Eutanasia Optiuni

[Carmi]

Ce parere aveti?Daca ati fi in situatia de a fi in moarte clinica, coma profunda fara sperante de recuperare sau altceva de genu acesta ati cere eutanasia?
sau in cazul unei paralizii de la gat in jos?

[Nefertiti]

Dom'le, ştiu ce au făcut naziştii, eu întreb ce treaba are povestea aia cu discuţia de faţă.

Vorbim despre oameni care suferă f mult, despre unii aflaţi în faze terminale ale unor boli chinuitoare şi care nu mai suportă. De ce ţi se pare mai uman să îl priveşti cum se chinuie, în timp ce bagi în el zilnic o grămadă de chimicale, deşi nu îl mai ajută cu nimic, în loc să îl scuteşti de durere? Asta e întrebarea, lasă nazismul pentru alte discuţii, e absurd să faci paralele. După principiul ăla, ar trebui să interzicem biserica catolică, din cauza inchiziţiei, de exemplu.

[turbo trabant]

Vorbim despre oameni care suferă f mult, despre unii aflaţi în faze terminale ale unor boli chinuitoare şi care nu mai suportă. De ce ţi se pare mai uman să îl priveşti cum se chinuie, în timp ce bagi în el zilnic o grămadă de chimicale, deşi nu îl mai ajută cu nimic, în loc să îl scuteşti de durere?

nu am spus ca nu este uman ci ca permiterea acestui lucru, desi favorabil pacientului in cauza, este daunator societatii in ansamblu si duce la o multime de abuzuri.

[abis]

nu am spus ca nu este uman ci ca permiterea acestui lucru, desi favorabil pacientului in cauza, este daunator societatii in ansamblu si duce la o multime de abuzuri.

Orice activitate umana poate sa duca la abuzuri.

Ce inseamna conceptul de eutanasie:

Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile. În istorie au existat întotdeauna cazuri de eutanasie. Popoarele nomade îşi abandonau bătrânii şi bolnavii care deveneau o povară în permanentele lor deplasări. De regulă, răniţilor în războaie li se dădea lovitura de graţie. Uneori, cei încercuiţi, pentru a nu cădea vii în mâinile duşmanilor, se omorau reciproc.

Aşa au pierit cei aproximativ o mie de evrei asediaţi de romani la Masada. Practici asemănătoare găsim la popoarele primitive. La Battakii din Sumatra, tatăl ajuns la bătrâneţe îi invită pe copiii săi să-i mănânce carnea. Apoi se urca întrun copac se lasă să cadă jos ca un fruct copt, după care cei din familie îl omorau şi îl mâncau. Se practică uciderea bătrânilor la unele triburi din Aracan (India), din Siamul inferior, la triburile Cachibas şi Tupi din Brazilia, în Europa la străvechea populaţie slava Wendi, iar la începutul secolului nostru o practică în Rusia aşa-numita sectă a “strangulatorilor”. Se ştie că în Sparta copiii handicapaţi erau expuşi şi lăsaţi să moară, lucru aprobat de Aristotel, pentru motive de utilitate publică (Politica VII). Platon
extindea această practică la bătrânii grav bolnavi (Republica 460). Epicur rezumă astfel curentul general de gândire al grecilor antici: “Noi suntem stăpânii durerilor, stăpâni în a le suporta, daca ele sunt suportabile, iar în caz contrar, stăpâni în a părăsi viaţa cu suflet liniştit, aşa cum părăsim teatrul dacă nu ne place”.

