Calatorii Cu Peripetii, Din ciclul: mi se intampla numai mie ... |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Calatorii Cu Peripetii, Din ciclul: mi se intampla numai mie ... |
11 Jun 2004, 09:32 PM
Mesaj
#1
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 341 Inscris: 5 April 04 Forumist Nr.: 2.926 |
Anul trecut la Paris. Toate bune si frumoase pana am ajuns in orasul asta.
Vremea: Ploaie, ploaie, ploaie. Hotelul: Ajung la hotel, in centru. Trei stele. Primesc camera la ultimul etaj. Frig in camera ca draqu. Noaptea imi ingheata nasul. A doua zi de dimineata cobor si cer la receptie alta camera. Dupa negocieri nu tocmai usoare primesc alta. In camera cald, cald de tot, incat trebuie sa dorm cu geamul deschis. Micul dejun: La ora 6.30 femeia care se ocupa de minusculul mic dejun frantuzesc nu este. Cica trebuie sa astept. Zic ca eu astept, da' trenu' meu nu. Alte negocieri. Nici un rezultat. Spun ca totusi am platit micul dejun. Receptionerul nu este impresionat deloc. Ma duc singur si imi iau tot ce imi trebuie. Apare receptionerul care tipa la mine pe limba lui. Noroc ca nu inteleg franceza. Ii zambesc politicos si ii spun multumesc la plecare. Trenul: In gara astept TGV-ul la linia la care trebuia sa vina. Nici urma de TGV. Vine insa altul la linia vecina. Merge in aceiasi directie, dar are cateva vagoane mai putin. Cei de la gara nu se sinchisesc sa zica ceva. Lumea de pe peron devine agitata. Cativa se urca in celalalt tren. Toata lumea ii urmeaza. Si eu. In trenul de mare viteza se sta ca in tramvai in Bucuresti. Se face ora plecarii si ... trenul nu pleaca. Dupa vreo zece minute se anunta ca trenul e prea greu si nu poate pleca. La linia cealalta vine alt tren. Ma dau repede jos si ma urc in el. Unii vin dupa mine. Ma asez confortabil pe locul meu. Apar niste francezi care imi spun ca locurile sunt ale lor. Ne conversam putin pe marginea celor intamplate. Ii las sa se aseze pentru ca e trenul lor, nu al meu. Primesc de la nas alt loc la clasa a doua, Fac scandal. Eu am bilet la clasa intai. Imi scrie ceva pe bilet si imi spune ca primesc diferenta in gara cand ma dau jos. Ii spun ca astept scuze. Imi zice ca nu e vina lui. Din nou hotelul: Astept pe cineva in hol. Apare o americanca cu doua valize mari si grele, E un pachet de nervi. Primeste camera la etajul 5. Taraste valizele pana la lift si ... liftul nu merge. Se duce la receptie si cere un bell boy. Receptionerul zice ca nu are. Femeia ii spune atunci sa puna mana pe valize si sa i le duca sus. Ala zice ca nu poate sa plece din receptie. Femeia este socata. Se uita la mine si zice: "You, there ! Help me please !" Ii zic ca sunt turist ca si ea. Spune ca nu-i nimic. Trag dupa mine valizele pe scari. Pana la etajul cinci ! Primesc spaga un Bud. Cobor la receptie si ii dau cu berea receptionerului pe la nas. Nu ma baga in seama. Ca sa-l enervez il intreb daca early birds pot servi micul dejun la ora 6. Ma bombane pe limba lui. Ma duc si imi vad de treaba mea. Abia astept sa ma intorc acasa. Anul trecut la Bruxelles. La sosire: Pe aeroport coada mare la pasapoarte Non EU. La EU un politist soma. Fac o smecherie si ma strecor la el. Ii dau pasaportul. Zice: "Banii." Scot portofelul. Vrea biletul de intoarcere. Cotrobai prin geanta. "Invitatia !" Scot hartia. Ma intreaba unde o sa stau. Ii spun ca scrie pe invitatie. Zice sa ma duc mai la dreapta si sa astept pentru ca trebuie sa verifice. Suna pe cineva la telefon. Astept cinci minute. Il intreb ce se intampla. Imi spune ca vine un coleg de al lui sa verifice. Mai astept cinci minute. Ii spun ca seful lui trebuie sa fie tare mandru de el. Imi zambeste acru. Il mai bomban de vreo doua ori pana vine colegul. Il urmez pe coleg la sectia de politie de pe aeroport. Aici se fac vreo alte cateva minute verificari. Alt coleg vine zambind cu pasaportul. Zice "Liber". Ma gandesc sa-i cer un suvenir. E prima data cand ma retine politia. Ma razgandesc in ultimul moment si zic multumesc ca am scapat de ei. La intoarcere. Pe acelasi aeroport. La al doilea check suna alarma. Omul ma intreaba daca am chei, bricheta, bani, etc. Zic ca n-am nimic. Mai trec odata. Suna. E clar ! Incep sa caut prin buzunare. Nu gasesc nimic. Vine alt tip ca sa ma ia la perchezitionat. E prima data cand mi se intampla. Imi zic ca o sa ajung din nou la politie. Intru intr-o cabina cu tipul. Ma uit la el. Se uita la mine. Zice sa ma intorc. Ma scaneaza cu un bat care piuie tare. Ii zic ca am baut ieri o bautura olandeza cu foite de aur in ea. Se face ca nu aude. Ma descalt. Scot tot de prin buzunare, hartii, batista. El umbla pe la batul ala de zor. Ma scaneaza din nou si nu mai suna nimic. Repeta operatia. Nimic. Imi da drumul. Acum cativa ani la Viena. Uit acasa gelul pentru ras. Tot aveam toata ziua libera asa ca ma duc sa caut prin magazine. Mi se pusese pata pe Gillette Gel. Ia-l de unde nu-i. Umblu vreo doua ore. Ajung la magazinele de lux din centru. Intru in primul, nu vad nimic pe raft, dar intreb. Vanzatoarea zice: "Am ceva special pentru dvs. !" Si scoate dintr-un dulap mult doritul gel. Platesc o groaza de bani pe el, ca doar e magazin de lux, vanzatoarea draguta. Ajung acasa si cand sa trec la treaba constat ca gelul scos special pentru mine din dulapul magazinului de lux de catre vanzatoarea foarte amabila este: expirat. Din spray curge un fel de lichid albastru. Ati avut peripetii pe unde ati fost ? -------------------- Aud si uit. Vad si imi amintesc. Fac si inteleg.
