Povestiri, povestiri scurte culese sau scrise de vo Optiuni

[side_story]

Un topic pe care postati povestiri scurte care v-au placut. Subiectul acestora nu conteaza.
Ceva dragut:
Toti oamenii de stiinta si savantii din lume s-au adunat sa construiasca un super-calculator, cu inteligenta artificiala, tot ce se poate. Super- fonduri stranse de la toate guvernele lumii, cel mai mare proiect lansat vreodata. Il construiesc ei, inglobeaza toate datele si cunostintele pe care le detinea omenirea in momentul acela. Entuziasmati, se aduna... prima intrebare:
-Exista Dumnezeu?
Raspunsul nu se lasa asteptat:
-Acum, da!

[ben_gal]

David, Rege neinfrint prin voia Domnului

Intr-o izba saraca dar curata si inzestrata cu cele
necesare unui trai simplu, se nascu David.
Prunc ca oricare altul era. Nici mai voinic si nici mai frumos, iar dupa citeva saptamini, pe mica si delicata lui teasta incepura sa se iveasca fire de par roscate si aurii, lucru rar la iudei.
Pasa-mi-te os din osul bunicii sale Ruth era David. Ruth, moabiana canaanita care nu a parasit evreii la nevoie si s-a alaturat lor cu tot sufletul ei minunat era bunica lui.
David fusese nascut pe cind parintii sai crescusera si cresteau alti fii si fice mai mari ca dinsul si David deveni fratele cel mic, alintat si iubit fara de margini.
Slabut la trup, dat tare si dirz din fire era, pazind cu mare strasnicie turme de iezi si capre ale familiei lui.
Nu o data infruntase el cu o simpla prastie grozavele fiare flaminde ce rivneau la tuma sa.

Poporul evreilor alesese Rege.
Regele Saul era si Comandantul ostilor. Voinic, destoinic si fara de teama era, dar Plistinii porniti pe robiri si jaf nu-i dadeau ragaz si luptele nu mai conteneau.
Departe de casa si turma tinarului David, fratii sai luptau intru apararea gliei si a neamului si nu o data lupta era in defavoarea evreilor.
In una din aste infringeri, filistinul luasera ca prada de razboi insusi Arca Sfinta in care era Legea data lui Moise pe Muntele Sinai.
Cel mai temut luptator filistean era Goliat, os din osul marelui Judecator si luptator evreu, Samson.
Samson fusese tradat cu generatii in urma de Dalia, frumoasa filisteana. Robit si inlantuit de dusman era si in temnita lui i se adusese o alta prizionera care ii spusese lui Samson ca e evreica si ca din iubire pentru el, a ucis un dusman pentru a fi incarcerat ca si el, Samson.
Pazitorii inchisorii o lasara pe noapte in celula evreului si din iubirea lor se nascu un fiu.
Samson nu stia ca femeia minte. Filistienii voiau semintie de luptatori vajnici si acest nou nascut ii bucurara mult.
Samson pacalit mai intii de Dalia si mai apoi de acea "prizionera", nici nu stia ca are un urmas.
Ei bine, Goliat era unul din urmasii acestui fiu. Era puternic si neinfricat si multi evrei cazura sub buzduganul lui.
Tinarul David fusese trimis de tatal sau cu merinde pentru fratii mai mari ce erau pe acel front de batalie si ce vazu?
Cele doua armate fata in fata in linie dreapta erau, cind din rindul plistinilor iesi o namila de ostean, inarmat cu un buzdugan urias, care spuse cu glas de tunet:
"Ocara arunc asupra ta, Saule, caci nu iesi la lupta cu mine. Iesi, spun si oricine ar invinge dintre noi, razboiul va lua sfirsit si invingatorul va lua bunuri si tara.
David arunca merindele din miini si se cocota pe o stinca sa vada lupta, dar Saul nu porni impotriva uriasului filistin si ostile hotarira popas.
David aduna merindele si ii cauta pe fratii sai:
"Nu va inteleg frati ai mei",
striga de departe cu mare minie,
"Ce?, ati vrea ca Regele insusi sa iasa la lupta cu namila aceea? Alta-i sarcina si menirea sa, dar voi, frati ai mei, voi care mi-ati pus in mina prastia, voi care m-ati invatat tot ce stiu, cum de nu ati iesit la lupta?”
"Taci, mai Davidel. Taci caci nu stii ce vorbesti",
spuse spuse virstnicul dintre frati.

