Calatorii Cu Peripetii, Din ciclul: mi se intampla numai mie ... Optiuni

[dsrk3r]

Anul trecut la Paris. Toate bune si frumoase pana am ajuns in orasul asta.

Vremea: Ploaie, ploaie, ploaie.

Hotelul: Ajung la hotel, in centru. Trei stele. Primesc camera la ultimul etaj. Frig in camera ca draqu. Noaptea imi ingheata nasul. A doua zi de dimineata cobor si cer la receptie alta camera. Dupa negocieri nu tocmai usoare primesc alta. In camera cald, cald de tot, incat trebuie sa dorm cu geamul deschis.

Micul dejun: La ora 6.30 femeia care se ocupa de minusculul mic dejun frantuzesc nu este. Cica trebuie sa astept. Zic ca eu astept, da' trenu' meu nu. Alte negocieri. Nici un rezultat. Spun ca totusi am platit micul dejun. Receptionerul nu este impresionat deloc. Ma duc singur si imi iau tot ce imi trebuie. Apare receptionerul care tipa la mine pe limba lui. Noroc ca nu inteleg franceza. Ii zambesc politicos si ii spun multumesc la plecare.

Trenul: In gara astept TGV-ul la linia la care trebuia sa vina. Nici urma de TGV. Vine insa altul la linia vecina. Merge in aceiasi directie, dar are cateva vagoane mai putin. Cei de la gara nu se sinchisesc sa zica ceva. Lumea de pe peron devine agitata. Cativa se urca in celalalt tren. Toata lumea ii urmeaza. Si eu. In trenul de mare viteza se sta ca in tramvai in Bucuresti. Se face ora plecarii si ... trenul nu pleaca. Dupa vreo zece minute se anunta ca trenul e prea greu si nu poate pleca. La linia cealalta vine alt tren. Ma dau repede jos si ma urc in el. Unii vin dupa mine. Ma asez confortabil pe locul meu. Apar niste francezi care imi spun ca locurile sunt ale lor. Ne conversam putin pe marginea celor intamplate. Ii las sa se aseze pentru ca e trenul lor, nu al meu. Primesc de la nas alt loc la clasa a doua, Fac scandal. Eu am bilet la clasa intai. Imi scrie ceva pe bilet si imi spune ca primesc diferenta in gara cand ma dau jos. Ii spun ca astept scuze. Imi zice ca nu e vina lui.

Din nou hotelul: Astept pe cineva in hol. Apare o americanca cu doua valize mari si grele, E un pachet de nervi. Primeste camera la etajul 5. Taraste valizele pana la lift si ... liftul nu merge. Se duce la receptie si cere un bell boy. Receptionerul zice ca nu are. Femeia ii spune atunci sa puna mana pe valize si sa i le duca sus. Ala zice ca nu poate sa plece din receptie. Femeia este socata. Se uita la mine si zice: "You, there ! Help me please !" Ii zic ca sunt turist ca si ea. Spune ca nu-i nimic. Trag dupa mine valizele pe scari. Pana la etajul cinci ! Primesc spaga un Bud. Cobor la receptie si ii dau cu berea receptionerului pe la nas. Nu ma baga in seama. Ca sa-l enervez il intreb daca early birds pot servi micul dejun la ora 6. Ma bombane pe limba lui. Ma duc si imi vad de treaba mea. Abia astept sa ma intorc acasa.

Anul trecut la Bruxelles.

La sosire: Pe aeroport coada mare la pasapoarte Non EU. La EU un politist soma. Fac o smecherie si ma strecor la el. Ii dau pasaportul. Zice: "Banii." Scot portofelul. Vrea biletul de intoarcere. Cotrobai prin geanta. "Invitatia !" Scot hartia. Ma intreaba unde o sa stau. Ii spun ca scrie pe invitatie. Zice sa ma duc mai la dreapta si sa astept pentru ca trebuie sa verifice. Suna pe cineva la telefon. Astept cinci minute. Il intreb ce se intampla. Imi spune ca vine un coleg de al lui sa verifice. Mai astept cinci minute. Ii spun ca seful lui trebuie sa fie tare mandru de el. Imi zambeste acru. Il mai bomban de vreo doua ori pana vine colegul. Il urmez pe coleg la sectia de politie de pe aeroport. Aici se fac vreo alte cateva minute verificari. Alt coleg vine zambind cu pasaportul. Zice "Liber". Ma gandesc sa-i cer un suvenir. E prima data cand ma retine politia. Ma razgandesc in ultimul moment si zic multumesc ca am scapat de ei.

