea de Sud este exemplul favorit - exista un contraexemplu, ca Hong Kong-ul. Parintii si-au trimis copiii la cele mai bune scoli numai dupa ce s-au imbogatit.

Mai mult, pentru fiecare Coree de Sud si pentru fiecare Hong Kong, putem gasi tari in curs de dezvoltare unde mai multa educatie a alimentat competitia gulerelor albe pana la a se ajunge la un stat hiperbirocratic. Astfel de tari sunt raspunsul la intrebarea de ce studiile internationale califica drept negativa corelarea intre educatie si ratele cresterii economice.

Dar nu numai printre tarile in curs de dezvoltare sunt astfel de exemple. Elvetia a fost una dintre cele mai bogate tari din lume timp de un secol - si nu din cauza resurselor naturale. Cu toate acestea, are una dintre ratele cele mai scazute din Europa in ceea ce priveste numarul de absolventi de studii universitare.

Asa ca, in timp ce fiecare tara dezvoltata are nevoie, in mod cert, de o populatie cat mai educata, ideea ca, asa stand lucrurile, va ajunge la mai multa prosperitate este o himera.

Conteaza, intr-adevar? Sigur, educatia are alte virtuti. Asa ca poate ar fi cazul sa ne oprim din critici si sa aplaudam entuziasmul guvernelor in a cheltui bani pentru educatie.

Asta ar insemna sa ignoram cealalta parte a spiralei educatiei. Pe vremuri, cine parasea scoala fara sa obtina calificarea necesara putea totusi reusi in viata, chiar daca pornea de la munca de jos. Astazi, asa ceva a devenit imposibil.

Pe masura ce a fi student a devenit un lucru banal, din ce in ce mai putini tineri capabili fac studii vocationale. Si totusi avem nevoie de mai multi mecanici decat de critici de arta.

Cu cat mai mult a crescut numarul studentilor, cu atat calitatea actului educational a scazut. Iar salariile profesorilor au inceput sa scada pe masura ce numarul lor a crescut. Ceea ce afecteaza calitatea procesului educational. Aulele facultatilor au devenit neincapatoare, ceea ce echivaleaza cu o scadere a eficacitatii procesului de invatamant.

Chiar este aceasta calea spre o economie puternica si catre o societate deschisa?
Alison Wolf este profesor de Dezvoltare manageriala si profesionala la King's College London si este autorul cartii "Conteaza educatia? Mituri despre educatie si cresterea economica".

Copyright: Project Syndicate, august 2004