Se asezara fratii sa imbuce merindele, dar David, tinarul de doar 17 ani, nu putea inghiti nimic.
Deodata un sol al Regelui intra in cortul lor si spuse:
"Unde este ostasul care vrea sa-l infrunte pe Goliat?”
"De unde pina unde, solule. Ostas? Fratele nostru nu este ostas ci simplu oier, paznic pe turma tatalui nostru", spuse fratele lui David.
Spuse solul Regelui:
"David, e hotarirea ta. Nimeni nu te va blama daca fugi".
"Frati ai mei, tinar sunt, e drept, dat infruntai leul cu prastia mea nu o data", spuse David.
"Davidele, ce vorbesti tu, copile? Au cu prastia vei invinge pe cel mai bun ostas care o fi existat vreodata? Un ostas care poate rupe gura leului cu miinile goale, aidoma bunicului seu, Samson cel Mare".
"Frati ai mei. Sa-mi fie cu iertare, dar nu cu prastia voi lupta, ci cu ajutorul Domnului nostru, care e mai tare ca Zeul Dagon al filistinilor".

A doua zi...
Goliat si David stau fata in fata.
Lupta nu a inceput. Nu inca. Goliat isi alege o sulita grea si un palos gigantic, lasind buzduganul in grija purtatorilor lui de arme.
David refuza platosa prea grea pentru el, tot asa si sulita si sabia, isi prinde prastia la cingatoare, alege o piatra de marime potrivita si asteapta ca Goliat sa-si imbrace platosa mare cit o caruta.

Acum sa stiti, dragi ai mei, ca prastia asa cum o stim noi nu fuseses inca inventata.
"Rogatca", acesta e numele acestei prastii in ebraica si e vorba de un fel de desaga ce contine piatra. Rogatca este legata de o sfoara de mina „prastierului" ca un fel de lasso.
"Prastierul" invirte desaga deasupra capului tinind capatul sforii in mina si atunci cind rotatia rogatcai ajunge la viteza mare, el deschide pumnul si desaga cu piatra cu tot porneste la drum.

Goliat termina pregatirile si iata, cei doi stau fata-n fata la distanta de vreo patruzeci de coti unul de altul.
Spune Goliat:
"Asta-i doar un copil si nici platosa sau arme nu are. Asta e ce a mai ramas iudeilor?
Eu refuz lupta".
"Nu cu mine te vei lupta, Goliat, ci cu Domnul Dumnezeu care imi va dirigui piatra drept in fruntea ta. Astfel vor vedea cu totii cit de puternic este Dumnezeu si cit de nevolnic este Dagon, Zeul teu".
"Ginganie nerusinata", spuse Goliat
"Apropie-te caci nici nu te vad bine si sulita mea va gresi tinta".
David tocmai asta si dorea, caci distanta era prea mare pentru rogatca lui.
La un semn Goliat ridica sulita si David incepu sa roteasca rogatca.
Atunci cind David vazu ca Goliat se incordeaza pentru a-l fulgera cu sulita sa, elibera piatra si se arunca la pamint.
Sulita trecu cu vijait mare deasupra lui, dar piatra se opri in fruntea lui Goliat si patrunse in craniu.
"Cum e posibil ca o frunte gigantica ca a lui Goliat sa fie strapunsa de o piatra aruncata de un copil?", ati intreba.
Ei bine, David stia din batrini ca in mijlocul fruntii leului si lupului, dusmanii turmei sale, osul este foarte subtire.
Goliat muri inainte de a cadea....

Si au mai trecut ani.
Saul Regele, domni mai putin de trei ani si David fu uns rege de catre Proorocul Samuel prin porunca Domnului.
Tinar era David, dar neinfricat si destept si el invinse dusmanul care se retrase cu Arca Sfinta a iudeilor in orasele sale de linga Askalon.
Domnul trimi o boala grozava filistinilor:
Bube in, pardon, pardon si ei trimitera un magar spre Ierusalim si pe spatelele lui ARCA.
"Multumim, Doamne",
spuse David si porni un dans nebunesc, gol fiind, in jurul zidurilor Capitalei tarii sale, orasul David si tot asa pe Muntele Sfint, Muntele Moriah, acolo unde Dumnezeu poruncise jertfirea lui Itzhac de catre Avraham opt secole mai devreme.
Asta fapta nu-I placu Domnului.
David, care mai era insurat cu Mihal, fiica fostului Rege, facu fapte neplacute Domnului si El, Domnul, nu-i pemise sa construiasca primul Templu pe Muntele Moriah....

David condu poporul Domnului multi ani, mergind din victorie in victorie si unificind triburile iudeilor, dar imbatrini inainte de vreme.

Muri David, formidabilul erou evreu.

Pacate si fapte bune si glorioase facu ca la moartea sa Domnul sa decida ca balanta e in favoarea lui David.

Iudeii nu cred in Rai, dar cred in reincarnare si David va fi Mesiah.

Povestit de Ben_Gal cu voia Domnului.