La Roma, practica de a expune nou-născuţii cu malformaţii a continuat până la împăratul Vallens (secolul al IV-lea). Ştim cât de mult preţuiau vechii romani sinuciderea, aceasta fiind considerată o moarte demnă care permitea să scapi de răzbunarea duşmanilor sau de vreo alta umilire. Tacitus descrie în termeni elogioşi sinuciderea lui Petronius (Annales XVI, 18-19). Valerius Maximus e fericit să facă cunoscut că Senatul din Marsilia păstra “otrava de stat”. Silius Italicus, care avea el însuşi să se sinucidă, îi elogiază pe alţii care sunt gata să grăbească moartea bătrânilor, a răniţilor în război şi a bolnavilor. La Roma, unde erau exaltate forţa, tinereţea, frumuseţea, vigoarea fizică, domnea repugnanta absolută faţă de bătrâneţe şi de boală. Stoicii se mândreau cu sinuciderea marilor lor reprezentanţi: Seneca, Epictet, Pliniu cel Tânăr. Scria Seneca: "Dacă bătrâneţea va ajunge să-mi zdruncine judecata, dacă ea nu îmi va lăsa viaţa adevărată, ci doar existenta, voi ieşi afară din această locuinţă ruinată şi aducătoare de ruină”.

Dar nu toţi aprobau acest punct de vedere. Pitagora şi mai ales Hippocrate sau împotrivit eutanasiei. Hippocrate a inclus în faimosul său jurământ această frază: “Nu mă voi lăsa determinat de cuvântul nimănui în a procura o otravă sau în a-mi da consimţământul la aşa ceva”. Cicero scria în Visul lui Cicero: “Tu, Publius şi toate persoanele drepte, voi trebuie să vă păstraţi viaţa şi nu trebuie să dispuneţi de ea fără a primi porunca de la cel care v-a dat-o, ca să nu daţi dovada că v-aţi sustras de la misiunea umana pe care Dumnezeu v-a încredinţat-o”. În această privinţă creştinismul a însemnat o schimbare a moravurilor şi a modului de a privi moartea. Autorul creştin care a tratat magistral tema sinuciderii legata de porunca a V-a “Să nu ucizi”, a fost Sf. Augustin.

În continuare, în istoria creştinismului, trebuie să aşteptăm 16 veacuri pentru a mai auzi pe cineva care să ridice problema eutanasiei; şi acest cineva e un sfânt al Bisericii, Sfântul Tomas Morus (1478-1535) în care unii vor să-l vadă pe cel dintâi susţinător al eutanasiei în timpurile moderne. În romanul său filosofic, “Utopia”, este o pagină în care Tomas Morus îi descrie pe imaginarii locuitori ai Insulei Utopia care practică uciderea bolnavilor incurabili, sfâşiaţi de dureri cumplite. Un ase menea comportament e calificat ca fiind “un act de înţelepciune”, mai mult “un act religios şi sfânt”.

După Tomas Morus, un alt englez, Francisc Bacon (1561-1626) este suspectat de a fi susţinut eutanasia. În cartea sa “Novum Organum”, Bacon introduce în limbajul modern cuvântul “eutanasie” după ce Morus introduce cuvântul “utopie”. Nu încape îndoială că la Bacon eutanasie nu înseamnă uciderea muribundului, ci administrarea de paliative pentru ca muribundul să poată părăsi calm şi liniştit această viaţă. De fapt, trebuie să aşteptăm nazismul pentru a vedea eutanasia pusă în practică într-o manieră organizată. E primul program politic de eliminare a unor vieţi considerate lipsite de valoare vitală. Motivele au fost de ordin utilitarist, rasist; trebuia suprimate gurile inutile şi trebuia redresată economia germana afectată de război. Potrivit documentelor tribunalului de la Nuremberg, între 1939 şi 1941, naziştii ar fi eliminat 70.000 de vieţi omeneşti.

De fapt, ce au făcut naziştii n-a fost o eutanasie propriu-zisă, ci o simplă exterminare. Eutanasia înseamnă “moarte dulce”; naziştii nu au avut nici o preocupare ca victimele din camerele de gazare să aibă parte de o moarte dulce. Primele încercări de legalizare a eutanasiei s-au înregistrat deja la începutul secolului al XX-lea in ţări industrializate: Anglia, Statele Unite şi Germania şi s-au creat asociaţii de luptă în acest sens. În anul 1903 circa o mie
de medici din Asociaţia Medicală Americană cereau eutanasia pentru bolnavii de cancer, pentru tuberculoşii gravi şi pentru paralitici. În 1906 un proiect de lege pentru eutanasie era prezentat în Germania şi un altul în statele americane Ohio şi Jawa.

