Calatorii Cu Peripetii, Din ciclul: mi se intampla numai mie ... Optiuni

[dsrk3r]

Anul trecut la Paris. Toate bune si frumoase pana am ajuns in orasul asta.

Vremea: Ploaie, ploaie, ploaie.

Hotelul: Ajung la hotel, in centru. Trei stele. Primesc camera la ultimul etaj. Frig in camera ca draqu. Noaptea imi ingheata nasul. A doua zi de dimineata cobor si cer la receptie alta camera. Dupa negocieri nu tocmai usoare primesc alta. In camera cald, cald de tot, incat trebuie sa dorm cu geamul deschis.

Micul dejun: La ora 6.30 femeia care se ocupa de minusculul mic dejun frantuzesc nu este. Cica trebuie sa astept. Zic ca eu astept, da' trenu' meu nu. Alte negocieri. Nici un rezultat. Spun ca totusi am platit micul dejun. Receptionerul nu este impresionat deloc. Ma duc singur si imi iau tot ce imi trebuie. Apare receptionerul care tipa la mine pe limba lui. Noroc ca nu inteleg franceza. Ii zambesc politicos si ii spun multumesc la plecare.

Trenul: In gara astept TGV-ul la linia la care trebuia sa vina. Nici urma de TGV. Vine insa altul la linia vecina. Merge in aceiasi directie, dar are cateva vagoane mai putin. Cei de la gara nu se sinchisesc sa zica ceva. Lumea de pe peron devine agitata. Cativa se urca in celalalt tren. Toata lumea ii urmeaza. Si eu. In trenul de mare viteza se sta ca in tramvai in Bucuresti. Se face ora plecarii si ... trenul nu pleaca. Dupa vreo zece minute se anunta ca trenul e prea greu si nu poate pleca. La linia cealalta vine alt tren. Ma dau repede jos si ma urc in el. Unii vin dupa mine. Ma asez confortabil pe locul meu. Apar niste francezi care imi spun ca locurile sunt ale lor. Ne conversam putin pe marginea celor intamplate. Ii las sa se aseze pentru ca e trenul lor, nu al meu. Primesc de la nas alt loc la clasa a doua, Fac scandal. Eu am bilet la clasa intai. Imi scrie ceva pe bilet si imi spune ca primesc diferenta in gara cand ma dau jos. Ii spun ca astept scuze. Imi zice ca nu e vina lui.

Din nou hotelul: Astept pe cineva in hol. Apare o americanca cu doua valize mari si grele, E un pachet de nervi. Primeste camera la etajul 5. Taraste valizele pana la lift si ... liftul nu merge. Se duce la receptie si cere un bell boy. Receptionerul zice ca nu are. Femeia ii spune atunci sa puna mana pe valize si sa i le duca sus. Ala zice ca nu poate sa plece din receptie. Femeia este socata. Se uita la mine si zice: "You, there ! Help me please !" Ii zic ca sunt turist ca si ea. Spune ca nu-i nimic. Trag dupa mine valizele pe scari. Pana la etajul cinci ! Primesc spaga un Bud. Cobor la receptie si ii dau cu berea receptionerului pe la nas. Nu ma baga in seama. Ca sa-l enervez il intreb daca early birds pot servi micul dejun la ora 6. Ma bombane pe limba lui. Ma duc si imi vad de treaba mea. Abia astept sa ma intorc acasa.

Anul trecut la Bruxelles.

La sosire: Pe aeroport coada mare la pasapoarte Non EU. La EU un politist soma. Fac o smecherie si ma strecor la el. Ii dau pasaportul. Zice: "Banii." Scot portofelul. Vrea biletul de intoarcere. Cotrobai prin geanta. "Invitatia !" Scot hartia. Ma intreaba unde o sa stau. Ii spun ca scrie pe invitatie. Zice sa ma duc mai la dreapta si sa astept pentru ca trebuie sa verifice. Suna pe cineva la telefon. Astept cinci minute. Il intreb ce se intampla. Imi spune ca vine un coleg de al lui sa verifice. Mai astept cinci minute. Ii spun ca seful lui trebuie sa fie tare mandru de el. Imi zambeste acru. Il mai bomban de vreo doua ori pana vine colegul. Il urmez pe coleg la sectia de politie de pe aeroport. Aici se fac vreo alte cateva minute verificari. Alt coleg vine zambind cu pasaportul. Zice "Liber". Ma gandesc sa-i cer un suvenir. E prima data cand ma retine politia. Ma razgandesc in ultimul moment si zic multumesc ca am scapat de ei.

La intoarcere. Pe acelasi aeroport. La al doilea check suna alarma. Omul ma intreaba daca am chei, bricheta, bani, etc. Zic ca n-am nimic. Mai trec odata. Suna. E clar ! Incep sa caut prin buzunare. Nu gasesc nimic. Vine alt tip ca sa ma ia la perchezitionat. E prima data cand mi se intampla. Imi zic ca o sa ajung din nou la politie. Intru intr-o cabina cu tipul. Ma uit la el. Se uita la mine. Zice sa ma intorc. Ma scaneaza cu un bat care piuie tare. Ii zic ca am baut ieri o bautura olandeza cu foite de aur in ea. Se face ca nu aude. Ma descalt. Scot tot de prin buzunare, hartii, batista. El umbla pe la batul ala de zor. Ma scaneaza din nou si nu mai suna nimic. Repeta operatia. Nimic. Imi da drumul.

