Sa Iti Faci Viata Cat Mai Frumoasa! Pretul?!? Optiuni

[cameron]

Viata este cel mai de pret lucru.
Inca din primii ani,..inainte de a intelege ce inseamna viata suntem antrenati pentru a reusi. Program de antrenament ca pentru razboi.
Educatie, tenacitate, stabilire obiective.
Sa iti faci viata cat mai frumoasa. Si cat mai buna. Acesta este obiectivul primordial!
Unii reusesc, altii au mai mult noroc,..altii duc o continua lupta cu ziua de maine.
Supravietuirea are sensuri multiple si diferite.
Absolvim scoli, incepem goana dupa o cariera, o casa, o masina, un concediu..un cont cat mai consistent.
Fiecare lucru castigat are un pret. Platim cu linistea, cu nervii, cu sufletul nostru uneori. Stresul ne macina, ...si in fiecare zi..ceva..undeva ..scade.
De unde vin adevaratele satisfactii? In urma eforturilor uneori aberante? Sau in clipa in care reusim sa ne apropiem de semenii nostrii? Sau cand ne redescoperim sensibilitatea?
Ne putem intoarce vreodata la bucuriile simple ale vietii?

[Rose]

Oamenii in general alearga fara rost...dupa lucruri frumos ambalate, dupa o fericire care de fapt nu e si tot asa. Unii reusesc sa gaseasca un echilibru, altii se pierd. Sunt unii oameni pe care statul pana la 12 noaptea la serviciu nu ii face nefericiti...sau cred cel putin Uneori, ce e simplu e prea putin, nu ne mai acopera toate nevoile. Acum o luna, am avut de scris un articol contra educatiei, pornind de la un citat. Initial am stat cu creionul in mana vreo jumatate de ora si apoi am constat ca depasisem cu mult limita de cuvinte...da, ne-ar fi mai bine daca am invata sa fim mai simpli si sa ne eliberam de toate prejudecatile de genul "daca stiu multe\am bani, sunt automat inteligent\respectat". Dar daca tot se pare ca ignoram astea, macar de-am fugi cat de cat cu capul pe umeri...si ne-am opri inainte ca presupusele noastre idealuri sa ne consume de tot...

[nefertiti-old]

Nu o data m-am intrebat de ce ma agit pentru tot felul de nimicuri: un loc de munca mai bun, mai bine platit, mai interesant, o locuinta mai confortabila samd. Cand, de fapt, exista lucruri care ma fac sa ma simt mult mai bine, cum ar fi: privirea unui om pe care l-am ajutat, fie si numai cu o vorba buna, surasul unui copil, placerea unei cafele bauta in liniste, a lecturii unei carti, a unei discutii cu cineva drag si multe alte asemenea lucruri, care in aparenta par banalitati. Bine, vor spune multi, dar nu se poate trai din asa ceva. Corect. Dar putem incerca sa ne stabilim propriile scari valorice, incetand astfel sa ne mai ghidam dupa ale altora. Adica sa incercam sa nu mai alergam dupa ceva ce intereseaza pe altii sau dupa ce spun altii ca e bun, sa incercam sa ne dam seama ce anume ne face sa ne simtim cu adevarat bine. Nu e foarte usor, mai ales dupa ce multa vreme nici macar nu ne-am gandit la asta. Cred ca, de fapt, suntem intr-o foarte mare masura sclavii unor prejudecati sociale, morale etc. Putini sunt dispusi sa recunoasca asta.

[Promo Contextual]

[grobber]

M-am gandit de multe ori ca fenomenul asta frumos care se numeste viata TREBUIE sa insemne mult mai mult decat ce vezi ca se intampla in fiecare zi in jurul tau, decat goana asta nebuna etc., dar cred ca, intr-un fel, suntem condamnati la asta.. O data cu explozia evolutiei care a condus la o asemenea complexitate a fiintei umane, oamenii s-au vazut nevoiti sa-si construiasca sisteme de valori care sa fie in general acceptate: avem nevoie sa fim acceptati de cailalti, deci nu ne putem dispensa de sistemele de valori ale celorlalti. Poate e trist, dar eu nu cred ca e vreo cale de iesire.

