Va Pricepeti In Advertising ?, Ai talent? Incearca-l aici Optiuni

[FM!]

Va provoc la o mica campanie de "fabricare" a clipurilor publicitare de radio sau Tv.
Fiecare isi poate incerca imaginatia si talentul pe acest topic. Subiectul e simplu. Incercati sa creeati un text publicitar pt. un produs la alegere.

Poate descoperim cu aceasta ocazie si noi talente.

Acest topic a fost editat de FM!: 28 Mar 2003, 02:41 PM

[jkd]

legat de acest subiect...
Abia acum incep firmele sa angajeze specialisi in PR si advertising...dupe ce ani de zile au angajat jurnalisti... sau economisti sau teologi... etc...
din pacate cei infipti in scaune vor tine cu dintii de ele... muti ani de aici incolo...
dar, mai bine sa citim articolul de mai jos...

Neatirnarea atirnatorilor 30-03-2005


Romanii au vocatia neclintirii. In scoala gimnaziala am invatat un cuvint care inca de pe-atunci imi desena in imaginatie tot felul de filme cu un continut mai mult sau mai putin porcos. Neatirnare. “Poporul roman a luptat intotdeauna pentru neatirnare...” Haaaaaaahaaaaaa!!! Nu mai stiu exact ce-mi inspira atunci, dar mintea adultului de-acum, frecata abraziv cu tot felul de unelte ale pervertirii si desfriului mediatic, naste gros-planuri si detalii mai mult decit hilare.

Am avut un scurt-metraj al “neatirnarii” acum citeva saptamini, cind o fosta colega de liceu, acum maritata si cu functie manageriala intr-o agentie oarecare, imi scria cu naduf despre “cel mai important lucru in publicitate – a rezista”. Imaginea cu neatirnarea mi-a rascolit glandele salivare atunci cind am ajuns la pasajului redat mai sus. Ceea ce urmeaza sa va spun mai departe va va ajuta sa recompuneti portretele unor cunoscuti
Legarea de glie a taranilor din cartile de istorie s-a tranformat, treptat, in legarea de scaun, de job si de sistem a slujbasilor istoriei contemporane. Foarte rar am intilnit, in ultimii aproximativ zece ani, un “vietas” multumit si suta la suta in afara oricarui compromis facut cu pretul raminerii pe postul ocupat de ani de zile. In majoritatea cazurilor, indiferent de tipul organizatiei, apare un moment hotaritor al sentimentului plafonarii, al nevoii de mai mult, al rutinei sau al necesitatii de a schimba, pur si simplu, aerul pe care-l respiri.

Pentru corespondenta mea, ca pentru mai toti aceia care se cramponeaza pina la ridicol de scaunul pe care-l ocupa, “a rezista” inseamna automat “a face orice cu putinta pentru a nu fi nevoit sa-ti croiesti un alt drum”. Cam multe cuvinte? M-am exprimat lung si eufemistic? OK. “A atirna”. Atirnatorii sint de multe feluri. In agentiile de publicitate, atirnatorii sint aceia care, in ciuda faptului ca nu pot enumera prea multe victorii personale in toti anii in care nu s-au miscat din loc, se incapatineaza sa ramina. Unii vor spune “publicitatea nu este despre victorii personale, ci despre victorii colective”. Si ce te faci cind atirnatorii sint exact aceia care ingreuneaza avansul echipei ? De cele mai multe ori, aceiasi atirnatori sint mult prea patrunsi de importanta cauzei reprezentate prin functie si tin cu tot dinadinsul sa-si impuna, pe deasupra, punctul de vedere.

Si aici avem o intreaga pleiada a exemplelor. Ce ziceti de unul care a scris vreo cinci comunicate de presa in ultimii, sa zicem, cinci ani, dar care supervizeaza cu priviri docte produsele muncii unora care scriu in fiecare zi? Dar despre un director de productie care este atit de adinc infipt in muntii de spaga din partea furnizorilor fideli, incit orice propunere timida, la un pret mai mic, a vreunui “nechemat” nou venit in agentie naste o reala dusmanie? Inca un eventual exemplu: cum vi se pare situatia in care “un PR” de rang inferior cere unuia de rang superior ( mai vechi si mai bine implantat in organizatie ) niste contacte care sa-l ajute sa-si indeplineasca atributiile, dar primeste un refuz categoric, urmat de intrebari banuitoare si priviri piezise, de circumstanta?

Atirnatorii pot fi periculosi. Dar sint, de cele mai multe ori, plini de puncte slabe. Atirnatorii sint lipsiti de curaj si de perspective, de capacitatea privirii de ansamblu sau de onestitatea de a te privi in ochi atunci cind ti se adreseaza. Atirnatorii lustruiesc epoletii superiorilor si nu uita sa-i intrebe daca au nevoie de ceva atunci cind se duc la masa. Se grabesc sa-si afirme capacitatile inainte de a fi siguri ca pot duce un proiect pina la capat. Cauta proximitatea superiorilor si se feresc sa-si faca prieteni printre angajatii mai noi sau aflati pe functii inferioare. O fac doar atunci cind sint siguri ca-i pot lesne transforma in pioni lingai. Atunci cind cineva se hotaraste singur sa plece sau este concediat din agentie, isi spun in barba “Bine ca n-am fost eu... Oricum nu-mi placea personajul... O sa-si rupa gitul oriunde se va duce...”. Sa nu mai vorbim despre acei atirnatori care, din cind in cind, isi dau demisia “de proba”.

In nici un caz nu vreau sa intelegeti ca generalizez acest punct de vedere. Mai sint si oameni care stau ani lungi intr-o companie, pe acelasi post, pentru ca isi probeaza la fiecare pas menirea pentru job si, mai mult decit atit, se simt realmente impliniti in interiorul aceleiasi echipe. Ies din discutie aceia care urca in organigrama cu viteza constanta si demonstreza ca, de la un job la altul, sint mai potriviti si mai greu de inlocuit decit la precedentul pas. Atentie, conditia este ca respectivul sa urce toate aceste trepte constient fiind ca invata in fiecare zi cite ceva, ca se perfectioneaza si ca nu uita de unde a pornit.

Din pacate, publicitatea este una dintre industriile in care grupul atirnatorilor cu nasul maroniu aduce deservicii cu urmari dezastruoase. Pentru ca ambitiile sint mari, pentru ca banii sint multi, pentru ca interactiunile sint multe si de toate felurile, pentru ca imaginea si probele conteaza enorm. Aud la tot pasul: “Sint extraordinari, dar colaborarea cu ei este un chin.” Este perceptia clientului care, de cele mai multe ori, este in criza de timp. A clientului care, in momentul in care isi pune in mina agentiei interesele de imagine si de vinzari, ajunge sa-si piarda increderea in toata industria din cauza unui atirnator care nu numai ca il serveste prost, dar ii aduce si deservicii.

Atunci cind “a rezista” se confunda cu “a atirna cu orice pret”, avem o problema. De la CEO pina la receptionera, sistemul are de suferit. Pentru ca perceptia asupra intregii echipe incepe sa rugineasca.


Sursa