Calatorii Cu Peripetii, Din ciclul: mi se intampla numai mie ... Optiuni

[dsrk3r]

Anul trecut la Paris. Toate bune si frumoase pana am ajuns in orasul asta.

Vremea: Ploaie, ploaie, ploaie.

Hotelul: Ajung la hotel, in centru. Trei stele. Primesc camera la ultimul etaj. Frig in camera ca draqu. Noaptea imi ingheata nasul. A doua zi de dimineata cobor si cer la receptie alta camera. Dupa negocieri nu tocmai usoare primesc alta. In camera cald, cald de tot, incat trebuie sa dorm cu geamul deschis.

Micul dejun: La ora 6.30 femeia care se ocupa de minusculul mic dejun frantuzesc nu este. Cica trebuie sa astept. Zic ca eu astept, da' trenu' meu nu. Alte negocieri. Nici un rezultat. Spun ca totusi am platit micul dejun. Receptionerul nu este impresionat deloc. Ma duc singur si imi iau tot ce imi trebuie. Apare receptionerul care tipa la mine pe limba lui. Noroc ca nu inteleg franceza. Ii zambesc politicos si ii spun multumesc la plecare.

Trenul: In gara astept TGV-ul la linia la care trebuia sa vina. Nici urma de TGV. Vine insa altul la linia vecina. Merge in aceiasi directie, dar are cateva vagoane mai putin. Cei de la gara nu se sinchisesc sa zica ceva. Lumea de pe peron devine agitata. Cativa se urca in celalalt tren. Toata lumea ii urmeaza. Si eu. In trenul de mare viteza se sta ca in tramvai in Bucuresti. Se face ora plecarii si ... trenul nu pleaca. Dupa vreo zece minute se anunta ca trenul e prea greu si nu poate pleca. La linia cealalta vine alt tren. Ma dau repede jos si ma urc in el. Unii vin dupa mine. Ma asez confortabil pe locul meu. Apar niste francezi care imi spun ca locurile sunt ale lor. Ne conversam putin pe marginea celor intamplate. Ii las sa se aseze pentru ca e trenul lor, nu al meu. Primesc de la nas alt loc la clasa a doua, Fac scandal. Eu am bilet la clasa intai. Imi scrie ceva pe bilet si imi spune ca primesc diferenta in gara cand ma dau jos. Ii spun ca astept scuze. Imi zice ca nu e vina lui.

Din nou hotelul: Astept pe cineva in hol. Apare o americanca cu doua valize mari si grele, E un pachet de nervi. Primeste camera la etajul 5. Taraste valizele pana la lift si ... liftul nu merge. Se duce la receptie si cere un bell boy. Receptionerul zice ca nu are. Femeia ii spune atunci sa puna mana pe valize si sa i le duca sus. Ala zice ca nu poate sa plece din receptie. Femeia este socata. Se uita la mine si zice: "You, there ! Help me please !" Ii zic ca sunt turist ca si ea. Spune ca nu-i nimic. Trag dupa mine valizele pe scari. Pana la etajul cinci ! Primesc spaga un Bud. Cobor la receptie si ii dau cu berea receptionerului pe la nas. Nu ma baga in seama. Ca sa-l enervez il intreb daca early birds pot servi micul dejun la ora 6. Ma bombane pe limba lui. Ma duc si imi vad de treaba mea. Abia astept sa ma intorc acasa.

Anul trecut la Bruxelles.

La sosire: Pe aeroport coada mare la pasapoarte Non EU. La EU un politist soma. Fac o smecherie si ma strecor la el. Ii dau pasaportul. Zice: "Banii." Scot portofelul. Vrea biletul de intoarcere. Cotrobai prin geanta. "Invitatia !" Scot hartia. Ma intreaba unde o sa stau. Ii spun ca scrie pe invitatie. Zice sa ma duc mai la dreapta si sa astept pentru ca trebuie sa verifice. Suna pe cineva la telefon. Astept cinci minute. Il intreb ce se intampla. Imi spune ca vine un coleg de al lui sa verifice. Mai astept cinci minute. Ii spun ca seful lui trebuie sa fie tare mandru de el. Imi zambeste acru. Il mai bomban de vreo doua ori pana vine colegul. Il urmez pe coleg la sectia de politie de pe aeroport. Aici se fac vreo alte cateva minute verificari. Alt coleg vine zambind cu pasaportul. Zice "Liber". Ma gandesc sa-i cer un suvenir. E prima data cand ma retine politia. Ma razgandesc in ultimul moment si zic multumesc ca am scapat de ei.

