Teatru, Mai Cinefililor :) |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Subiectele de discutie dedicate cartilor vor fi mutate in cadrul subforumului Universul Cartilor
Teatru, Mai Cinefililor :) |
26 Mar 2003, 10:49 AM
Mesaj
#1
|
|
Domnitor Grup: EmailInvalid Mesaje: 1.533 Inscris: 18 March 03 Forumist Nr.: 93 |
O atmosfera placuta (pe care nu o deranjeaza decit taraitul telefoanelor mobile ale mitocanilor, putini, ce-i drept), un aer care nu miroase a seminte prajite si a boraturi.. Ma rog, mediul ambiant propice receptionarii unor mesaje; destindere; relaxare; nu va incanta?
Am fost acum o luna la "Take, Yanke si Cadar"; O distributie de exceptie, regizare buna, timp petrecut cu folos... Recomand piesa. |
|
|
8 May 2004, 10:20 AM
Mesaj
#2
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.407 Inscris: 4 August 03 Forumist Nr.: 542 |
Si eu il recomand din inima (nu de alta dar la teatru am fost cu mogaldeaza.. ..si ii multumesc mult si aici).
Un spectacol superb, un spectacol metafora, culoare si lumina. Un spectacol in care cuvantul a existat prea putin. Totul s-a transmis prin muzica si miscare. Regia si scenariul / Dan Puric. Nu in ultimul rand, scenografie - Dojna Levintza. Asa ca va imaginati cam cum a fost.. Redau un articol despre spectacol(www.cronicaromana.ro). Pentru ca femeia, eternul mister, este cheia acestui spectacol, ce aduce in prim plan erotismul dintotdeauna, pur sau animalic, relatiile de posesie(une) intre „stapana“ si „sclav“ - evident, situatiile se pot si inversa, niciodata nu stii de fapt cine pierde si cine castiga, cine domina si cine e dominat, cine e „seful“, ca intr-un pat procustian, unde victima poate deveni calau si invers... Dar, oricum, la baza tuturor acestor campuri de forta matriarhal - patriarhale sta erotismul, principiu fundamental al umanitatii, si femeia devine „eterna poveste“, vorba unui cantec al Bucurestiului de odinioara, interbelic, adica ea face si desface, incurca si descurca itele, provoaca pasiuni sau razboaie (ca Elena din Troia), stapaneste sau nu barbatul, el intrand cumva aici intr-un voit con de umbra, in plan secund, caci femina e in prim plan. Nu poti sti cine cade in capcana cui, cine e in colivie, dupa gratii, cine tese panza de paianjen, dar, privind per total, „ea“ pare sa invinga de fiecare data si „el“ sa-i cada supus la picioare, chiar si cand e (aparent) mai puternic (fizic). Doua momente antologice interactive cu publicul: 10 mirese aleg pentru un dans cativa spectatori masculini din sala si un „print“ isi cauta „Cenusareasa“ cu... doi pantofi. Un show-omagiu adus sexului (asa-zis) slab, iubite si mame, cu radacini in celelalte „piese“ de pana acum, „rezolvat“ in felul lui propriu de catre papusarul- sef Puric, a carui tema fundamentala, iubirea, reuseste sa contureze, chiar si prin prisma „decorativului“, aparent artificialului, paradoxal, senzatii si emotii profunde, propunand un pseudo-conflict intre EL si EA, unde nici nu mai e important cine „castiga“, ci doar reverenta adusa femininului in general, etalon pur al starii divine, de dragoste si fecunditate, model al starii de gratie de a fi... Daca „Toujours l’amour“ era o bijuterie, „Costumele“, un vis, „Made in Romania“ le cuprindea pe toate (metafora apartine sotiei lui Dan Puric), ce sa mai spunem de acest complet „mega-vision“, „HIC SUNT LEONES“, o chintesenta, un amalgam bine controlat al tuturor reveriilor, temelor, motivelor si obsesiilor maestrului alfabetului... nonverbal, care parca are in cap un proiect pe termen lung, gandit, programat si reuseste, chiar repetandu-se uneori, sa nu cada in clisee. Evident, nu-i doar meritul trupei lui Puric, ci si al costumelor semnate LEVINTZA, dupa cum am spus stralucirea venind si din reciproca punere in valoare si scoatere in relief. E o concurenta om-haina, ca si femeie-barbat, unde nu e important castigatorul, ci doar delectarea cu imaginile in sine, competitia, catharsis-ul. Sau, pana la urma, eroii de pe scena, pe care ii recunosti de multe ori pe strada, anexeaza Existenta, Umanitatea, punandu-le la butoniera, producand elevat, stilat, imixtiunea Realului absurd cu Utopicul regasirilor profunde, cu Idealul implinirii prin iubire, combinand un „ar putea sa fie“ cu „a putut fi“ (sau cine stie daca n-a fost chiar asa?) si determinand in cateva fraze, gesturi, miscari, replici („Hi, I am Tom from Chicago“, zice mandru de ceea ce face dansatorul de step, „Hello, it’s nice what are you doing here. I am Fred. Fred Astaire“...) un univers tipic, in miniatura, aproape perfect. LEOAICA TANARA, DRAGOSTEA devine AXIS MUNDI, pentru o seara vrajita, cu iz de CANTAREA CANTARILOR... " "Hic sunt Leones" ruleaza in Bucuresti la urmatoarele teatre: Teatrul National I.L. Caragiale Sambata, 15-05 19:00 Acest topic a fost editat de cameron: 8 May 2004, 11:05 AM -------------------- |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 5 May 2024 - 09:07 AM |