Povestiri, povestiri scurte culese sau scrise de vo |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Povestiri, povestiri scurte culese sau scrise de vo |
31 Mar 2004, 10:31 AM
Mesaj
#1
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 267 Inscris: 10 March 04 Forumist Nr.: 2.527 |
Un topic pe care postati povestiri scurte care v-au placut. Subiectul acestora nu conteaza.
Ceva dragut: Toti oamenii de stiinta si savantii din lume s-au adunat sa construiasca un super-calculator, cu inteligenta artificiala, tot ce se poate. Super- fonduri stranse de la toate guvernele lumii, cel mai mare proiect lansat vreodata. Il construiesc ei, inglobeaza toate datele si cunostintele pe care le detinea omenirea in momentul acela. Entuziasmati, se aduna... prima intrebare: -Exista Dumnezeu? Raspunsul nu se lasa asteptat: -Acum, da! -------------------- Asculta adevarul din adancul inimii tale. Daca tu nu il poti auzi, nimeni nu ti-l va putea spune.
|
|
|
31 Mar 2004, 04:40 PM
Mesaj
#2
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 267 Inscris: 10 March 04 Forumist Nr.: 2.527 |
…senzatia de cadere in gol era insuportabila. Parca vedeam linia orizontului cum se aproprie cu o viteza care imi taia rasuflarea….
M-am trezit urland. Am fugit repede la chiuveta, simtind inca un puternic gol in stomac. Dupa ce mi-am revenit, am imbracat elegantul costum pe care mi-l facuse cadou printesa cu o zi inainte si am iesit din cabina. Am pornit agale spre restaurantul navei. Cu toate ca vremea era superba, nu era nimeni pe punte. Atunci am simtit nevoia, o dorinta acerba care ma impingea spre marginea constiintei mele , care ma impiedica sa rationez. Am inceput sa fug, fara sa stiu de ce sau incotro ma indrept. Vedeam marea venind spre mine si simteam cum ma atrage. M-am aruncat peste balustrada de siguranta, cautand acel ceva… …caderea ma inebunea. Am inceput sa zvacnesc, dorind mai curand sa mor numai ca sa ma opresc din prabusire… O durere profunda de brat m-a trezit din somn. Mi-am dat seama ca iar cazusem din pat si ma lovisem de noptiera din lemn de mahon. Cosmarele din ultimele calatorii devenisera din ce in ce mai frecvente. Nu era insa un lucru care sa ma determine sa imi fac griji. Capitanul imi promisese ca imi va da liber doua luni ca sa imi revin dupa ce calatoria aceasta avea sa ajunga la destinatie. Aveam sa o revad pe Cristina, doua luni in care voi fi ramas singur acasa cu copii si frumoasa mea sotie. Pieptul deja incepuse sa imi bata cu tarie. M-am spalat constiincios, pentru ca ma trezisem prea devreme si vroiam sa fac o impresie buna in aceast ultim contract. Am plecat spre restaurant, cu sortul lucind a alb. Am observat ca desi soarele stralucea puternic dar placut, nu era nimeni pe bord. M-am grabit sa ajung, deoarece asta insemna ca mai multa lume preferase sa ramana in interiorul luxos al navei. Insa senzatia aceea revenea. De data aceasta o simteam mai puternica decat oricand, si nu am mai putut rezista. M-am lasat dominat. Am inceput sa alerg catre zona rezervata pasagerilor din inalta societate, insa stiam ca nu aceea era destinatia mea. Pulsul parca mi se oprise si acum pluteam. Insa senzatia de cadere m-a cuprins brusc. Vedeam valurile spumegande cum se aproprie si imi doream sa mor inainte de a ajunge acolo… …vidul ma cuprinsese. Simteam cum stoarce fiecare strop de viata din faptura mea. Caderea era paralizanta… …m-am trezit nadusit, cu asternuturile naclaite de sudoare lipite de spatele dezgolit. Aveam un gust amar in gura, si stiam ca nu astmul care imi ramasese de cand eram copil era cauza. Stiam ca astazi avea sa se termine totul. M-am imbracat repede, si am iesit pe hol. Mai devreme sau mai tarziu, ea avea sa afle, asa ca mai bine sa afle din gura mea. Am fugit pe scari, insa odata ajuns la nivelul 0, denumit astfel deoarece poti iesi direct pe punte, usa de iesire m-a ademenit. Parca eram un copil mic care vede o acadea mare si rosie. Nu stiam incotro ma indrept, insa acum nici nu imi mai pasa. Cerul albastru deschis lasa soarele sa ma binecuvanteze cu razele sale. Am inceput sa alerg, multumit de tot ceea ce facusem pana atunci. Albastrul marii era hipnotizant. Nava ramanea din ce in ce mai mult in urma mea si din ce in ce mai putin in fata mea. Cand am simtit suierul aerului pe langa hainele fluturand, am stiut ca sunt liber…. postati si parerile voastre despre ceea ce cititi in acest thread. Acest topic a fost editat de side_story: 31 Mar 2004, 09:57 PM -------------------- Asculta adevarul din adancul inimii tale. Daca tu nu il poti auzi, nimeni nu ti-l va putea spune.
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 5 May 2024 - 01:16 PM |