La intoarcere. Pe acelasi aeroport. La al doilea check suna alarma. Omul ma intreaba daca am chei, bricheta, bani, etc. Zic ca n-am nimic. Mai trec odata. Suna. E clar ! Incep sa caut prin buzunare. Nu gasesc nimic. Vine alt tip ca sa ma ia la perchezitionat. E prima data cand mi se intampla. Imi zic ca o sa ajung din nou la politie. Intru intr-o cabina cu tipul. Ma uit la el. Se uita la mine. Zice sa ma intorc. Ma scaneaza cu un bat care piuie tare. Ii zic ca am baut ieri o bautura olandeza cu foite de aur in ea. Se face ca nu aude. Ma descalt. Scot tot de prin buzunare, hartii, batista. El umbla pe la batul ala de zor. Ma scaneaza din nou si nu mai suna nimic. Repeta operatia. Nimic. Imi da drumul.

Acum cativa ani la Viena.

Uit acasa gelul pentru ras. Tot aveam toata ziua libera asa ca ma duc sa caut prin magazine. Mi se pusese pata pe Gillette Gel. Ia-l de unde nu-i. Umblu vreo doua ore. Ajung la magazinele de lux din centru. Intru in primul, nu vad nimic pe raft, dar intreb. Vanzatoarea zice: "Am ceva special pentru dvs. !" Si scoate dintr-un dulap mult doritul gel. Platesc o groaza de bani pe el, ca doar e magazin de lux, vanzatoarea draguta. Ajung acasa si cand sa trec la treaba constat ca gelul scos special pentru mine din dulapul magazinului de lux de catre vanzatoarea foarte amabila este: expirat. Din spray curge un fel de lichid albastru.

Ati avut peripetii pe unde ati fost ?

[Puss In Boots]

Nico, carpatic

Cele ce urmeaza au ceva vechime si fac parte din amintirile pe care un om nu le va uita niciodata.