Cred ca expresia "suntem consumati" (de idealurile noastre, de goana dupa un trai mai bun etc.) este oarecum improprie, pentru ca idealurile noastre sunt parte integranta a noastra, sunt ceva ce ne defineste (macar partial).

Exista totusi sperante: nu se poate sa "inghetam" in forma asta. Poate candva, peste mii (poate sute?) de ani, sistemele de valori vor fi fundamental diferite. Sigur ca asta "nu ne incalzeste cu nimic" (cum se spune), dar mie mi se pare ca nu avem de ales. Nu ne putem izola pentru ca individul este construit de asa natura incat are nevoie de semenii lui. Am vazut multe reportaje despre nonconformisti, oameni care s-au izolat de societate, oameni care au cu totul alte prioritati fata de noi, ceilalti. Singura senzatie pe care am avut-o a fost una de tristete: tristete pentru ei, deoarece dorinta lor intensa de a fi originali cu orice pret, de a nu fi "consumati" de idealurile omului modern, i-a aruncat in singuratate.

Desigur, situatia nu este atat de neagra pe cat ar putea transpare din randurile astea. Societatea noastra nu este atat de exigenta incat se interzica admirarea frumosului sau alte lucruri de genul asta, care nu duc direct la imbunatatirea traiului, doar ca nu ne putem rezuma la asta..

[bitersweet]

cred ca daca am inceta sa fim atat de narrow-minded, de inchistati, de egocentristi pentru cateva momente, si am vedea cat de prapaditi si de insignificanti suntem de fapt, am reusi sa ne bucuram de micile placeri ale vietii [desi mi se par doar capricii].

nu vedem padurea de copaci, asa era "vorba" nu? we fail to see the big picture, ne incurcam, ne sufocam in retele fictive fabricate de noi insine. mi se pare extrem de greu sa iesim din starea asta, definitiv. avem fiecare momente de gen presupun. revelatii. flashuri cu ceea ce conteaza de fapt. dar nu le dam atentie. [ "scopul meu in viata este sa gasesc frumusetea in orice", "vreau sa fiu un om bun", "viata e cea mai mare sansa care mi-a fost data. ma las de fumat" hihi]. spunem frazele astea cu totii. dar nu credem in ele decat temporar. sunt ramasite ale unor revelatii. de asta am si spus ca mi se par doar mofturi "micile placeri ale vietii", pentru ca daca le-am simti, nu ne-ar fi de ajuns. nu le vrem de fapt.

sa continuam deci sa alergam ca oile dupa idealuri banale, oprindu-ne din cand in cand sa admiram frumusetea ce se afla in toate si ne copleseste. hehe. ok.

sper si eu, ca si tine, grobber, ca omenirea e intr-o adolescenta teribilista, si spun si eu, ca si tine, ca nu ma prea incalzeste, chiar de-ar fi adevarat. stiu ca m-am gandit si eu la asta, cand citeam "Fundatia" mai de mult. m-a facut sa ma simt atat de tipic UMANA, legata de prezent ,cartea aia. right.

salut, asa.. ca fapt divers. incantata de cunostinta everybody.

[jet li]

Ai dreptate cameron,bun topic,ai vazut filmul Fight Club ? Si eu gandesc la fel ca in filmul asta despre lucrurile inutile pentru care un om munceste sa le aiba.

[Alinuta23]

ciudat e ca uneori totul pare atat de simplu si de natural
adica... viata cum e ea asa.. parca nici nu ar putea sa fie altfel
si uneori ( prea des, mult prea des) nimic parca nu mai are sens
cred ca toti simtim asta si ca nimeni nu poate sa afirme ca are alta parere
oricat am incerca nu putem sa ajungem la nici o concluzie general valabila legata de ce inseamna bucurie sau, mai mult, fericire
orice parere legata de acest lucru se poate schimba mult prea usor din pacate
sau e mai bine asa...

[Nana Floare]

Bine ai venit la han, Alinuta23...

