Cum A Fost Facuta Biblia, Scriere sfAnta Optiuni

[anadi]

Scriptura inseamna o scriere revelatA, adica o scriere sfAnta.
Sa vedem istoria ei, ca sa vedem cine a declarat-o sfantA.

Biblia este o mare colectie de scrieri cuprinzand 38 (9 controversate) de cArti ce fac Vechiul Testament, si 20 (7 controversate) de cArti ce alcatuiesc Noul Testament. Aceste cArti au fost compuse de diferiTi autori, sute de ani dupA profetul Moise.

Noul Testament are la baza Evangheliile, patru biografii ale profetului Kristos (maistrul spiritual Si Fiul Imputernicit al lui Dumnezeu, sA nu uitam TOTI SUNTEM FII LUI DUMNEZEU) , scrise de Matei, Marcu, Luca si Ioan (altele au fost respinse de bisericA). Foarte importante sunt scrisorile lui Paul (Pavel) care au fost in spiritul expansionist al bisericii Si ridicate la rangul de fundament al bisericismului “crestin”.

De fapt la patru sute de ani dupa Kristos, celebrul “Consiliu de la Nicea" a selectat aceste cArti, care erau conform intereselor lor expansioniste, ordonAnd distrugerea a sute de alte scrieri ale Crestinilor timpurii precum Si afurisirea si terorizarea celor ce le urmau.
Cartile alese au fost declarate sfinte, iar celelate au fost excomunicate Si afurisite. Mai mult decAt atat, la sfarsitul acestei culegeri de carti, cunoscutA astazi sub numele de biblie, a fost pusa “Apocalipsa” lui Ioan, in care autorul il blesteama pe cel care va adAuga sau va scoate ceva din carte sa, iar aceasta carte a fost pusA la sfArsit pentru a da impresia ca acest blestem se referA la culegerea de carti care alcatuieste biblia.

Pentru detalii vezi “Nag Hammadi Library”, o colecTie de 13 codice antice, care conTin peste 50 de texte , care au fost descoperite in Egiptul de sus in 1945. Aceasta descoperire deosebit de importanta, include un mare numar de scrieri gnostice crestine timpurii, care se credea ca au fost distruse in stradania bisericii de a-si stabili doctrina paulinista “ a harului ieftin” : crede si vei fi mAntuit, care a contribuit substantial la rAspandirea prin orice mijloace a unei filozofii care trebuia sa fie a iubirii. Printre aceste scrieri se afla Evanghelia lui Thomas, Evanghelia lui Filip Si Evanghelia AdevArului.

In plus exista mari probleme cu traducerea si interpretarea inTelesului iniTial al textelor bibliei, care au luat o turnura exclusivist materialista si absolutista in cadrul religiilor lumii, "bisericismul paulinist (pavelinist)" devenind mai mult o religie in modul de existenta al pasiunii, fanatismului si ignorantei. Insasi natura sufletului fiind necunoscuta, si de aceea mai mult sau mai putin negata; ca si legea karmica a reincarnarii.

Legea reincarnarii era o mare problema in expansiunea rapida Si exclusivista a paulinismului bisericesc, care nu prea are de a face cu mesajul iubirii pure, al Domnului Isus.

[anadi]

Cat de sfanta si de convigatoare a fost noua secta a bisericismului pavelinist, care a recurs la aceste METODE BARBARE de a se impune pe scena POLITICA? Religia nu are nimic de a face cu politica.
Religia este stiinta care te invata sa reiei legatura, re-legare, cu lumea spirituala si soarele iubirii spirituale, Personalitate Suprema a lui Dumnezeu. Pentru aceasta ai nevoie de un maestru spiritual pur (care nu poate fi sub nici o forma influentat de bunatatea, pasiunea si ignoranta acestei lumi). Un astfel de maestru spiritual pur se numeste sat guru, cel a carui existenta este transcendentala, adica nu este afectat de legea karmica a reincarnarii. Maestrul spiritual pur initiaza pe discipolii sai prin intermediul sunetului transcendental, in procesul care da cunoastere transcendentala, distruge pacatele care au fost acumulate de nenumarate vieti de catre suflet, in goana sa dupa gratificarea simturilor, si da iubire pentru Personalitatea Suprema a lui Dumnezeu.
Iar sunetul transcendental trebuie ascultat din gura unui asemenea sat guru (devot pur al Domnului), pentru ca el este purtatorul sunetului transcendental.

Cand nepotul lui Constantin, Julian, a urmat la tron, toata acea prigoana a incetat. Julian era un discipol al lui Aedesius, despre care se stie doar ca din punct de vedere filozofic era un invatat neoplatonist. Julian a primit initierea spirituala in Ephesus, pe cand avea 20 de ani iar mai tarziu a fost initiat in Mistica Eleusiana.
Cand Julian a venit la putere, bisereca crestina s-a cutremurat, de frica de a primi inapoi toate pacatele pe care le savarsise.Toti se gandeau cum se va razbuna, si ce fel de moarte cruda sau torturi ai va astepta.
Julian a actionat conform invataturilor spirituale, iertand toate acele nenorociri, si din acest punct de vedere el pare mai crestin decat cei ce se adaposteau sub acest nume. A-TI IUBI APROAPELE CA PE TINE INSUTI se vede din atitudinea sa, prin care a reinstaurat drepturi egale pentru toate religiile (neprigonindu-i pe “crestini” in favoarea propriei credinte religioase).
Chiar mai mult decat atat, el i-a invitat pe toti episcopii crestini care fusesera excomunicati prin interventia “ortodoxismului pavelinist” sa-si reia posturile. De asemnea i-a invitat pe toti cei ce fiind de alta credinta, si care fusesera exilati sau fugisera datorita prigoanei sa revina si sa-si reia liber activitatile religioase, dand voie sa se redeschida templele si sa se reia venerarea in templu.
Datorita atitudinii sale corecte si impartiale fata de supusii sai Julian a fost consemnat in historia crestinismului sub titlul dispretuitor de “Renegatul”
Datorita cunoasterii spirituale pe care Julian o castigase datorita initierii sale spirituale el reprezenta o mare amenintare pentru bisericismul pavelinist.
Istoria Catolica ne informeaza ca acest "cel mai mare dusman al crestinismului," dupa o domnie de 18 luni, si-a gasit sfarsitul prin "interventia supranaturala" a unei lanci aruncata in batalia cu regele persan Sapor. In timp ce se afla pe patul de moarte, Julian a redat pe scurt sensul vietii . "Am invatat prin cunoasterea spirituala filozofica, cu cat mai extraordinary este sufletul decat corpul, iar separarea acestei substante nobile (de corpul grosier) este subiectul mai degraba al bucuriei decat al tristetii." Apoi intorcandu-se catre cei doi filozofi, Priscus and Maximus, care se aflau langa patul sau, a intrat intr-o discutie spirituala despre natura sufletului cu ei, explicand cum a incercat sa-si traiasca viata din punctual de vedere al sufletului, nu al corpului.

Acest topic a fost editat de anadi: 27 May 2004, 07:45 PM