...a Close One ! Optiuni

[Hampu The Great]

Rasuflarea rece a mortii....

Macabrul din titlul topicului se refera de fapt la situatiile extreme prin care am trecut fiecare dintre noi....
Americanii au o vorba pentru cazurile astea: "uffff brother, that was a close one !!"

Era pe vremea lui Ceasca, si zburam cu un Antonov la Targu Mures. Pentru cei care nu au avut experiente din astea trebuie precizat ca Antonovul este un avion foarte spectaculos....Are motoare cu elice si facea un circ intreg la decolare si la aterizare.
Zborul incepuse de putina vreme si abia scapati din emotiile desprinderi de pista pasagerii erau acum anuntati de capitanul aeronavei in legatura cu orele de destinatie, parametrii zborului...ma rog toata rutina aia ce se face si acum.
Dintr-odata avionul a inceput sa tremure din toate inchieturile si sa trosneasca intr-un mod alarmant. Capitanul care tocmai era in mijocul unei fraze, s-a intrerut si a dat un strigat: "AOOLEUU !!"
dupa care difuzoarele s-au stins intr-un tiuit continuu..
Eu eram doar un pusti amarat..si la inceput totul m-a amuzat teribil.
Nu aveam in cap decat momentul in care voi povesti prietenilor cele intamplate....Nu-i lucru putin sa ti se intample un accident de avion.
Intre timp aparatul continua sa tremure si chiar sa piarda altitudine.
Vecina din dreapta mea mi-a apucat antebratul si am vazut cum unghiile de la degete se dau pe spate din cauza fortei cu care ma strangea.....Pe bancheta din dreapta se vomita la greu, mai intai un domn in varsta si apoi si colegul lui, prin simpatie probabil...

Atunci s-a intamplat...m-a luat si pe mine groaza si va jur prieteni ca prin fata ochilor au inceput sa imi circule chipurile celor dragi, franturi de intamplari, toate astea ca in imaginile unui film tehnicolor, avand contururile atat de precise si atat de reale ca mai degraba ai fi crezut ca imaginile celor din avion sunt fictive...

Aparatul s-a redresat curand, iar capitanul ne-a anuntat ca totul e inregula, si ca tocmai am trecut printr-o zona de turbulenta...
La bord insa panica continua....Cel mai teribil de suportat erau strigatele isterice ale unei pachiderme diforme de vreo 350 de kile..
"Ne prabusim, ne prabusim...!!". La aterizare am putut sa o si vad, au dus-o cu o targa, ca avea "puseuri si palpitatii"; patru haidamaci abia daca puteau sa o urneasca.
Capitanul ne-a explicat ca a strigat "aoleuu" pentru ca la intrarea in zona de turbulenta avea cafeaua fierbinte in mana...
Nimeni insa nu l-a crezut; i s-a cerut sa vina sa ne arate pata de cafea, dar din nu stiu ce motive legate de securitate a zborului, lucrul asta nu era posibil..
Alt circ la aterizare, cand nimeni nu credea ca ne indreptam spre pista aeroportului....

In fine "that was a close" for me.....

Care a fost momentul vostru ?

[Aramis]

Tocmai terminasem clasa a 11-a si am plecat la mare cu niste prieteni (era prima oara cand mergeam la mare fara ai mei) Dupa o noapte intreaga de mers cu trenul nu ne simteam deloc obosite (gasca mea de vreo 7 fete - baietii ne abandonasera) Ajungem noi pe plaja din Costinesti pe la vreo 4 dupa-amiaza, stam ce stam pe plaja si hai in apa. Cred ca am stat vreo ora, de, apa era calda, noi pline de energie (eram numai eu si o fata in apa) La un moment dat ne saturam noi si hotaram sa ne intoarcem la mal, eu, cum stiu sa inot, am zis ca o sa inot pe spate, fata stia sa inoate numai pe spate. Dupa cateva secunde ma trezesc cu capul in apa si fata tipand langa mine. Ii auzeam grasul "ajutoooor, ne inecam!!!" Eu incercam sa-mi tin capul la suprafata si sa dau din maini si din picioare, dar tipa se tinea cu mainile de gatul meu si ma impingea la fund... Tin minte ca la un moment dat au trecut 2 baieti inotand pe langa noi, fata tipa, eu acoperita de apa si ei radeau, in momentul ala mi-am promis ca daca reusesc sa ies din apa si-i prind pe aia doi ii omor in bataie... (nu s-a intamplat) Singura persoana la care m-am gandit a fost tata, imi imaginam fata lui cand o sa afle ca m-am inecat, iar eu ma gandeam... mama, ce stupid, sa ma inec inca din prima zi ... Sincer sa va spun, habar nu am cum am ajuns la mal, pur si simplu nu imi mai amintesc nimic. Stiu doar ca am incercat sa ma dezlipesc de fata, am incercat sa scap de mainile ei care ma strangeau de gat... Nu stiu cum am tras-o dupa mine... Nu mai stiu... Imi amintesc totusi ca am reusit sa ajungem langa prietenele noastre si ne-am prabusit, promitandu-ne sa nu le spunem nimic, ca sa nu le speriem... Inutil sa mai spun ca mi-a fost rau 24 de ore dupa aceea, dar nimic grav, ameteli si greata...
Ufff, bine ca a trecut... Parintii mei inca nu stiu nimic, probabil le voi povesti peste cativa ani