[nefertiti-old]

Sensul cred ca il poate da fiecare dintre noi. Tocmai aici cred ca e problema, ne pierdem vremea cautand tot felul de sensuri, mai mult sau mai putin filosofice, incercam sa ne incadram intr-o anumita tipologie samd. Asta in loc sa fim pur si simplu noi, asa cum simtim nevoia.

[Zed]

Viata este facuta pentru ca sa o traim simplu .
Atata timp cat suntem dirijati tot timpul de cuvantul "vreau " , este imposibil sa o traim asa , la fel cum unii , fara scrupule , calca tot in picioare pentru a atinge un tel .

[fargakos]

Viata asta e asa de scurta iar noi alergam tot timpul ca sa mai castigam timp. E pacat de cei ce nu stiu sa zica "stop!" si sa-si ia o pauza de la cotidian. O viata mai frumoasa cere uneori sacrificii pe care nu totdeauna suntem in stare sa le facem...dar nu exista numai latura asta a problemei. Uneori am putea foarte usor sa ne infrumusetam viata doar cu eforturi mici pe care cei curajosi si le asuma.
Ganditi-va ce usor e sa fi ferict cand aspiri aerul dintr-o zi de primavara si vezi cum soarele iti scalda fata... sau pur si simplu cand asculti melodia preferata, cand simti caldura partenerei (partenerului) si sti ca este alaturi de tine...

[xsimonax]

Viata poate frumoasa asa cum este este ea daca reusim sa invatam sa ne oprim putin din "alergatura" zilnica si sa ne bucuram de frumusetile care ne inconjoara. Cand vedem un fulg de nea care coboara incet spe noi sa ne oprim si sa-i admiram frumusetea zborului. Cand vedem pe cineva zambind pe strada sa zambim si noi ca poate cineva va prinde zambetul nostru si lantul va continua. Sa ne oprim sa admiram o floare care ne atrage atentia, nu sa trecem nepasatori zicand "ce floare frumoasa"!
Eu cred ca cel mai important ca viata noastra sa fie mai frumoasa este sa oferim bucurie celor din jur: parintilor, prietenilor, familiei!

[bitersweet]

cat siroooop ! ajunsesem odata la concluzia ca fericirea inseamna libertate. si de cotidian bineinteles.. de societate.. de compromisuri.. nu singur pe lume. cu responsabilitati, cu relatii.. dar pe care sa le vrem. cu adevarat. liber de tot ce inseamna analiza consecintelor.. u got it

v-ati simtit vreodata liberi?

de ce nu vorbeste nimeni despre dragoste? [referitor la topic]. e cel mai bun medicament la urma urmei. pentru oameni rataciti

[niky]

de ce nu vorbeste nimeni despre dragoste? probabil pentru ca nimeni nu mai crede in ea. a devenit asa, o chestie la care unii dintre noi inca mai spera, altii s-au convins cum vine treaba si cu asta sau nu cred pur si simplu. s-a facut atata tam-tam pe chestia asta incat au obosit unii dintre noi. altii renasc, o parte se tarasc, unii alearga, cativa mai spera ....inca....

[cameron]

Daca stii cum sa pretuiesti dragostea, sa ii faci un soclu solid si indestructibil..ea poate poate aduce echilibrulin toata goana asta nebuna a vietii..

[nefertiti-old]

Da, insa acest echilibru e foarte greu de stabilit. Cand crezi ca l-ai gasit, iti dai seama ca nu e ce credeai si iar o iei de la capat, iar te clatini, incepi o noua goana... Nu e neaparat un lucru rau, poate fi chiar foarte bun, inveti o gramada din toata alergatura...

[E.B.E.]

sweet Jesus, people, you are heartbreaking!!

[sau pe romaneste: dulce Iisuse, oamenilor, sunteti rupatori de inima!]

Eu atata zic, cat se poate de concis si de on-topic. Pretul e mare... dar merita.

[SunShine]

In principiu, oamenii tind sa ceara de la viata din ce in ce mai mult.Cu cat capata ceva cu atat isi doresc
si mai mult. Totusi viata trebuie traita asa cum e ea...sa profiti de momentele fericite..sa te bucuri de ele
si sa incerci sa le ocolesti pe cele grele, care iti pot aduce numai suferinta.