În 1922 sovieticii au decis să nu mai pedepsească delictul de eutanasie, dar şi-au retras îndată decizia. Deşi după anii ’30 s-au prezentat noi proiecte pentru legalizarea eutanasiei, nici unul n-a fost aprobat de parlamentele respective nici în Germania, nici în America, nici în Anglia.
Lupta s-a reluat după război. În anul 1946, 379 de pastori protestanţi şi rabini au adresat legislatorilor statului New York o petiţie în care invocau în favoarea eutanasiei “drepturile individului”. Dar nici aceste încercări nu au avut succes.

In anii ’60 s-a adoptat, cu succes o alta tactică. Lansându-se ideea “morţii din mila”, tribunalele au început să nu mai pedepsească pe cei care ucideau din milă, cunoscându-se faptul că legislaţiile sunt nevoite în cele din urmă să aprobe o practica deja existentă.

Eutanasia presupune ca un bolnav incurabil decide ca nu mai poate suporta suferintele si apeleaza la ajutor de specialitate pentru a-si curma viata. De ce ar trebui interzis acest lucru?

[turbo trabant]

De fapt, trebuie să aşteptăm nazismul pentru a vedea eutanasia pusă în practică într-o manieră organizată. E primul program politic de eliminare a unor vieţi considerate lipsite de valoare vitală. Motivele au fost de ordin utilitarist, rasist; trebuia suprimate gurile inutile şi trebuia redresată economia germana afectată de război. Potrivit documentelor tribunalului de la Nuremberg, între 1939 şi 1941, naziştii ar fi eliminat 70.000 de vieţi omeneşti.

De fapt, ce au făcut naziştii n-a fost o eutanasie propriu-zisă, ci o simplă exterminare. Eutanasia înseamnă “moarte dulce”; naziştii nu au avut nici o preocupare ca victimele din camerele de gazare să aibă parte de o moarte dulce. Primele încercări de legalizare a eutanasiei s-au înregistrat deja la începutul secolului al XX-lea in ţări industrializate: Anglia, Statele Unite şi Germania şi s-au creat asociaţii de luptă în acest sens. În anul 1903 circa o mie de medici din Asociaţia Medicală Americană cereau eutanasia pentru bolnavii de cancer, pentru tuberculoşii gravi şi pentru paralitici. În 1906 un proiect de lege pentru eutanasie era prezentat în Germania şi un altul în statele americane Ohio şi Jawa.

În 1922 sovieticii au decis să nu mai pedepsească delictul de eutanasie, dar şi-au retras îndată decizia. Deşi după anii ’30 s-au prezentat noi proiecte pentru legalizarea eutanasiei, nici unul n-a fost aprobat de parlamentele respective nici în Germania, nici în America, nici în Anglia.
Lupta s-a reluat după război. În anul 1946, 379 de pastori protestanţi şi rabini au adresat legislatorilor statului New York o petiţie în care invocau în favoarea eutanasiei “drepturile individului”. Dar nici aceste încercări nu au avut succes.

toate sunt vechi si noua is toate. nimic nou pe frontul asta.

mai sus este incorect in ce se spune despre nazism si se confunda lagarele de concentrare cu programul de eutanasiere unde medicii decideau cine traia si cine nu merita sa traiasca si s-au folosit in paralele metode violente cu cele "umane". de fapt metodele "moderne" sunt copy paste dupa cele "umane" de atunci, ale doctorilor nazisti.

cat timp medicii sau statul vor fi factori decizionali in asta, se vor comite abuzuri cu atat mai mult in romanica unde o spaga marunta poate duce la eutanasierea bunicii si instalarea nepotilor in apartamentul "lasat mostenire".