La intoarcere. Pe acelasi aeroport. La al doilea check suna alarma. Omul ma intreaba daca am chei, bricheta, bani, etc. Zic ca n-am nimic. Mai trec odata. Suna. E clar ! Incep sa caut prin buzunare. Nu gasesc nimic. Vine alt tip ca sa ma ia la perchezitionat. E prima data cand mi se intampla. Imi zic ca o sa ajung din nou la politie. Intru intr-o cabina cu tipul. Ma uit la el. Se uita la mine. Zice sa ma intorc. Ma scaneaza cu un bat care piuie tare. Ii zic ca am baut ieri o bautura olandeza cu foite de aur in ea. Se face ca nu aude. Ma descalt. Scot tot de prin buzunare, hartii, batista. El umbla pe la batul ala de zor. Ma scaneaza din nou si nu mai suna nimic. Repeta operatia. Nimic. Imi da drumul.

Acum cativa ani la Viena.

Uit acasa gelul pentru ras. Tot aveam toata ziua libera asa ca ma duc sa caut prin magazine. Mi se pusese pata pe Gillette Gel. Ia-l de unde nu-i. Umblu vreo doua ore. Ajung la magazinele de lux din centru. Intru in primul, nu vad nimic pe raft, dar intreb. Vanzatoarea zice: "Am ceva special pentru dvs. !" Si scoate dintr-un dulap mult doritul gel. Platesc o groaza de bani pe el, ca doar e magazin de lux, vanzatoarea draguta. Ajung acasa si cand sa trec la treaba constat ca gelul scos special pentru mine din dulapul magazinului de lux de catre vanzatoarea foarte amabila este: expirat. Din spray curge un fel de lichid albastru.

Ati avut peripetii pe unde ati fost ?

[Leon]

Peripetii din Sinai...atentie celor ce pleca la Sharem!!

Pt ca-mi place enorm la Sinaia am convins gasca sa facem o excursie in de origine al numelui...peninsula Sinai.

Ce legatura cu Romania???? Manastirea Santa Caterina sfost construita de "santieristi " din Valahia care au ramas acolo, sa-u
"amestecat " prin populatia beduina si au devenit stramosii tribului de beduini Geabelia ( de la geabel--munte pe arabeste ).

Auzind ca sant roman sa-i fi vazut pe cei ce mai rup putina engleza, cum se intrece-au sa-mi povesteasca istoria lor.

Dar nu istoria e o dovada ca au sange de romani.....ci faptul ca o mare parte dintre ei amintesc rasa noastra.

Persoane inchise la culoarea pielii dar cu par blond.....pielea neagra cu ochi albastrii, iar cea mai frumoasa creatura umana a fost ( sper ca mai si e ) o fetita de vreo zece ani care avea un ochi
maro si unul albastru deschis.

Si trasaturile fetei sant mai rotunde si mai putin aspre fata de ceilalti beduini ce se trag din partea Arabiei Saudite.


Pana aici totul frumos, dar in continuare sa vedeti distractie.

In Sharem ( "capitala") Sinaiului inchiriem o Toyota pentru a ne deplasa cu echipamentul de diving din loc in loc.

Dupa ce am tras o scufundare " ilegala " din punct de vedere a relatiei timp/adancime ( zona e renumita in toata lumea, asa ca pur si simplu am uitat de noi acolo la adancime) nu am mai riscat sa mai ne scufundam inca o data in acea zi.

Era pranzul si ca sa traca timpul am cumparat un gratar de tabla si carbuni sa facem un gratar pe malul marii.

Acum cu gratar si carbuni ne trebuie si carne....dam o tura prin orasel dupa o macelarie dar ioc macelarie si ioc carne. Peste tot numai peste, raci, caracatite si iar pesti.

Dar noi " ai dracu de cap si de foame " vream gratar si nu orice...
numai de oaie.

Dupa inca doua ture am aflat unde e piata localnicilor si sa fi vazut ce viteza am prins. Dupa mirosurile ce ieseau din frigaruiele
de la tarabele de haleu, era sa lesinam.

Dar de lesinat am "lesinat" cand in prima asa zisa macelarie, la intrare era agatat un cap de magar....da fratilor...magar.