[Unu]

Cred că fiecare dintre noi face tot ce poate pentru a câştiga o fărâmă de fericire. Dupa ce o zi întreagă te chinuieşti sa sapi prin mocirla existenţială dupa fărâma aceea, vii seara acasa şi te uiţi la ştiri. Iar când vezi cine conduce ţara asta te apucă brusc plânsul şi s-a dus dracului toată fericirea. Trebuie sa fii nebun pentru a putea fi fericit

[steiner_gun]

NU exista pretz cu care sa poata fi platita fericirea in viata. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa tragi ca un bou la jug 24 de ore din 24, sa muncesti, sa aduni bani. Doar daca asta te face intr-adevar fericit
Trebuie gasita o balanta intre munca si relaxare ... si mi s-au terminat ideile acum (trebuie sa merg sa muncesc in "mocirla existenţială " [/quote Unu])...

[calfa]

Imi place tema dezbatuta aici, dar ma pastrez pentru mai tarziu ... cand voi intreba probabil, "Exista doar un fel in care viata poate fi facuta frumoasa ? Sau sunt multe ? Iar noi suntem invatati sa credem ca exista doar cateva, eventual doar unul ..."

[gypsyhart]

SUnt doua poteci si doua preturi.
POteca nr1:
Una care duce in afara, spre social, spre semeni, spre lupta, spre viata. Pretul pe care il platesti ca mergi pe aceasta poteca esti tu. Tu nu mai existi. Vei fi o fictiune. Fictiunea societatii care te'a crescut, te'a educat in spiritul ei. Vei fi un Mr Anderson lucrand zi de zi, apreciat de colegi, de sefi, de parinti, dar cu o profunda ura de sine.
Poteca nr2:
Exista si o alta poteca ce duce spre inauntru, spre tine insuti, spre relaxare, spre moarte. Pretul pe care il platesti pe aceasta poteca este locul tau in societate, identitatea ta exersata in timp, sentimentul ca apartii unui grup, familii, neam. Vei fi un Neo care isi creaza singur regulile de joc, urat de cei mai multi, insa cu un profund respect de sine.

Ca pe orice poteca, exista un inceput si un sfarsit. Sfarsitul unei poteci inseamna inceputul celeilalte. Asta e partea care imi place mie cel mai mult.

[side_story]

Am vazut astazi un interviu cu Mel Gibson si zicea ceva de genul: Sunt bogat, imi pot permite orice, am faima, femei, tot ce vreau! Si totusi nu sunt fericit parca vreau din ce in ce mai mult si, cand imi dau seama ca nu se poate, raman cu un sentiment de gol in suflet.
Cred ca ceea ce ne face sa fim fericiti este diferenta dintre sperantele noastre si realitate. Daca avem un ideal dupa care sa ne ghidam, un ideal pe care sa il consumam mereu si care sa nu se termine niciodata (spre exemplu, iubirea semenilor, care ne vor rasplati la randul lor cu dragoste), atunci vom fi fericiti!

[Serenity]

Cica secretul fericirii ar fi "sa nu-ti doresti niciodata mai mult decat ai".. nu tin minte cine a zis chestia asta, e adevarata dar nu cred sa ajunga cineva efectiv la performanta asta Eu cred ca elementul cheie in viata e dragostea, nicidecum banii.. va spun din experienta.. nu sunt deloc mai fericita acum ca stau foarte bine cu banii decat acum jumatate de an cand mancam paine cu untura..

[Soapta]

pentru ca viata sa poata fi frumoasa, fiecare trebuie sa defineasca pentru sine ce intelege prin acel cuvant. ce e acel ceva ce transforma fiecare clipa din viata in ceva ce merita trait/experimentat ? o abordare care teoretic cel putin ar oferi raspunsul ar fi cea propusa de gypsyhart. dar poteca nr.1 iti ofera doar o iluzie a unei vieti frumoase, iar poteca nr.2 nu-ti poate face viata mai frumoasa pentru ca pasind pe ea pierzi legatura cu viata. cred ca viata devine "frumoasa" cand incetam s-o evaluam si doar o traim ...

