Rolul Femeii Optiuni

[Cinderella]

Dragele mele doamne si domnisoare ,
Va invit sa discutam despre noi si rolul pentru care ne-a creat Dumnezeu. De fapt, rolul il stim noi foarte bine, nu ? e scris in cartea Genesei : “nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Intrebarea e- chiar suntem noi ajutorul potrivit pentru sotii nostri ?
Probabil ca ar trebui sa raspund eu prima daca tot am pus intrebarea....eu zic ca piedica nu i-am fost niciodata, dar nu pot sa spun ca in 100% din cazuri am fost chiar ajutorul potrivit.

Apoi, o alta chestiune: ascultarea de soti. “Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului.” Mie mi se pare coplesitor acest indemn al lui Pavel…intrebarea care apare aici este pana unde trebuie sa mearga aceasta ascultare ? exista situatii cand e mai potrivit, mai bine in fatza lui Dumnezeu sa nu iti asculti sotul ?
De pilda, Sara, atunci cand Avraam i-a cerut sa minta ca e sora lui, ea i s-a supus lui. Deci, ea a ascultat mai mult de sot decat de Dumnezeu. A gresit Sara aici ? ce ziceti ? Cum procedam daca sotii nostri ne cer sa mintim, de exemplu ?

Acum, fetele care vor sa se casatoreasca, cum stiu ca au facut alegerea potrivita, ca el este cel pe care Dumnezeu i l-a ales ca sot ? am auzit de un caz, un baiat dintr-o biserica a venit la o fata si i-a spus ca el are incredintarea de la Domnul ca ea este fata potrivita pentru el sa ii fie sotie, ca el s-a rugat mult pentru asta si el stie ca asa e, prin urmare a cerut-o de nevasta. Numai ca fata nu avea chiar aceeas incredintare si l-a refuzat politicos.

Deocamdata atat, o sa mai revin, dar intai astept cu interes raspunsurile voastre !
Desigur, si domnii sunt invitati sa isi dea cu parerea pe aici…

Gata, am fugit......uuuups, pantofu.....

Acest topic a fost editat de Cinderella: 23 May 2004, 05:12 PM

[ioana1]

ROLUL FEMEII

Draga mea, incep prin a sparge gheata, si voi incerca sa punctez in cele ce urmeaza viata de zi cu zi a femeii.

Poate parea desuet, intr-o societate ca cea de azi, in care lupta dintre sexe pentru suprematie , se indreapa spre panta arida a desertului uman.Rolurile celor doi au fost strict stabilite de la inceputuri, ca o completare unul a celuilalt, si vor ramanea asa pana la sfarsit , chiar daca multi(multe) sustin ca este mai bine in indepandenta.

Nu stiu daca am timpul necesar ca sa punctez tot ce vreau sa spun, mai ales ce trebuie sa spun.

In primul rand , femeia trebuie sa fie supusa lui Dumnezeu(ca tot omul), apoi barbatului.”Ajutorul “ pentru care a fost creata , consta in echilibrul dintr-un camin,( familie), barbatul fiind mai cerebral, femeia mai inimoasa, de aici ar trebui sa rezulte pacea, armonia si stabilitatea intr-un cuplu, in orice conditii(nu doar religioase).

Ne intrebi daca suntem noi ajutorul. Hm! Grea intrebare . Ar trebui sa fim. Am observat de multe ori rezistenta femeii la diferiti stimuli nocivi pentru ea, si am observat “barbatia femeii”. Am observat femei care erau batute crunt de sotii lor, dar au rabdat de dragul lor, de dragul caminului, de dragul lui Dumnezeu.

Am cunoscut intr-un spital o femeie, trecuta de 50 de ani, mama a trei copii, sotia unui betiv, care de peste 30 de ani o batea crunt.O vad acum, o femeie maruntica de statura, cu lacrimi in ochi, uitandu-se la sotul ei inert in urma anesteziei, si –mi spune:”parca n-as vrea sa-l vad aici,mai bine ar fi acasa sa-mi mai traga o bataie”. De ce spun asta? Pentru ca a incercat sa-mi explice ca ridica mainile spre cer, si zicea:Doamne, pana cand trebuie sa-l mai rabd?Dar n-a primit nici un raspuns. A asteptat ani de-a randul, sotul ei s-a imbolnavit grav, si acum ea era la capataiul lui, nu alta, nu altii, ci ea, care a rabdat ani in sir, si a asteptat semnul Domnului ca s-au terminat suferintele ei, caci nu iesea din Cuvantul Lui, n-a plecat de langa el,n-a fugit de el, ci a asteptat ca el sa se intoarca la Dumnezeu, chiar daca de multe ori , cei multi nu incep sa vada decat prin suferinta.

Rabdarea este unul dintre atuurile femeii, si piesa de rezistenta. Ajutor poti fi cand in rabdarea ta, ii dai celuilalt posibilitatea sa vada ca a gresit, ca se intoarce spasit , si spune simplu:”iarta-ma”.

Ajutor esti tu, cand dragostea ta se revarsa peste puterile omenesti, si ierti, si uiti, si rabzi, dar maine iar e soare, norii grei s-au risipit, si parca nici n-au fost vreodata.

Ajutor esti tu cand stii ce trebuie facut pentru a placea Domnului si nu-l lasi nici pe el sa greseasca, si esti o binecuvantare pentru casa ta , si aminteste-ti ca el nu “vede “ca tine, dar Dumnezeu te va vedea intotdeauna, si Lui trebuie sa-I placi in primul rand.

Ajutor esti tu cand faci selectia riguroasa a lucrurilor trebuincioase si a celor nefolositoare familiei tale, le cerni, le sortezi, si cele rele le arunci pe rau, sa se duca pe garla, ca pot sa va complice viata, pot sa va indeparteze de Dumnezeu.

Ajutor esti tu cand sadesti credinta in sufletul copiilor tai, pentru ca de multe ori, barbatii se ocupa de partile materiale, cele trebuincioase si parca scapa esenta lucrurilor, e datoria ta de mama sa inveti copiii tai credinta si dragostea fata de Tatal Nostru.

Ar fi multe de spus vis-a –vis de rolul femeii, dar mai las si pe altii sa spuna, va doresc , dragele mele, sa fiti o binecuvantare pentru sotii vostri, pentru copiii vostri, si cel mai important:femeia are rolul, prin postura ei de mama, de a da binecuvantare copiilor ei. Asta e esenta lucrurilor:trebuie sa insamantezi, sa uzi, si sa-L lasi apoi pe Dumnezeu sa creasca.