HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Exilul Si Dificultatea Intoarcerii, ...forumistii de peste mari si tari
Nana Floare
mesaj 16 Dec 2003, 05:32 PM
Mesaj #1


Debutul Fulminant
******

Grup: EmailInvalid
Mesaje: 2.165
Inscris: 12 September 03
Forumist Nr.: 757



Dragilor,

Va bate gandul sa va intoarceti acasa? De ce? Aveti ezitari, temeri? Ati fost la studii/lucru in strainatate si acuma sunteti din nou acasa? Daca da, cum a fost reintoarcerea?...poate ca raspunsurile voastre vor fi ajutate de articolul de mai jos, luat din DILEMA... mwah1.gif


Exilul şi dificultatea īntoarcerii


Aspecte psihologice

Oricine a experimentat migraţia pe o perioadă de timp suficient de īndelungată poate confirma unul dintre paradoxurile inerente acesteia: persoana care se īntoarce īn ţara de baştină nu mai seamănă cu cea care a plecat, nu mai este aceeaşi, atīt īn ochii celorlalţi, cīt şi īn propria sa imagine despre sine. Reīntoarcerea bīntuie neīncetat gīndurile tuturor migranţilor din lume, dar odată ce ea se produce de o manieră efectivă, este acompaniată de un şoc teribil. Departe de a fi vorba de o regăsire a identităţii iniţiale, cea pe care subiectul o are īnainte de a lua hotărīrea exilului, repatrierea se transformă foarte brusc īntr-un efort de recucerire a alterităţii, ce īncepe chiar īn momentul īn care formalităţile vamale sīnt īn curs de a fi īndeplinite de către un funcţionar plictisit şi foarte puţin amabil comparat cu cel cu care erai obişnuit īn Occident. Este adevărat, sentimentul nu este acelaşi cu cel experimentat anterior, īntr-o ţară străină şi total necunoscută, unde trebuie să īnveţi să cunoşti, adesea contra-timp, "modul de funcţionare" şi codurile comportamentale ale societăţii de primire şi ale celor din jurul tău; cu toate acestea, acest sentiment-trăire-intuiţie există şi capătă o importanţă tot atīt de mare ca şi īnainte.

Este vorba mai degrabă de o senzaţie difuză şi foarte specială care īţi spune că va trebui să-ţi reaminteşti utilizarea spaţiului autohton şi a detaliilor sale intime pe care le credeai uitate, dar care erau doar adormite de efectele exilului. Īn cursul călătoriei sale, exilatul a experimentat prin natura condiţiei sale īndepărtarea de "celălalt", de autohtonul patriei de adopţie temporară. Acum el este surprins să constate īndepărtarea de fostul său "aproape". Iar cīnd spunem "aproape" ne gīndim nu numai la persoanele din familie, prieteni cu care legăturile s-au păstrat etc., ci şi la omul de pe stradă, cel pe care īl simţi atīt de "aproape" de inima ta īn primele zile "īnsorite" ale īntoarcerii din exil.

Altfel spus, te simţi străin īn propria ta ţară, pentru că īnsăşi identitatea de bază a persoanei tale este pusă sub semnul īntrebării. Sentimentul se accentueză īn timp şi devine greu de īnţeles pentru cei din jur. Īn plus, fiind dificil să-l faci cunoscut, să-l "īmpărtăşeşti" (termen utilizat cu toată dimensiunea lui religioasă), experienţa exilului devine o povară interioară şi un stigmat social.

Cazul studentului romān "exilat" īl cunosc cel mai bine, aşa că īmi permit cīteva precizări suplimentare. Īn cazul său, aculturaţia ce se produce īn mediul temporar de adopţie, mediul academic, este nu numai permanenţa, dar şi cu mult mai agresivă decīt pentru alte tipuri de migraţie: economică, profesională etc. Īnţelegem aici prin "aculturaţie" procesul de transmitere a unor valori, roluri, modele de comportament, care īn ansamblu sīnt diferite de tipul dominant de acasă.

Permanenta, pentru că mediul īn care studentul īşi petrece cea mai mare parte a timpului este universitatea şi anexele ei educative (biblioteca, mediateca etc.), iar socializarea, contactul cu ceea ce este nou, diferit, este obligatorie şi face parte din procesul de instruire.

Agresivă, datorită vīrstei subiectului (tinerii sīnt mult mai uşor de modelat), dar şi lipsei unei celule familiale sau de altă natură, unde se poate vorbi romāneşte seara după terminarea activităţilor cotidiene. Studentul este astfel supus īn majoritatea timpului unei presiuni intense, iar efectele sale sīnt de multe ori spectaculoase. Numai că de multe ori ceea ce este considerat ca un pas īnainte făcut pe calea "integrării" īn Occident, produs al procesului de aculturaţie menţionat mai sus, se dovedeşte a fi un obstacol la īntoarcerea acasă.