ca in atatea cazuri nu facem altceva decat sa ne complicam existenta si de cele mai multe ori chiar reusim

Acest topic a fost editat de Soapta: 19 Apr 2004, 02:24 PM

[Arlequine]

citeam undeva ca iluminatul, supraomul, reuneste in sine atat pe Zorba, cat si pe Buddha, dionisiacul si apolinicul. traieste, comunica, dar se intoarce mereu in sine, nu isi submineaza sufletul in favoarea unor automatisme sociale.

cheia consta in a ne pastram nealterat sufletul, lumea noastra interioara. societatea, cu toate implicatiile ei(servici, bani, bani, bani... )nu face decat sa rupa treptat din spirit. cei mai multi ajung sa se identifice cu un rol social, si pierd din vedere ca adevarata identitate se contureaza in sinea noastra, si nu purtand o masca. goana infinita dupa iluzii ne va distruge. nu contest rolul societatii, dimpotriva, avem o datorie fata de noi insine sa traim decent, sa dispunem de confort. atata timp cat nu facem din asta telul ultim in viata.

[Ovidius]

[calfa]

Bun venit la Hanu Ancutei, Cinnamon_Girl !

Daca despre Osho e vorba, pe langa multimea de lucruri minunate pe care le-a lasat in urma, cu timpul se pare ca a incercat o "constructie" ce contravenea principiilor pe care le predicase. "Zorba Buddha" e si in opinia mea o sansa pentru omul contemporan, dar Osho s-a departat cu timpul de acest concept.

Printre alte lucruri demne de urmarit in cunoastere ... intr-o cunoastere ale carei principii mi le-am stabilit de unul singur ... unul mi s-a parut "privirile aruncate" evolutiilor unor figuri marcante ... in special celor contemporane, sau mai aproape in istorie de noi. "Marii" oameni, cei ce au lasat "urme" de mare amploare la nivel global, se cam impart in doua mari categorii. Pe Osho l-as pune alaturi de Napoleon, in alta categorie decat pe Einstein, de exemplu.

Osho nu doar ca a vorbit (pentru ca de fapt nu a prea scris in mod direct) despre "Zorba Buddha", despre caile (mai mult sau mai putin) buddhiste adaptate zilelor noastre, dar ne-a si aratat si ce se intampla cand te indepartezi de aceste cai. Cu cate alte mari Invataturi nu s-a intamplat oare la fel ? Cand, fie Invatatorii insasi, fie discipolii lor, au disipat in timp ... esentialul. Iar unii, neintelegand ce s-a intamplat in realitate, simplificand gresit, au demonizat lumea. Ori, din contra, au avut interesul sa o demonizeze, exploatand dualitatea.

"Zorba Budda" ne invata ca demonii sunt inventiile noastre. Ca Dumnezeu izvoraste din Iubire. Ca lumea e o continua miscare intre comuniune si solitudine, ca demonizarea lor e raul cel adevarat.

Asadar, eu nu vad un pret necesar pentru "a-ti face viata mai frumoasa". Poate doar stradania, vointa necesara pentru a intelege cum sa-ti faci viata mai frumoasa.

Cineva, a scris o carte, "Re-orient".

[Arlequine]

cam la a 5`a recitire a postului dumitale am renuntat sa cred ca as putea intelege ceva. m`am ratacit undeva la paragrafu` 3 randu` 3...restul e pura nebuloasa pentru mine. declar verde in topic ca mi`ar prinde bine o reformulare...in termeni mai inteligibili. v`am fi recunoscatori m`am exprimat la plural in speranta ca nu sunt singura derutata. daca sunt...ma retrag spasita sa`mi mai fac temele

[calfa]

Cinnamon_Girl, ma bucur ca mi-ai remarcat o "calitate". Aceea de a nu ma face inteles. Multumesc ca mi-ai atras atentia, am abuzat de aceasta calitate, mai sus.

Pentru ca m-a amuzat mesajul tau, o sa incerc sa reiau, altfel:

Osho a vorbit de calea fiecaruia spre iluminare, si imposibilitatea ajutorului extern, dar spre finalul vietii cel putin a "ajutat" pe altii sa se ilumineze. Initial el vedea iluminarea ca posibila si recomandata in mijlocul lumii, dar s-a izolat cu timpul de lume ...

