Sotii, Poante, Inscenari !, victime sau autori, cu totii le-am trait |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Sotii, Poante, Inscenari !, victime sau autori, cu totii le-am trait |
28 Jun 2004, 02:04 PM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.060 Inscris: 5 December 03 Din: bucuresti Forumist Nr.: 1.378 |
Eram in liceu. Liceul nostru era in vecinatatea unui cimitir. Cand nu aveam chef de scoala, sau cand nu eram prea bine pregatiti pentru ea, ori atunci cand pur si simplu aveam ceva urgent de discutat sau de comentat chiuleam de la ore si saream gardul in cimitir.
Povestea pe care urmeaza sa o relatez are in centrul ei un personaj destul de important al acelor vremuri: "Albina" pe porecla sa. Numele ii venea pe de o parte din cauza unei boli de care suferea (era albinos..lipsit de orice pigment al pielii, al parului..) dar si din cauza stilului sau extrem de agresiv de a se adresa. Eu eram unul din putinii amici buni ai lui Albina, si chiuleam de mute ori impreuna, in cimitirm, pentru a purta lungi si contradictorii discutii pe teme filozofice, muzicale, literare si artistice.. Nu de putine ori discutiile se sfarseau destul de prost, fie intr-un potop de injuraturi, fie mai rau prin jigniri directe sau chiar prin mici incaierari. In ziua despre care povestesc, chiuleam iarasi impreuna, de data asta de teama matematicii. Eram lansati intr-o disputa vie despre chitara lui Robert Fripp (eu sustineam ca e un Gibson, iar Albina zicea ca Fripp are mult mai multe chitari intre care si Fender) de la King Crimson, cand dintr-o data Albina m-a anuntat ca are de gand sa se cace. Pana sa apuc sa imi dau eu seama daca nu cumva e vorba de vreo figura de stil sau doar de o necesitate fiziologica, Albina era cu pantalonii in vine in plin procedeu. Mi s-a parut o mare lipsa de bun simt fata de mine si o adevarata impietate fata de Robert Fripp, asa ca m-am apropiat, si cum era el asa in pozitia "pe oate" l-am atins pe umar impingandu-l spre inapoi. Albina a batut aerul cu mainile incercand astfel sa isi recapete echilibrul dar nu a mai reusit, asa ca fleasc s-a prabusit cu fundul direct in proaspatul sau produs. Vreau sa va spun prieteni ca "produsul" era ceva cu totul deosebit...Era ditamai placinta si mirosea de iti muta nasul. Albina cand a realizat ce s-a intamplat a capatat mai intai ceva culoare in obraji (mai intai verde, mai apoi sacojiu), apoi a inceput sa ma injure in gura mare de toti mortii si de toate rudele pana la gradul trei...Nemultumit cu asta intr-un gest total necontrolat a inceput sa isi adune de sub fund bucati de rahat pe care le tot arunca dupa mine, manjind crucile si catafalcele mormintelor din jur. Cocotat pe varful unui gard incercam sa il readuc pe Albina in lumea rationalului facandu-l sa inteleaga pe de-a intregul situatia jalnica in care se afla: singur, in cimitir, plin de rahat si cu pantalonii in vine.. Albina trebuia sa priceapa ca nu a fost decat o gluma si ca singura lui speranta ca vroia sau nu sa accepte sunt tot eu... Adica cine altcineva ar fi putut sa ii aduca apa sa se spele, cine altcineva ar fi putut sa uite sa povestasca intreaga patanie colegilor ?? Era o zi torida de vara, vacanta era aproape iar Albinea era tot mai irascibil. In mijocul crizei lui de isterie a mai si alunecat in propriul rahat manjindu-se acum si pe pantaloni. Cu ochii iesiti din orbite si cu mana tinandu-se de chiloti Albina profera cele mai cumplite amenintari...nu era nici un chip de reconciliere. --Dumnezeule cacatul asta a inceput sa se usuce pe mine...urla disperat Albina in mijlocul unui roi de muste in mod misterios alertate.. In capatul aleeii era o mica cismea, dar ca sa pot ajunge la ea ar fi trebuit sa trec ori