Va dati seama ce repede ne-a trecut foamea, si toata saptamana cat am fost in Sinai am bagat numai pitze si tot felul de aluaturi pe care le scoteam cu lacrimi dupa aia.

Asta-i una cu MAGARU....

Dar noi viteji ce santem, nu ne lasam fraieri... mergem seara la cel mai bun restaurant de peste ( cel putin asa zice lumea ).

Parcarea ere plina de masini militare (MFO) si de masini de smecherasi egipteni insotiti de turiste agatate de capul lor.

La intrare pe scari full oameni ce asteptau la rand sa prinda o masa.

Inauntru o multime de soldati americani " ametiti de nici dracu nu se poate intelege cu ei " unise-ra cam jumatate din mesele localului si impartiti in tabere faceau concurs la construit piramide din cutii de bere.

Si noi stam afara la rand. Si asteptam, iar asteptam mai bagam capu-n local, mai tusim putin, poate atragem atentia cuiva....dar nimic.

David ( cel mai reusit si mai "diplomat" om din lume ) vorbeste cu patronu, il scoate afara sa vada cati asteptam si acesta ne promite ca rezolva treaba cat mai repede posibil.

Se indreapta spre americani, le sopteste ceva si sa fi vazut cu ce viteza a disparut din sala dupa cele schimbate cu americanii. Adevarul e ca dupa muschii de pe ei si capetele ce se balansau in toate directiile patronul a actionat ca la carte.

Dupa vreu 2 ore ( intepeniti de oftica si de foame ) am reusit si noi sa ptindem o masa. Vine un tip la noi, ne intreaba ce comandam, il intrebam ce recomanda si hotaram sa luam specealitatea casei.....locus pe gratar.

Tipul noteaza pe un fel de servetel si continua sa stea langa noi.

Bagand de seama ca nu are de gand s-o taie de langa noi il intrebam daca ceva nu e in regula....totul ok dar asteapta plata.

Am ramas paf.... e local sau berarie la colt??? Am asteptat atata si la sfarsit sa ne inecam ca tiganul la mal???

Platim si asteptam inca vreo 3 sferturi de ora ( probabil ca intre timp a dat cu undita pt. pestele nostru ) si de fiecare data cand ai facem semn ne raspundea cu" un moment ". De atatea momente ni s-a lipit burta de spate.

In sfarsit cand au venit portiile si am crezut ca sa terminat cu Via Dolorosa noastra personala, am bagat furculita in renumitul Locus de Marea Rosie........

Ce sa va zic fratilor?????????..............daca ati servit odata o talpa de elefant atunci puteti intelege cam cu ce semana friptura de Locus.
Alt fel explicatie pur si simplu nu am.

Al treilea din gasca e poreclit Copilul Mana...dece ? pt. ca la el vezi numai cap si maini ( pulpa piciorului meu e mai mica decat mana lui
si pe timpul facultatii pt. un ban de buzunar practica "absolut free
fighting" ).


Painea lui Dumnezeu Copilu mana. dar de la suturile luate-n cap,
cateva suruburi se clatina.

Cu americanii sa tinut bine copilul ( mai bine zis noi l-am tinut ) dar acuma nu mai era de joaca.....si trei ore stat ca prostii
( nu stiu de ce am scris " ca "...dar sa fie ) si cu plata inainte si cu Talpa-n farfurie, Copilu tremura ca javra la injectie.

Nu am suferit destul pana acum..... mai trebuie putin. Copilul vrea banii inapoi ( si noi stim ce-i poate pielea la draci ) patronul nu vrea, noi il tinem pe Copil cu tot pretul ( de coate-n coaste).

Mare taraboi a fost acolo si noroc ca nu au chemat politia ca altfel
mai terminam excursia dupa gratii si la tribunal.

Pana la urma David ia dat patronului 45$ sa ne dea inapoi si sa-si ceara scuze ( atat au costat 3 talpi ) fenta care la mai linistit pe Copil. Pana in ziua de azi Copilu Mana nu stie adevarul si daca o sa-l afle (ce fraieri am iesit ) vai de capul lui David ce altoiala prietenesca ia pe cocoasa.

Fratilor... am obosit dar cu Sinaiul n-am terminat.... mai sant doua faze si mai tari.....dar cand o sa am timp.

Salut

Acest topic a fost editat de Leon: 15 Jun 2004, 09:31 PM