Introducere In Stiinta Astronomiei, Astronomia pentru amatori Optiuni

[Marcus]

Am hotarat sa deschid acest topic pt cei interesati de astronomie si care vor sa afle mai multe despre aceasta stiinta atat de putin luata in serios de multi romani in ziua de azi.
Cu ajutorul dumneavoastra, vom afla impreuna cunostintele de baza ale acestei stiinte atat de frumoase si...exacte.

Mesajul meu este acela de a va indemna sa cunoasteti date (cel putin minimale), un scurt istoric al astronomiei, legile care stau la baza astronomiei, s.a.

Cei interesati sunt bine veniti.

[Marcus]

Stele neutronice si gauri negre


Steaua neutronica este constituita din gaz neutronic degenerat, are o masa cuprinsa intre 1,44 Ms (mase solare) si 2,5 Ms si o raza foarte mica, de 10-60 km. Materia stelei neutronice in formare este atat de puternic comprimata incat electronii sunt „ticsiti” in protoni, ei suportand impreuna un proces de transformare in neutroni. In urma acestui proces de neutronizare, steaua va fi alcatuita numai din neutroni, de unde si denumirea ei. Steaua neutronica se caracterizeaza printr-o densitate enorma a substantei, de 1 miliard de miliarde kg/m cub. Un volum de materie neutronica de marimea unei gamalii de chibrit cantareste cat un cub cu latura de 1 km umplut cu apa. Daca un om ar pasi pe o asemenea stea, fortele ei gravitationale l-ar strivi intr-o clipa; „urma” sa pe suprafata stelei ar avea grosimea unei amprente lasate de o ştampila pe o hartie. Stelele neutronice nu sunt altceva decat cunoscutii pulsari –corpuri ceresti ce emit unde radio sub forma de impulsuri periodice de foarte scurat durata, de 0,01-10 s. Nebuloasa Crab cu pulsarul din centrul ei este o ramasita a supernovei din anul 1054. Mecanismul de emitere a radiatiilor de catre un pulsar este asemanator cu cel al farurilor. Steaua neutronica, caracterizata printr-un camp magnetic uniform, emite torente de unde electromagnetice numai in directia polilor magnetici. Axa acestora nu coincide insa cu axa de rotatie a astrului, de aceea torentele de unde electromagnetice pornite de la steaua neutronica ce se roteste in jurul axei proprii (asemenea unui suvoi de apa dintr-un furtun rotitor) „scalda” Pamantul numai in momentul cand axa magnetica a stelei este indreptata spre Terra. Intr-o galaxie, o stea trece prin agonia de stea neutronica aproximativ o data la 10 ani.


Daca insa masa stelei neutronice este mai mare de 2,5 Ms, atunci contractia nu mai poate fi oprita: se produce o „prabusire” gravitationala, in urma careia ia nastere o gaura neagra –un obiect ceresc foarte compact, caracterizat printr-o raza gravitationala foarte mica. Aceasta din urma determina hotarul care separa gaura neagra de restul Universului, hotar ce poate fi trecut doar intr-o singura directia, spre interior. Aceasta zona, caracterizata printr-o densitate a materiei infinit de mare, este „un gol in spatiu si in timp”. Spatiul si timpul gaurii negre se „inchid in sine”, din aceasta inclestare de moarte a materiei nu poate scapa nici o particica de materie, nici o raza de lumina , din care cauza nu se poate obtine nici o informatie directa despre acest ciudat corp ceresc. Campul gravitational excesiv de puternic al gaurii negre o face sa se comporte ca un gigant aspirator cosmic, invizibil, care absoarbe tot ce se afla in jur. Particulele ratacitoare din spatiul cosmic, nimerind in raza ei de actiune, sunt inghitite ca intr-o bezna. Accelerandu-se puternic in caderea lor in abisul cosmic , particulele incarcate izbutesc sa emita totusi un ultim „strigat de disperare” –o radiatie Roentgen, efect ce marcheaza existenta gaurilor negre. Asemenea surse de radiatie au fost depistate in mai multe regiuni ale cerului.