Confucius |
|
|
15 Jun 2004, 03:44 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 650 Inscris: 4 November 03 Forumist Nr.: 1.128 |
Sunt tare stresat din motive profesionale, asa ca in loc sa ies la o tigara si sa ma enervez mai tare prefer sa iau o pauza scriind aici inca o poveste... turceasca.
Aceleasi personaje calatoare, ajunse in gara la Ankara dupa 3 zile si 3 nopti de calatorit intr-una si dormit prin autocare. Nu ne era foarte somn, pt ca deja eram bine adaptati la conditii. Urcam in trenul spre Kayseri (mergeam spre muntele Ercyes, care e langa Kayseri -Cezareea Kappadociei din vechime), cautam loc si vedem un compartiment cu un mos cu barba si fes si babutza lui, in rest plin de bagaje pe banchete. Intrebam si noi politicosi -"Merhaba, lutfen, lok ?" adica punem impreuna 3 cuvinte de-ale lor, sperand sa fim intelesi, mosul insa, a dracului, se otaraste la noi "Yok lok !!" Yok pe ma-ta, zicem noi, ne lasam rucsacii nostri pe culoar, degajam 3 locuri de papornitele mosului si ne tolanim, iar turcu incepe sa urle si sa gesticuleze. Dupa un timp, vede ca n-are cu cine si iese sa-l caute pe "jandarma", il gaseste, tipu vine, se uita, da din umeri si pleaca. Ajungem asadar in Kayseri, intre timp pe tren ne-am inprietenit cu o spanioloaica plecata singura prin lume, e seara, "otobus yok", dam o raita pe la hosteluri, dar se pare ca oamenii prefera sa le tina goale decat sa scada din pret si ne hotaram sa dormim in parcul garii. Ne luam de mancare si ne intindem izolirele in parcul pustiu si intunecat, cand vedem ca se apropie un cetatean - omul nu stie engleza, dar ne vrea binele, ne spune ca in parc vin talhari, drogati si alte tipuri de baietzi de baietzi, asa ca ar fi bine sa nu stam acolo. Noua ne place parcul, nu vrem sa plecam. Atunci macar sa lasam bagajul la gara... Bine, mergem cu el la "Gar muduru", adica seful garii, sa vorbim sa punem bagajele la adap[ost peste noapte. Da, se poate, dar nu oricum, la ei la bagaj toate lucrurile trebuie impachetate in cutii de carton. Avem cutii de carton ? Cum, "yok" ?? Atunci "bagaj yasaktir" la gara !(interzis, de) Ne intoarcem in parc, ne facem de mancare la ceaun, mancam bine si fata ne aduce aminte ca n-ar fi rau sa ne spalam putin, mai ales dupa atatea zile de drum. Ea e foarte afectata ca n-a mai facut un dus de ieri seara, si pe caldura asta ingrozitoare nu se poate rezista fara dus. Noi ii spunem senini ca se poate. Suntem dovada vie a acestui fapt. Asa ca dupa 3 zile si 3 nopti de calatorit prin caldurile de iulie ne dam si noi jos bocancii (n-am indraznit sa ne descaltam in autocare, pentru ca suntem bine crescuti si nu voiam sa se faca gol in jurul nostru...), cu greu pt ca incepusera sa se lipeasca de picioare, si ajungem sa ne dam jos si sosetele (negre, indiferent de culoarea lor initiala) cu tot cu piele ! E groaznic, ne amuzam dar in acelasi timp ne speriem de halul in care arata picioarele noastre. Trec peste aceasta descriere... sunt plin de bun simt si acum . Noaptea a trecut cu bine, mai ales pt unul dintre noi, pt ca spanioloaica nu avusese prevederea sa-si ia cu ea sac de dormit... Fara talhari, drogati si alte-cele, desi ream aranjati in "formatie de lupta", in triunghi cu rucsacii in mijloc, cu o mana legata de o chinga a rucsacului si cealalta mana inclestata pe piolet.... |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 21 May 2024 - 08:09 AM |