Introducere In Stiinta Astronomiei, Astronomia pentru amatori Optiuni

[Marcus]

Am hotarat sa deschid acest topic pt cei interesati de astronomie si care vor sa afle mai multe despre aceasta stiinta atat de putin luata in serios de multi romani in ziua de azi.
Cu ajutorul dumneavoastra, vom afla impreuna cunostintele de baza ale acestei stiinte atat de frumoase si...exacte.

Mesajul meu este acela de a va indemna sa cunoasteti date (cel putin minimale), un scurt istoric al astronomiei, legile care stau la baza astronomiei, s.a.

Cei interesati sunt bine veniti.

[Marcus]

Asteroizii
Familia Soarelui consta, printre altele, dintr-o multime de corpuri ceresti de dimensiuni mici, numite asteroizi, care se rotesc in jurul Soarelui. Ei formeaza asa-zisul Brau de asteroizi. Asteroidul cel mai mare, Ceres, are un diametru de 1003 km.Un om ar cantari aici circa 2kg. Asteroizii cu diametrul mai mare de 1 km depasesc cifra 2000, numarul total de asteroizi fiind estimat la 100.000.Asteroizii efectueaza si miscari de rotatie, ei nu au lumina proprie si sunt lipsiti de atmosfera. Cei mari sunt sferici, iar cei mici au forme unghiulare, aidoma stancilor fragmentate de explozii, sau sunt alungiti. Cateva zeci de mii de asteroizi din cei mai mari (din Braul de asteroizi) au o masa totala echivalenta cu masa unei planete cu raza 2500 km. Se crede ca satelitii lui Marte -Phobos si Deimos- sunt asteroizi capturati de planeta. Jupiter a retinut si el un grup de asteroizi si i-a determinat sa se miste pe orbita lui (planetele troiene). Mai exista si alte grupuri de asteroizi, unii cu orbite puternic alungite, care intersecteaza orbita Pamantului, acestia fiind un pericol pentru Terra. Ciocnirea cu un asteroid ar fi fatala pentru planeta. Pe Mercur a ramas cicatricea unei asemenea ciocniri care a provocat ridicarea scoartei pe partea opusa a planetei. Omul trebuie sa fie gata sa dezintegreze in bucati mici asemenea corpuri, inainte ca acestea sa se apropie deTerra la o distanta periculoasa.

Corpurile meteoritice
Corpurile meteoritice sunt mesagerii celor mai indepartate colturi ale sistemului solar, ele purtand si informatii despre zonele de unde au venit. Exista parerea ca aceste corpuri meteoritice, la fel ca si cometele, sunt vehiculele ce poarta si disperseaza viata in Univers, ca in ele ar putea exista structurile de baza ale activitatii biologice care, nimerind in zone fertile, ar putea sa genereze viata.

Corpurile meteoritice au viteza mai mica de 42km/s (viteza necesara unui corp ca sa evadeze din sistemul solar), ceea ce demonstreaza ca ele apartin sistemului solar. Viteza cu care intra in atmosfera terestra variaza intre 12 si 72 km/s (aceasta se datoreaza miscarii Pamantului in jurul Soarelui cu viteza de 30 km/s). Cand corpurile meteoritice ajund din urma planeta, viteza lor este minima, iar cand se misca in intampinarea ei este maxima. Intrucat Terra se roteste si in jurul axei proprii, intervalul de viteze cu care corpurile meteoritice intra in atmosfera este si mai larg. Un corp meteoritic, venind in intampinarea Terrei, intra in atmosfera ei cu viteza maxima atunci cand directia de rotatie coincide cu directia de miscare a Pamantului pe orbita sa (dimineata).

Patrunzand in atmosfera, corpul meteoric se ciocneste de moleculele gazului. Acestea din urma exercita asupra meteorului presiuni in crestere care duc la dezintegrarea lui intr-un nor de gaze fierbinti. Cand temperatura acestui nor depaseste 2000 grade C, gazele din el devin incandescente. Spunem atunci ca vedem pe cer un meteor sau o stea cazatoare. Corpurile meteorice devin incandescente la o altitudine de cca 120 km si majoritatea lor ard pana la inaltimea de 60 km. Un corp meteoric de dimensiunea unei visine poate sa produca fenomenul de stea cazatoare, vizibil cu ochiul liber.

Nu toate corpurile meteorice reusesc sa arda in atmosfera. Unele din ele, cele mari, isi pierd viteza cosmica pana la inaltimea de 20 km si cad pe pamant, lasand in urma o dara de fum si producand sunete puternice asemanatoare tunetului sau bubuitului de tun (cele cu o stralucire exceptionala se numesc bolizi). Ramasitele acestor corpuri meteorice cazute pe pamant (cu mase de la fractiuni de grame pana la zeci de tone) se numesc meteoriti; in cazul cand au dimensiuni mari, dau nastere la cratere uriase, asemanatoare celor existente pe Luna, Mercur, Marte. Procesele puternice de eroziune de pe Terra sterg insa repede urmele lor. S-a pastrat bine faimosul crater din Arizona care are 1295 m in diametru si 174 m in adancime.

Observarea corpurilor meteorice
Pentru observarea meteorilor, cele mai avantajoase sunt noptile cand Pamantul trece prin roiul de corpuri meteorice -nori enormi de firicele si bucati de substanta rezultate de la dezintegrarea unor comete. Atunci locuitorii Terrei sunt martori ai unei ploi de stele. Dat fiind faptul ca meteorii intra in atmosfera pe traiectorii paralele, observatorii de pe Pamant au impresia ca ei vin din unul si acelasi punct, numit radiant. Constelatia in care se afla punctul de convergenta a drumurilor corpurilor meteorice da numele ploii de stele. Usor de observat sunt Perseidele (in perioada 17iulie-24august, intensitate maxima 12-13 august), cel mai bine, spre dimineata.