Eram flacau în clasa a saptea si eram îndragostit pâna-n vârful urechilor de o fetiza pe nume Andreea ... Era cu un cap mai înalta ca mine dar daca va mai amintiti vârsta respectiva astfel de detalii nu conteaza .
Asadar, faceam cam tot posibilul sa ma gasesc în compania ei, mai mult sau mai putin direct.
Fac apel din nou la memoria celor din generatia mea care au prins euforia Cercurilor (pt. cei ce nu stiu cu ce se manânca, erau un fel de ateliere gratuite unde se învatau lucruri interesante si chiar utile) pentru ca aflasem ca Andreea tocmai se înscrisese la un astfel de cerc, dar nu la orsicare (ar fi fost prea simplu ), la Cartografie ...
Bineânteles, am urmat-o fara sa crâcnesc si uneori (când n-aveam chef sa ma joc cu colegul de banca vaporase aflam lucruri interesante ... În ceea ce privesc hartile pe care le aveam de facut, am rezolvat problema cu un poster imens cu M.J. (va las sa ghiciti ).
Toate bune si frumoase, pâna când domnu' Vrajmas (numele profului ) ne anunta urmatorul obiectiv .... Ceahlaul ... Facusem destule iesiri pe dealurile din împrejurimi însa niciodata asa departe ...
Inutil sa precizez ca timp de o luna (pâna la data plecarii îmi statea gândul numai si numai la Ceahlau).
Va scutesc de detaliile calatoriei cu trenul (nu fara interes de altfel ) si voi intra cu adevarat în miezul întâmplarii, în dimineata de dinaintea ascensiunii...
Precizez ca seara, am fost cazati într-o pensiune si ca în afara de bataia cu perne traditionala si incursiunea în patru labe în camera fetelor nu s-a întâmplat nimic interesant.
Asadar, fac ochi si când ma uit în jur, îmi fuge tot somnul instantaneu. Paturile facute si tipenie de om în jur ...
Ma îmbrac la repezeala, înfund lucrurile-n rucsak si ies pe hol ... dau cu ochii de femeia de servici care-mi spune sa cobor pe partea cealalta ca sa nu murdaresc jumatea de hol proaspat spalata. O întreb daca nu a vazut un grup de scolari prin zona si raspunsul ma facu sa-mi clantzane dinti-n gura:
- Eh maica, s-au dus pe munte cam de vreo juma' de ora.
Îi multumesc si fug grabit spre iesire ... Pe masura ce înaintam îmi veneau în minte tot felul de clishee ... Ba Vrajmas care ne ameninta ca-i lasa-n urma pe întârzâiati, ba râsul pe înfundate al colegilor gândindu-se la ce-au facut Pussului (pentru ca-i banuiam ca mi-au jucat o farsa - banuieli fondate de altfel )...
Dupa doua sute de metrii ajung la postul de salvamontisti ... îi întreb politicos daca n-au vazut un grup trecând si un nene destul de morocanos îmi raspunde în doi peri ca nu poate tine evidenta tuturor turistilor care-i trec prin fatza ... pe urma vazându-ma hotarât sa-o iau la deal, imi "sugereaza" (de fapt se urla la mine ) sa ma întorc de unde am venit pentru ca daca nu dau de lol .
Îl cred pe cuvânt si pentru un moment ma gândesc sa-l ascult însa dupa câtiva metrii îmi trasneste o idee zapacita prin cap ma bag într-un santz si merg o buna bucata paralel cu drumul depasind astfel cabanutza respectivului.
Dupa ce am estimat ca nu ma putea vedea, am iesit la drum si am luat-o barbateste la picior.
Cum fetele erau majoritare, îmi spuneam ca-i voi prinde destul de repede ... :-p
Fara peripetii si relativ rapid, am ajuns la prima cabana ... am fost impresionat de un cutzu' care statea tolanit la soare si am reusit chiar sa-l mângâi dându-i o bucata de parizer din sac ... Am intrat si am întrebat un nene cu o burtica imensa daca n-a vazut un grup de scolari ... omul m-a privit mai întâi curios, iar mai apoi mi-a zis sa astept putin (oferindu-mi un suc).
A revenit în scurt timp cu o tanti (tot atât de rotunda ca si el ) si au început sa discute pe seama mea. Ciulind urechile am putut sa înteleg (erau destul de departe) ca vor suna pe baietii de salvamont ca sa vada ce sa faca cu mine ...
Va puteti imagina ca mi s-a ridicat parul pe sira spinarii instantaneu ... asa ca pâsh, pâsh, am tulit-o la deal ... Dupa vreo zece minute i-am auzit strigand ca din gura de sarpe BAIETEEE ! MAI COPILE MAAAAI!!! ... dar copiul urma crucea albastra (marcajul traseului).