prin fata lui Albina, ori sa fac un ditamai ocolul imposibil, asa ca era periculos sa incerc sa il ajut fara o intelegere prealabila. Intr-un alt acces de initiativa Albina a decis sa isi sacrifice chilotii pentru a ii putea folosi drept carpa de curatat, dar era deja prea tarziu, caldura isi facuse efectul si de acuma nu se mai putea face nimic fara apa, asa ca Albina si-a luat inima in dinti si a iesit in alee, mergand atata cat ii permiteau pantalonii lasati in vine spre cismea.. Dar n-a fost sa fie, pentru ca de pe un drumeag lateral si-au facut aparitia doua babe care l-a vederea acelei privelisti au ramas inlemnite nestiind ce interpretare sa dea evenimentului. Eu cand am vazut ca se lasa si cu martori, am tulit-o imediat inapoi peste gard si la ore. Albina era in clasa paralela asa ca deznodomantul l-am aflat ceva mai tarziu de la altii. Albina a ajuns la ore spre sfarsitul programului. Reusise sa scape de mizeria de pe haine dar putea ingrozitor. E de prisos sa mai adaug ca in doua zile intreaga istorie a facut inconjorul intregii scoli si a intregului cartier, dupa cum nu are rost sa mai adaug ca razbunarea lui Albina a fost crunta, imediata si pe masura. Din acea zi insa, si pana azi, si foarte probabil pentru tot restul vietii sale naturale, Albina a ramas cunoscut de toti prietenii sai sub noua porecla : "Nicu cacat" (pe care ne-o datoreaza mie si parintilor sai in mod egal). Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 28 Jun 2004, 03:43 PM -------------------- Raiul este un loc in sufletul nostru in care cei vi ii pastreaza in viata pe cei morti.. <arraink@yahoo.com> |
|
|
10 Sep 2004, 11:15 AM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.060 Inscris: 5 December 03 Din: bucuresti Forumist Nr.: 1.378 |
Capitolul 3-- continuare
Intr-o seara pe faleza din spatele plajii a oprit o Dacia rablagita. Noi la inceput nu am prea bagat-o in seama da cum avea deja vreo doua ore de cand tot statea acolo si nimeni nu cobora din ea, am luat-o la ochi. Tone care era un tip foarte pedant si circumspect zice: --Bai tovarasi, astia ne fileaza !!...Astia sunt cu ochii pe noi.. Era o chestiune mai deosebita aici pentru ca noi ne aflam pe plaja de nudisti, si ne comportam ca atare. In aceasta situatie ipoteza unui observator insistent putea capata conotatii speciale iar actul sau putea fi incadrata intr-o grupa a perverisunilor numita "voayorism" (cred ca am zis bine). Nu are rost sa o mai lungesc, Tone s-a dus sa ceara socoteala celor din masina si a gasit acolo un singur om, pe sofer. Era din Arges, avea vreo patruzeci de ani, si nu vazuse niciodata marea . Acum isi atinsese visul si era pierdut intr-o admiratie muta, contemplativa, fata de ea, dar si fata de marea lui reusita . Una peste alta ne-am imprietenit, si imediat am pus de-o petrecere. Carnatii in varf de bat pusi desupra focului, cateva bucati de slana din portbagajul maisinii, paine, rosii, castraveti, cascaval, au asigurat reteta potrivita unui chef pe cinste . Si ca sa udam toate astea dupa randuiala, cum s-ar fi putut altfel,...Vin de Coacaze...tot din portbagajul noului nostru prieten. Ni s-a explicat ca in Arges bruma cade inainte ca strugurii sa apuce sa se coaca, asa ca nu se poate conta pe ei. In lipsa lor vinul se face din coacaze, si este foarte acru si foarte tare. Pentru a "il drege" localnici folosesc melasa, un fel de sirop de zahar . Vinul devine placut la gust si inca si mai tare. Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 10 Sep 2004, 02:03 PM -------------------- Raiul este un loc in sufletul nostru in care cei vi ii pastreaza in viata pe cei morti.. <arraink@yahoo.com> |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 21 May 2024 - 08:00 PM |