Acum cativa ani la Viena.

Uit acasa gelul pentru ras. Tot aveam toata ziua libera asa ca ma duc sa caut prin magazine. Mi se pusese pata pe Gillette Gel. Ia-l de unde nu-i. Umblu vreo doua ore. Ajung la magazinele de lux din centru. Intru in primul, nu vad nimic pe raft, dar intreb. Vanzatoarea zice: "Am ceva special pentru dvs. !" Si scoate dintr-un dulap mult doritul gel. Platesc o groaza de bani pe el, ca doar e magazin de lux, vanzatoarea draguta. Ajung acasa si cand sa trec la treaba constat ca gelul scos special pentru mine din dulapul magazinului de lux de catre vanzatoarea foarte amabila este: expirat. Din spray curge un fel de lichid albastru.

Ati avut peripetii pe unde ati fost ?

[Nico]

O intamplare de anul trecut…

Ne hotaram noi si inca 2 familii de prieteni sa mergem impreuna in concediu si alegem Turcia. Cum unul dintre noi are obsesia organizarii riguroase a programului si umbla cu calculatorul in mana sa verifice ce varianta e mai « avantajoasa » se decide sa ne intalnim cu totii si sa discutam « serios » problema.

Deci, cum plecam cu ce mijloc de transport ? T. vrea neaparat cu masina ca e mare amator de sofat si maniac cu viteza (nu vreti sa stiti cum conduce, poti sa faci infarct), Dan zice « da, e o idee buna si ia uite cat economisim… cu avionul e mult mai scump ». Incerc si eu marea cu degetul « Nu vreti totusi cu avionul avand in vedere ca Marmarisul e la 1400 km de Bucuresti ? » Nu ca nu avem posibilitatea sa ne deplasam cand ajungem acolo, bla, bla…
Dupa ce ne facem vreo doua ore planuri, in care mai mult ne-am enervat pentru ca fiecare zicea altceva s-a votat…cu doua masini…oprire la mijlocul drumului la un hotelas si a doua zi cea de-a doua parte a drumului…

Vine ziua plecarii, tot D. stabileste si ora… 5 dimineata …ca sa jungem devreme.
Ne trezim noi la 4, suie-te in masina cu ochii lipiti de somn si pleca la drum de 900 de km (prima parte)…nici nu puteam sa adorm in masina dar nici treaza nu aveam cum sa fiu, la ce ma gandeam nu pot sa va spun…
Am trecut prin toate vamile (care nu-s putine) la care am stat la cozi kilometrice si am platit si mama taxelor, inclusiv acea stupida taxa de salubrizare la trecerea in Bulgaria plus amenzile, ca fara astea nu se poate... Ma rog, ne-am invartit pe drum pana am gasit hotelul la care trebuia sa stam o noapte si a doua zi, desi ni s-a pus groaznic rabdarea la incercare, am ajuns la destinatie.

Partea palpitanta vine la final, la intoarcere. Si mie si lui Dan ne vine ideea sa nu mai facem oprire la mijlocul drumului sa ajungem mai reprede acasa. Ca sa nu ma lungesc, va zic pe scurt…mi s-a facut rau in masina, prietena mea ma ruga cu lacrimi in ochi sa o las sa doarma putin cu capul in poala mea si facem apoi cu schimbul ca nu mai poate de oboseala, eu aveam senzatia ca miroase urat in masina spre disperarea celorlati care nu pricepeau de ce si zambeau cu subinteles ca as fi insarcinata...ne-a prins noaptea in Bulgaria. Nu vreti sa stiti cum era pe serpentine, ce pustiu era drumul pe acolo si cum ne-am ratacit din cauza indicatoarelor aiurea, ne-am enervat cumplit, am mai pierdut cel putin 1 ora din cauza asta. Pe cel care sofa (al meu), l-a apucat durerea de masea si a condus singur tot drumul, Dan se tot uita la el din cand in cand sa nu care cumva sa adoarma, eu am inceput sa aberez ca sa-l tin treaz... Nu mi-a disparut senzatia de miros urat tot drumul si eram epuizata dar incercam sa ma controlez.

Desi am plecat din Marmaris la ora 9 dimineata, am ajuns la destinatie la ora 7 a doua zi, in total 22 de ore fara sa ne oprim, fara sa dormim (eram rupti de somn), decat ca sa mancam ceva frugal si sa ne dezmortim putin. Cat despre bilantul cheltuielilor, concluzia a fost ca ne-ar fi costat cam tot atat cu avionul si ar fi fost mult mai lejer
Ne-am jurat ca nu vom mai merge in viata noastra atata cale cu masina si daca pana si si T., care e innebunit de condus, a recunoscut ca-i ajunge si ca nu mai vrea sa conduca o bucata buna de vreme, va dati seama cam ce a fost…
Acum ne aducem aminte si radem de cele intamplate, dar am fost inconstienti.

Vad ca am fost totusi mai bine dacat carpatic Super misto...

@Leon, astept continuarea...

Acest topic a fost editat de Nico: 15 Jun 2004, 11:20 PM