Pe masura ce ma afundam în munte, începeam sa am ceva dubii în privinta initiativei mele. Ba mai mult, cu toate ca nu sunt o fire fricoasa, începusem sa fiu deosebit de atent la soaptele padurii pe care în alte circumstante le-as fi ignorat total ... una peste alta, vremea începea sa se strice amenintator soarele diminetii facând fatza cu greu armatei de nori pusi pe shotii.
Cu toate acestea, am marit pasul ajungând astfel dupa aproximativ trei ore într-un loc deschis, un fel de platou de unde aveam o priveliste minunata. M-am asezat pe marginea falezi si am început sa manânc cu pofta din proviziile de acasa ...
Purtat de gânduri nu am auzit ca între timp ceva sau cineva se strecurase-n spatele meu ... si întorcându-ma brusc am dat cu ochii de un cuplu care ma privea mirat. Dau buna ziua si ma prefac ca ma uit în continuare la peisaj ... vin si ei lânga mine si dupa cinci minute ma întreaba "Copilas, tu esti singur?!" ... "Îs cu tata raspund eu repede facând pe prostu', s-o dus sa faca treaba mare-n padure". Cei doi îsi aruncara priviri usurate si înainte de a pleca îmi arunca, "Sa-i zici lu' taticu' ca vine furtuna" .. "O sa-i zic, raspund eu aproape de a le marturisii ca sunt singur, n-ati vazut un grup mai sus?. "Ba da, venii raspunsul, acum zece minute ..."
Le multumesc si pleaca grabiti ... Privesc putin dupa ei pâna ce dispar în padure si-mi iau picioarele la spinare fericit ca i-am prins.
Am urcat destul de mult fara sa întâlnesc tipenie de om dar în schimb am întâlnit un cutzu' mare, negru si care mânca grabit o vietate mica ... Fiindca nu avea un aspect prea simpatic am preferat sa-l ocolesc de departe dar nu mica mi-a fost surpriza când l-am vazut ca-si ridica botul plin de sânge si ma priveste fix ... apoi începe sa-si arate coltii scotând un mârâit înfiorator.
Pe moment nu mi-a fost frica, ba chiar am îndraznit sa-l bravez strigând la el însa când am vazut ca începe sa se apropie mi-a stat inima-n loc ... Venea agale, privindu-ma hain si mârâind înfundat, apoi, ca si cum si-ar fi adus aminte de ceva, s-a întors la stârv. Nici nu stiu cum am reusit sa ma smulg din loc si sa-mi continui drumul ... Ajungând putin mai departe am fugit pâna mi-am pierdut suflul ... dar nu m-am oprit din mers ... Nu-mi puteam lua gândul de la imaginea amenintatoare a cuzului ... Unde nu mai pui ca putea fi turbat .... În cele din urma am ajuns si grupul respectiv însa de departe am consatat cu stupoare ca nu era deloc vorba de cei pe care-i cautam.
Era clar ca nu ma puteam întoarce ... asadar am continuat ....
Pe la doua am ajuns aproape de vârf ... si la un moment dat m-am întâlnit cu un grup de constanteni (doua cupluri cu tot cu copii) si am mers o bucata de drum cu ei ... S-au mirat ca de o casa aprisa când si-au dat seama ca eram singur ... Deodata, o evidenta ma izbii în plin ... ceilalti nu urcasera pe munte ... sau daca urcasera nu erau pe acelasi versant cu mine ... am continuat fara sa gândesc ... Eram în pana de idei.
Un detaliu important, pe când palavrageam cu ei, din sens opus au trecut pe lânga noi ca fulgerul doi salvamontisti ...
...
Ajuns la cabana de pe platoul de sus, am întrebat (din partea lu' taicamiu ) daca nu se putea ajunge de unde am plecat pe un alt drum pentru ca aveam o sumedenie de motive, cutzu', salvamontistii si nu în ultimul rând, speram sa ma întâlnesc cu trupa în caz ca ei ar fi urcat pe celalalt versant ... Adevaru-i ca râdeam singur la gândindu-ma la fetzele lor când m-ar fi vazut coborând ... ce n-as fi dat sa-i pot lasa masca. Ma gândeam mai ales la Andreea My hero!!! ... Mi-am cumparat un ceai si am sters-o ...
Aveam o portiune destul de plata, loc deschis, unde am bagat viteza însa dintr-o data s-a lasat întunericul si norii pufosi pareau ca pot fii atinsi cu mâna.
