Oglinda, Nuvela sau roman Optiuni

[fargakos]

Incercare de nuvela sau roman. Va rog sa-mi spuneti eventualele sugestii sau critici. Apreciez orice critica constructiva

[fargakos]

Erau multe lumini ce puteau fi admirate. Unele se jucau intr-un dans…ca dansul vechi pe care-l mai vazuse candva.

***
Cregile incepura sa se scuture in jurul ei. Ca un nor, un val de aer rece o cuprinse si o ridica sus…si de data asta era fara voia ei. Panica putin si simtii o durere de parca inima i-ar fi stransa intr-un pumn.
- Ana! Se auzi strigandu-se de undeva de jos.
Nu reusi sa-i vada prea bine fata, dar simtea ca zambeste. Statea intr-o aura de lumina cu mainile intinse si o chema.
Ana intinse mana ei si fu cuprinsa de mana lui. Intr-o clipa era jos langa el.
- Nu trebuie sa te lasi purtata oriunde, spuse minangelul.


Capitolul VI Cineva mi-a fost martor

- Domnul, Dumnezeul nostru, Sa odihneasca in pace sufletul adormitei Ana!
- Amin!
Peste tot se simtea aroma de tamaie arsa de la cadelnita preotului. In capela erau vre-o unsprezece persoane imbracate in negru. Pe un pat de piatra era asezat un scriu micut. Fetita ce sedea in el pastra parca un zambet pe buze. Tinand-o de mana se afla aceeasi fata carliontata cu parul ca abanosul cum se spunea intr-o poveste.
- Indurerata asistenta, ne aflam in fata unui moment foarte dureros. Adormita, roaba Domnului, Ana, a avut o viata prea scurta si mult prea incercata.
Cu totii stim cum e sa pierdem pe cineva drag sufletului nostru. Si cum sa ne intristam cand aceasta fiinta atat de frageda a pierdut de timpuriu ambele maini ce ii aduceau mangaiere si dragoste. La varsta de 6 ani si-a pierdut mama, iar la 8 ani si tatal ce o iubea ca pe lumina ochilor lui. Fara alt sprijin a venit cu inima deschisa la a doua mama a ei, doamna Monica. Cu sufletul plin de speranta si-a inceput o noua viata si si-a construit noi prietenii…
(Tanti Monica isi puse mainile pe umerii Jasminei.)
- Ce alta grija are un copil de varsta adormitei decat sa rada si sa gaseasca in orice lucru, minunile vietii (?) Universul unui copil e joaca…si jocul vietii s-a oprit mult prea devreme. (…)
- Iubitii mei stiu ca sunteti cuprinsi de sentimente ce nu pot fi descrise.
Plansul si suspinele voastre ne arata dragostea ce i-ati purtat-o. Si plangem cu totii azi, dar nu trebuie sa uitam un lucru. O data cu nasterea noastra, va veni si vremea plecarii din lumea celor pamantesti.
Dar aceasta plecare nu este decat o trecere, o trecere spre lumea spirituala. O lume “unde nu este durere, nici suspinare, nici intristare ci viata fara de sfarsit”.
Ca un ultim lucru, inainte de a pasi spre cele vesnice, adormita intr-u Domnul ar vrea sa-si ia ramas bun si sa-si ceara iertare de la oamenii pe care i-a cunoscut si i-au fost alaturi. Gandurile ei se indreapta acum catre Doamna Monica.
-Doamna Monica, adormita va multumeste pentru caldura cu care ati primit-o in caminul dumneavoastra, pentru rabdarea care i-ati acordat-o si pentru sprijinul sufletesc. Acum ea va roaga si va spune ca daca v-a gresit vreodata cu ceva sa o iertati. Toti gresim si nimeni dintre noi nu este fara de pacat. Deci Doamna Monica, haideti sa spunem intr-un glas: Dumnezeu sa o ierte!
-Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca in pace!

- Iertare isi cere roaba Domnului, Ana, de la prietena ei cea mai buna, Jasmin. Jasmin, tu ai fost cea care m-a ascultat cand aveam nevoie. Ne-am jucat impreuna, am stat impreuna la aceeasi masuta din stanga salii de mese si tot impreuna am impartit aceeasi camera. Tu esti cea careia i-am impartasit visele cele mai frumoase si sperantele mele. Daca ti-am gresit cu ceva, te rog iarta-ma si adu-ti aminte de mine asa cum eram noi. Sa spunem cu totii:
- Dumnezeu sa o ierte si sa o dihneasca in pace!

Acest topic a fost editat de fargakos: 29 Jun 2005, 01:26 PM