Sotii, Poante, Inscenari !, victime sau autori, cu totii le-am trait |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Sotii, Poante, Inscenari !, victime sau autori, cu totii le-am trait |
28 Jun 2004, 02:04 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.060 Inscris: 5 December 03 Din: bucuresti Forumist Nr.: 1.378 |
Eram in liceu. Liceul nostru era in vecinatatea unui cimitir. Cand nu aveam chef de scoala, sau cand nu eram prea bine pregatiti pentru ea, ori atunci cand pur si simplu aveam ceva urgent de discutat sau de comentat chiuleam de la ore si saream gardul in cimitir.
Povestea pe care urmeaza sa o relatez are in centrul ei un personaj destul de important al acelor vremuri: "Albina" pe porecla sa. Numele ii venea pe de o parte din cauza unei boli de care suferea (era albinos..lipsit de orice pigment al pielii, al parului..) dar si din cauza stilului sau extrem de agresiv de a se adresa. Eu eram unul din putinii amici buni ai lui Albina, si chiuleam de mute ori impreuna, in cimitirm, pentru a purta lungi si contradictorii discutii pe teme filozofice, muzicale, literare si artistice.. Nu de putine ori discutiile se sfarseau destul de prost, fie intr-un potop de injuraturi, fie mai rau prin jigniri directe sau chiar prin mici incaierari. In ziua despre care povestesc, chiuleam iarasi impreuna, de data asta de teama matematicii. Eram lansati intr-o disputa vie despre chitara lui Robert Fripp (eu sustineam ca e un Gibson, iar Albina zicea ca Fripp are mult mai multe chitari intre care si Fender) de la King Crimson, cand dintr-o data Albina m-a anuntat ca are de gand sa se cace. Pana sa apuc sa imi dau eu seama daca nu cumva e vorba de vreo figura de stil sau doar de o necesitate fiziologica, Albina era cu pantalonii in vine in plin procedeu. Mi s-a parut o mare lipsa de bun simt fata de mine si o adevarata impietate fata de Robert Fripp, asa ca m-am apropiat, si cum era el asa in pozitia "pe oate" l-am atins pe umar impingandu-l spre inapoi. Albina a batut aerul cu mainile incercand astfel sa isi recapete echilibrul dar nu a mai reusit, asa ca fleasc s-a prabusit cu fundul direct in proaspatul sau produs. Vreau sa va spun prieteni ca "produsul" era ceva cu totul deosebit...Era ditamai placinta si mirosea de iti muta nasul. Albina cand a realizat ce s-a intamplat a capatat mai intai ceva culoare in obraji (mai intai verde, mai apoi sacojiu), apoi a inceput sa ma injure in gura mare de toti mortii si de toate rudele pana la gradul trei...Nemultumit cu asta intr-un gest total necontrolat a inceput sa isi adune de sub fund bucati de rahat pe care le tot arunca dupa mine, manjind crucile si catafalcele mormintelor din jur. Cocotat pe varful unui gard incercam sa il readuc pe Albina in lumea rationalului facandu-l sa inteleaga pe de-a intregul situatia jalnica in care se afla: singur, in cimitir, plin de rahat si cu pantalonii in vine.. Albina trebuia sa priceapa ca nu a fost decat o gluma si ca singura lui speranta ca vroia sau nu sa accepte sunt tot eu... Adica cine altcineva ar fi putut sa ii aduca apa sa se spele, cine altcineva ar fi putut sa uite sa povestasca intreaga patanie colegilor ?? Era o zi torida de vara, vacanta era aproape iar Albinea era tot mai irascibil. In mijocul crizei lui de isterie a mai si alunecat in propriul rahat manjindu-se acum si pe pantaloni. Cu ochii iesiti din orbite si cu mana tinandu-se de chiloti Albina profera cele mai cumplite amenintari...nu era nici un chip de reconciliere. --Dumnezeule cacatul asta a inceput sa se usuce pe mine...urla disperat Albina in mijlocul unui roi de muste in mod misterios alertate.. In capatul aleeii era o mica cismea, dar ca sa pot ajunge la ea ar fi trebuit sa trec ori prin fata lui Albina, ori sa fac un ditamai ocolul imposibil, asa ca era periculos sa incerc sa il ajut fara o intelegere prealabila. Intr-un alt acces de initiativa Albina a decis sa isi sacrifice chilotii pentru a ii putea folosi drept carpa de curatat, dar era deja prea tarziu, caldura isi facuse efectul si de acuma nu se mai putea face nimic fara apa, asa ca Albina si-a luat inima in dinti si a iesit in alee, mergand atata cat ii permiteau pantalonii lasati in vine spre cismea.. Dar n-a fost sa fie, pentru ca de pe un drumeag