Acest topic a fost editat de turbo trabant: 5 Oct 2010, 10:55 AM

[abis]

cat timp medicii sau statul vor fi factori decizionali in asta, se vor comite abuzuri

Si daca decide familia exista riscul de abuz. De fapt, in orice situatie exista riscul de a aparea abuzuri.

Chiar si cand predai matematica intr-o clasa de liceu exista riscul sa apara abuzuri. Orice activitate umana poate duce, intr-un fel sau altul, la abuzuri.

Ideea nu este sa decida medicii ori statul cine traieste si cine moare. Ci ca persoanele aflate in suferinta, bolnave incurabili, sa poata cere ajutor de la cineva specializat, in cazul in care decide sa-si curme de buna-voie (daca se poate spune asa) zilele. Deci nu decide statul si nici medicul, decide cel in cauza.

[turbo trabant]

Ideea nu este sa decida medicii ori statul cine traieste si cine moare. Deci nu decide statul si nici medicul, decide cel in cauza.

din pacate situatia in care decide cel in cauza e doar pe hartie. sistemul actual din vest pune responsabilitatea deciziei pe umerii medicilor, coordonati atent de stat si insufletit de cele mai inalte idealuri de etica bla bla.

ghici ce se va intampla in viitor cand populatia va imbatrani iar cheltuielile medicale vor exploda? poti sa te pui pe lista de acum avand in vedere ca va fi coada si la acea varsta cel mai probabil vei fi senil si poate vor hotara sa te lase in viata .

Acest topic a fost editat de turbo trabant: 5 Oct 2010, 03:31 PM

[abis]

din pacate situatia in care decide cel in cauza e doar pe hartie

Zau? Te intreb si eu cum il intreba Cocosila pe Moromete: pe ce te bazezi?

[turbo trabant]

Zau? Te intreb si eu cum il intreba Cocosila pe Moromete: pe ce te bazezi?

ma bazez pe doctor/comisie : factorul da dacizie care poate accepta sau refuza cererea "pacientului". in plus doftorii din vest se feresc ca dracu de tamaie sa fie in comitia de "dare in primire" din motive sa spunem "umanitare" .

si cum timpul se scurge, eventualii clienti aleg solutia unei cantarte devenita vedeta, ca e mai simpla si mai rapida.

dar de ce medicii refuza sa faca chestia asta? simplu, pentru ca procesul este plin de erori si pot fi acuzati de malpraxis. nu mai vorbesc de cazul in care un pacient i se spune ca e bolnav terminal si de fapt a fost diagnosticat gresit.

http://www.guardian.co.uk/society/2009/jun...-clinic-britons



Acest topic a fost editat de turbo trabant: 6 Oct 2010, 12:49 PM

[abis]

ma bazez pe doctor/comisie : factorul da dacizie care poate accepta sau refuza cererea "pacientului"

Deci exista o cerere a persoanei in cauza, nu este eutanasiat cineva doar pentru ca asa decide o comisie... De asta spuneam ca cel care decide este chiar respectivul. El face cererea, iar medicii evalueaza daca o accepta sau nu. Care sunt criteriile de acceptabilitate, cine face evaluarea, cati medici trebuie sa-si de acordul, care sunt afectiunile in care este acceptata etc sunt amanunte; esential mi se pare, ca principiu, faptul ca un om adult, aflat in deplinatatea facultatilor mintale, este liber sa ia orice decizie in ceea ce il priveste, atat timp cat nu afecteaza drepturile si libertatile altora - inclusiv sa ia decizia de a-si curma existenta, daca doreste. Si nu vad motivul pentru care ar trebui impiedicat sa apeleze la ajutorul unor specialisti, in cazul in care ia de buna-voie o astfel de decizie.