Daca vrei sa obtii o cunoastere cat mai completa a lumii, sunt interesant de urmarit evolutiile figurilor marcante ... si cu cat e vorba de oameni mai apropiati de contemporaneitate, cu atat e mai utila cunoasterea lor. Osho a "construit" oarecum ca Napoleon, pe cand Einstein altfel. Cum ? Nu spun.

Osho a vorbit despre "calea" fiecaruia, adaptata zilelor noastre. Dar nu a fost un Invatator consecvent, ca si altii. Fie Invatatorii insasi, fie discipolii lor, au disipat in timp ... esentialul. Unii dintre fie au simplificat gresit, demonizand lumea, fie au avut interesul sa o demonizeze.

Unii, printre care si Osho, cred ca demonii sunt inventiile noastre. Ca Dumnezeu izvoraste din Iubire. Ca lumea e o continua miscare intre comuniune si solitudine, ca demonizarea lor (fie a comuniunii, fie a solitudinii) e raul cel adevarat.

Viata poate fi facuta mai frumoasa.

[flu]

@calfa: O intrebare pentru tine, apropo de Osho (ai mai multa experienta decit mine, poate ai un raspuns...)

De ce unii oameni care ajung la un anumit nivel, desi constientizeaza ca evolutia trebuie realizata in preajma semenilor pentru a-i putea ridica si pe ei (eventual), au totusi tendinta de a se retrage departe de semeni?

E vorba de o mutatie aparuta pe parcurs (posibile influente negative, pentru ca pare a fi mult mai usoara evolutia pe plan spitirual in singuratate decit in sinul societatii) sau ajungind la un anumit nivel, oamenii respectivi resimt vibratiile grosiere ale celor din jur si reactia naturala de aparare este sa se izoleze? Sau depinde de la caz la caz?

[calfa]

flu, mi-ar placea sa stiu sa raspund la intrebarea ta.

Oricum, destui dintre cei ce au (avut) ceva de transmis au cam facut asa ... s-au izolat. Au ales esoterismul.

Ca e pur si simplu ceva ce "calea spirituala" le-o cere, ori ca e vorba de dorinta de a maximiza ori eficientiza transmisia ... Mi-e greu sa ma pronunt, cu atat mai mult cu cat sunt pentru exoterism. Cel putin acum.

[flu]

Si eu sunt de aceasi parere ca oamenii trebuie sa se deschida spre ceilalti, cu cit "celalalt" este mai strain si mai diferit, deschiderea sa fie mai puternica...

Asta in teorie ca in practica sunt departe tare de a reusi o "minunatie" ca asta...

Pentru cei care au tendinta sa puna eticheta de "off-topic":

- prin deschiderea "sufletului" spre lume, spre ceilalti iti imbogatesti tie viata si oferi ceva si celorlalti din jur (nu conteaza ordinea), ajungind poate sa ai "o viata cit mai frumoasa", poate reusind chiar sa le arati si altora cum sa ajunga si ei sa aiba "ovcmf"

[calfa]

Da flu, cred ca tot despre a-ti face viata mai frumoasa si eventualul pret vorbim noi.

Interesant e ca sunt multe feluri de a-ti face viata mai frumoasa, si nu toate cer acelasi pret. Si poate nu toate sunt pentru toti. Desi sunt destui care cred asta.

[flu]

Cred ca fiecare are propriul fel, sau mai multe feluri de aduce frumusetea in viata sa, feluri care e foarte posibil sa nu coincida cu "felurile" altora.

E trist, sau poate amuzant (trist pina la un nivel si amuzant dupa) ca sunt unii care vor sa-si impuna propriul "fel" si vietilor altora chiar daca nu se potriveste.

Si ce mi se pare mai interesant e ca e totodata extraordinar de simplu/complicat sa iti infrumusetezi viata. In unele cazuri e suficient a-ti propune asta si incet-incet se concretizeaza, pe cind in altele oricite eforturi se depun, nu se observa rezultate notabile...