lateral si-au facut aparitia doua babe care l-a vederea acelei privelisti au ramas inlemnite nestiind ce interpretare sa dea evenimentului. Eu cand am vazut ca se lasa si cu martori, am tulit-o imediat inapoi peste gard si la ore. Albina era in clasa paralela asa ca deznodomantul l-am aflat ceva mai tarziu de la altii. Albina a ajuns la ore spre sfarsitul programului. Reusise sa scape de mizeria de pe haine dar putea ingrozitor. E de prisos sa mai adaug ca in doua zile intreaga istorie a facut inconjorul intregii scoli si a intregului cartier, dupa cum nu are rost sa mai adaug ca razbunarea lui Albina a fost crunta, imediata si pe masura. Din acea zi insa, si pana azi, si foarte probabil pentru tot restul vietii sale naturale, Albina a ramas cunoscut de toti prietenii sai sub noua porecla : "Nicu cacat" (pe care ne-o datoreaza mie si parintilor sai in mod egal). Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 28 Jun 2004, 03:43 PM -------------------- Raiul este un loc in sufletul nostru in care cei vi ii pastreaza in viata pe cei morti.. <arraink@yahoo.com> |
|
|
23 Sep 2004, 03:09 PM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.060 Inscris: 5 December 03 Din: bucuresti Forumist Nr.: 1.378 |
Cap 11
In tot taraboiul de deasupra aparusera deja si primele "ioiiiuri" fluierate, iar eu incercam acuma sa mi-i imaginez pe cei doi in acele momente. Un puternic miros pestilential venind dinspre capatul celalat al patului, ma intrerupe insa din visare si ma readuce cu violenta inapoi la locul meu de sub pat. Dumnezeule ziceai ca e mirosul unui hoit intrat in putrefctie de ceva vreme.. Ma uit inca odata la Tamba , dar acum el nu se mai uita la mine. Avea privirea pironit intr-un punct fix situat undeva pe directia nasului pe captuseala de dedesubt a patului. Mirosul crestea in intensitate intr-o rata geometrica si la un moment dat s-a auzit destul de clar si un fasait discret venind dinspre Tamba. Asta explica chiar totul... Cei de deasupra erau insa mult prea pierduti in iooooi-uri si in lupte corp la corp ca sa aiba urechi pentru asa ceva. Sub pat aerul devenise de nerespirat... Gatul ma ardea si ochii incepusera sa imi lacrime...Incercam sa ii gasesc privirile lui Tamba implorand din ochi sa inceteze. Avusesem la pranz "iacnie= gaze de butelie", asa ca va puteti face o idee.. Tamba fu atunci zgaltait de un hohot de ras pe care insa la retinut fara mari eforturi... Dar imediat au urmat altele si altele…il simteam rosu la fata si cu obrajii umflati asa cum fac scufundatorii cand isi retin respiratia pe sub ape… Cum se forta asa sa nu mai rada Tamba a scapat insa o motoreta zgomotoasa si inca si mai imputita decat toate cele de pana atunci. Asta a fost auzita de cei de sus si a produs o incremenire imediata a tuturor miscarilor de deasupra.. - Da ce se intampla mai ?..a zis Geta... - IOI da ce pute asa...mai nesimititu’ dracu ? - ptiuuuuuuuuuu……………… -Mai, Te-ai cacat pe tine ma nesimtitule ?...Puahhh !!! Am sesizat imediat ca deznodomantul era foarte aproape si intr-adevar in cateva secunde Tamba a izbucnit in rasul ala al lui urmat aproape instantanu de al meu si de alte cateva paraituri... Peste hohotele noastre, de sus se auzeau tot felul de invective adresate de Geta lui Tone si care se amestecau cu explicatiile inconsistente ale acestuia… Geta ii cara pumni lui Tone , si dintrodata imboldita de un gand s-a lasat pe marginea patului si si-a varat capul dedesubt fiind cat pe ce sa si-l ciocneasca de al meu.. -Apai hirati voi ai necuratului sa hiti de dementi, las ca vedeti voi pe dracu…Si dai cu o umbrela de aia de care se strange, (pe care habar nu aveam de unde o luase), ba la coaste, ba la capalau. Si eu si Tamba ne-am parasit in mare viteza ascunzatoarea si ne-am grabit spre usa… Incercand sa evite umbrela Tamba alerga cu capul intors, sa vada de unde vine lovitura si sa faca eschiva…In felul asta a ratat usa la prima incercare, nimerind tocul usii.. Pe mine si chestia asta m-a amuzat si cand sa ma bucur mai bine de ea: PAC !! o umbrela in crestet…ma rog -------------------- Raiul este un loc in sufletul nostru in care cei vi ii pastreaza in viata pe cei morti.. <arraink@yahoo.com> |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 3 May 2024 - 12:43 PM |