...a Close One ! Optiuni

[Hampu The Great]

Rasuflarea rece a mortii....

Macabrul din titlul topicului se refera de fapt la situatiile extreme prin care am trecut fiecare dintre noi....
Americanii au o vorba pentru cazurile astea: "uffff brother, that was a close one !!"

Era pe vremea lui Ceasca, si zburam cu un Antonov la Targu Mures. Pentru cei care nu au avut experiente din astea trebuie precizat ca Antonovul este un avion foarte spectaculos....Are motoare cu elice si facea un circ intreg la decolare si la aterizare.
Zborul incepuse de putina vreme si abia scapati din emotiile desprinderi de pista pasagerii erau acum anuntati de capitanul aeronavei in legatura cu orele de destinatie, parametrii zborului...ma rog toata rutina aia ce se face si acum.
Dintr-odata avionul a inceput sa tremure din toate inchieturile si sa trosneasca intr-un mod alarmant. Capitanul care tocmai era in mijocul unei fraze, s-a intrerut si a dat un strigat: "AOOLEUU !!"
dupa care difuzoarele s-au stins intr-un tiuit continuu..
Eu eram doar un pusti amarat..si la inceput totul m-a amuzat teribil.
Nu aveam in cap decat momentul in care voi povesti prietenilor cele intamplate....Nu-i lucru putin sa ti se intample un accident de avion.
Intre timp aparatul continua sa tremure si chiar sa piarda altitudine.
Vecina din dreapta mea mi-a apucat antebratul si am vazut cum unghiile de la degete se dau pe spate din cauza fortei cu care ma strangea.....Pe bancheta din dreapta se vomita la greu, mai intai un domn in varsta si apoi si colegul lui, prin simpatie probabil...

Atunci s-a intamplat...m-a luat si pe mine groaza si va jur prieteni ca prin fata ochilor au inceput sa imi circule chipurile celor dragi, franturi de intamplari, toate astea ca in imaginile unui film tehnicolor, avand contururile atat de precise si atat de reale ca mai degraba ai fi crezut ca imaginile celor din avion sunt fictive...

Aparatul s-a redresat curand, iar capitanul ne-a anuntat ca totul e inregula, si ca tocmai am trecut printr-o zona de turbulenta...
La bord insa panica continua....Cel mai teribil de suportat erau strigatele isterice ale unei pachiderme diforme de vreo 350 de kile..
"Ne prabusim, ne prabusim...!!". La aterizare am putut sa o si vad, au dus-o cu o targa, ca avea "puseuri si palpitatii"; patru haidamaci abia daca puteau sa o urneasca.
Capitanul ne-a explicat ca a strigat "aoleuu" pentru ca la intrarea in zona de turbulenta avea cafeaua fierbinte in mana...
Nimeni insa nu l-a crezut; i s-a cerut sa vina sa ne arate pata de cafea, dar din nu stiu ce motive legate de securitate a zborului, lucrul asta nu era posibil..
Alt circ la aterizare, cand nimeni nu credea ca ne indreptam spre pista aeroportului....

In fine "that was a close" for me.....

Care a fost momentul vostru ?

[YoyoMan]

Si eu am patit un CLOSE ONE d-asta cum zice federalu', si chiar daca o sa va distrati cand o sa va povestesc tot serioasa ramane treaba.
Eram cam prin clasa a VIIa si ma duceam spre livada bunicilor mei care e la aprox. 3 kilometri de oras. Era frumos afara si am decis sa ma duc pe jos si nu cu bicicleta cum mergeam de obicei, pentru ca tocmai imi cumparasem un Walkman Panasonic Top of the top! Asa ca mi-a pus eu frumos castile pe urechi si am purces catre livada de unul singur pt ca eu ma trezisem mai tarziu si toata famelia era deja la prestat pe deal.
Drumul catre livada traversa o linie de cale ferata iar linia respectiva, fiind o zona deluroasa, facea o parte din drumul care livada. Cand am ajuns la linie am pornit fix pe linia din stanga tocmai pentru ca in copilaria din capul meu credeam ca trenurile circula pe partea dreapta ca si masinile. Si ma gandeam ca pe linia din dreapta mea ar circula in mod normal trenul nu pe cea din stanga pe care ma deplasam eu. In fine... ca sa nu o mai lungesc atata, la un moment dat a inceput sa fluiere in spatele meu in draci o locomotiva. Eu nici nu m-am uitat inapoi pentru ca, dupa cum spuneam eram sigur ca pe linia stanga nu are ce sa circule nici un tren din moment ce linia din treapta e libera Cand am auzit ca nu se oprea din fluierat, si am auzit greu, pentru ca Iron Maiden imi urla la castile de la walkmanul meu cel nou, m-am decis sa ma uit totusi inapoia mea. Era la cativa metri de mine pentru ca mecanicul cred ca nu si-a inchipuit ca poate fi cineva atata de idiot sa merga cu walkmanul pe caile ferate.... Am sarit in sant si am scapat nevatamat - doar cu niste zgarieturi de scaieti...