Primul trasnet (fulger) m-a paralizat de spaima pentru ca a lovit o movila cam la vreo doua sute de metrii în fata mea (sau cel putin asa cred ) dar tunetul care l-a urmat a fost teribil ... Un moment am ezitat sa ma întorc la cabana însa brusc mi-am adus aminte de faptul ca as fi fost la adapost în padure si ca drumul pâna la cabana în câmp deschis ar fi fost fatal. Mi-am luat picioarele la spinare si am început sa cobor de-a dreptu' nemaitinând cont de marcaje ...
Pret de câteva minute furtuna parea sa sa fi razgândit, o liniste aproape suspecta se lasase (de unde si expresia) dar dintr-o data, am auzit un ropot îngrozitor apropiindu-se cu repeziciune. M-am rezemat de un brad si am asteptat grozavia.
Ploua cu galeata sau cu câini si pisici sau cum vreti voi ... cert este ca în mai putin de un minut eram ud pâna la piele.
Nu stiu daca ati patit-o în munte dar daca ploua mai serios se creaza foarte rapid viituri ... cu cât esti mai jos cu atât ai mai multe sanse s-o furi ...
Padurea gemea din toate încheieturile fiind izbita cu furie de un vânt rece ce parea din ce în ce mai înversunat ... eu mi-am continuat coborârea si spre bucuria mea am dat de traseu indicat ...
L-am urmat constiincios pâna când am ajuns la un pasaj delicat ... era o portiune stâncoasa deosebit de abrupta (cu un loc periculos la mijloc) si mai ales cu o pânza de apa ce facea ca totul sa fie alunecos.
Mi-am luat inima-n dinti încurajat fiind de cablul puternic ancorat aidoma unei balustrade pentru a permite turistilor sa treaca
si cu chiu cu vai am reusit sa traversez ... uitându-ma-n urma, pânza de apa de pe stânca crestea vazând cu ochii ... dupa înca o suta de metrii am mai întâlnit un pasaj similar mai putin periculos decât primul. În cele din urma am ajuns la un al treilea pasaj similar cu cele doua însa de data aceasta un adevarat torent cu pietris mâl si bucati de lemn îmi interzicea calea cu desavârsire ...
Nu stiu daca va puteti imagina dar la doispe ani era picatura în plus pe care nu o mai puteam suporta ... m-am asezat hipnotizat fiind de caderea furioasa a apei si am început sa plâng. Cum ploaia nu dadea semne de oboseala, începeam sa-mi imaginez ca urma sa ma prinda noaptea. M-am smuls din loc gândindu-ma sa ma întorc la cabana cât mai aveam timp dar odata ajuns la pasul mai putin dificil, cel din mijloc, am constatat cu stupoare ca si aici se formase un mic torent ... având în vedere ca eram deja leoarca, m-am încumetat sa trec însa a lipsit foarte putin sa nu ma duc ... am fost nevoit sa dau drumul la ruksac ... Ajuns dincolo ma gândeam cu groaza la primul pasaj, la cel dificil, si temerile mi-au fost confirmate pentru ca aici se formase un torent în toata regula, similar ultimului . Ma gaseam deci prins între torente, fara nimic la mine ... situatie jalnica ce mai ...
În cele din urma, resemnat m-am facut ghem în asteptare si aproape ca începusem sa ma obisnuiesc cu furtuna ... uneori mi se parea ca-mi striga numele. Nu îndrazneam sa accept realitatea însa în cele din urma am reusit sa-mi dau seama ca cineva chiar ma striga . Am început sa urlu' ca din gura de sarpe însa aveam impresia ca este-n zadar pentru ca vuietul muntelui era stapân absolut ...
Peste câteva minute, au aparut si baietii (salvamontistii) super bucurosi ca m-au gasit. Ca din întâmplara ploaia a încetat brusc si primele raze de soare si-au facut aparitia ...

Epilog
Mi-au recuperat sacu' si am mers la cabana unde am fost uscat si unde am primit haine de schimb (niste pantaloni si o bloza de la baiatul celor ce tineau cabana ...
Tot drumul de întoarcere baietii n-au scos un cuvânt despre nazdravania mea dar mi-era atât de rusine încât as fi preferat sa ma certe. Ba mai mult, când m-au predat lu' Vrajmas au fost super cool spunându-i ca n-avea nici un rost sa ma certe pentru ca s-au ocupat ei pe drumul de la coborâre. Bineânteles ca n-a mers ... da de ciuda n-am vrut sa le spun la nici unu prin ce am trecut ... i-am zis Andreei între patru ochi
Ei mi-au spus ca ma lasasera sa dorm ca sa-mi traga o spaima si toata lumea coborâse pentru micul dejun ... având în vedere ca eu ma luasem dupa spusele femeii de servici, si mai ales iesisem prin spate, nu i-am întâlnit ...

Cam atât ...