Un singur exemplu, la īndemīnă, un fapt observat de toţi cei care se īntorc īn Romānia, fie şi īn vacanţe: zīmbetul. Īn Occident se zīmbeşte. Se zīmbeşte mult, chiar īn exces, se zīmbeşte ipocrit, se zīmbeşte atunci cīnd trebuie şi atunci cīnd nu trebuie. Chiar şi pe sacoşele de plastic distribuite gratuit ale unui mare lanţ de supermarketuri ce domină piaţa elveţiană este scris: "Un surīs provoacă plăcere". Īn primele zile după sosirea sa, exilatul trăieşte īntr-o adevărat tiranie a zīmbetului, căci el nu stăpīneşte tehnica zīmbetului la comandă. Nu conştientizează faptul că nu atīt surīsul, cīt lipsa lui provoacă o stare de disconfort noului său interlocutor. Odată īntors īn ţară, zīmbeşte... dar zīmbeşte degeaba, pentru că nu i se răspunde la surīs. Pentru simplul motiv că īn Romānia nu avem exerciţiul zīmbetului īn contactul interuman.

Ajungem astfel la unul dintre cele mai delicate aspecte ale reīntoarcerii īn ţara de baştină, menţionat de toţi cei care au fost preocupaţi de problematica exilului: paradoxul ospitalitate/identitate. Dincolo de problemele economice şi sociale ale schimbării de mediu, cea mai dificilă problemă este aceea de a te simţi cu adevărat acasă, de a fi trup şi suflet acolo. Ospitalitatea este paradigma īnsăşi a identităţii, a regăsirii locului iniţial. Nu mă refer la "ospitalitatea" teatrală, de "Cehov de proastă calitate" (de trčs mauvais Tchékov), cum spunea Cioran, ce face parte din imaginea de sine a romānului mediu (popor bun, muncitor, răbdător, care īşi dă şi "cămaşa" de pe el pentru oaspetele din casă), nici la cea strident colorată, afişată pe pliantele tīrgurilor internaţionale de turism.

Care sīnt totuşi motivele care īmping un exilat integrat sau "semi-integrat" (sintagmă aplicabilă studenţilor cu şanse reale de a rămīne īn Occident) să se īntoarcă acasă? Departe de a face tipologia celui care preferă să se "īntoarcă" sau să "rămīnă", putem identifica principalele motive care stau la baza acestei decizii şi a incertitudinii ce i se asociază:

* Dorinţa de īntoarcere este fondată pe nostalgia pămīntului natal, de recuperare a rădăcinilor şi identităţii originale.

* Stabilitatea: un privilegiu; migraţia: o necesitate sau o nebunie. Un credo caracteristic societăţilor tradiţionale, īncă tenace īn Romānia.

* Returul este o decizie radicală, subiectul ştiind īn avans că renunţă la "cuceririle" din ţara de adopţie, la rădăcinile pe care ai īnceput să le ai acolo: prieteni, hobby-uri imposibil de practicat īn Romānia (chiar şi banalul jogging..) etc.

* Discriminarea la care este supus subiectul īn cursul sejurului său academic īn Occident (īnţeleasă ca dificultate a accesului la slujbe bine remunerate sau pur şi simplu onorabile, altele decīt cele rezervate īn mod tradiţional "migranţilor") poate crea rapid o atitudine resentimentară faţă de "valorile" vestice... Returul īn ţara de origine este o manieră radicală, dar sigură, de a evita această capcană.

* Exilatului īi este frică de īntoarcere pentru că ştie că realitatea din ţară este īn continuă schimbare. Aflat la distanţă, are tendinţa de a mistifica, de a uita dificultăţile, de a "īnfrumuseţa" totul. Returul poate fi cu adevărat traumatizant pentru subiect, care experimentează direct o realitate ce este altceva, filmul nostalgic derulat īn memorie.

* Punct final: odată īntors īn Romānia, el se simte īncă o dată străin, dar īn propria lui ţară. Se simte un altul. Are o identitate multiplă, căci el nu se mai identifică doar ca romān, şi nici ca est-european, o etichetă īncă şi mai generală aplicată tutoror celor veniţi din spaţiul ce īncepe la Viena... Nostalgia pe care o resimte acum este cea a fostului exil, a unui paradis abandonat cu bună ştiinţă.

Nici unul dintre "factorii" enumeraţi mai sus nu acţionează de o manieră individuală īn luarea deciziei de īntoarcere acasă. Ei sīnt īn continuă interacţiune; īn mod sigur, unul dintre ei este precumpănitor asupra celorlalţi, dar niciodată nu este unic. Atunci cīnd nu este impusă din considerente legale (expirarea vizei sau
. a permisului de şedere), decizia de īntoarcere acasă este īntotdeauna extrem de dificilă. Repetăm: părăsirea "paradisului" (ghilimelele se impun!) occidental şi īntoarcerea īn ascetismul sărăcăcios al Romāniei contemporane presupune īntotdeauna o mare doză de curaj şi de hotărīre, dar şi de paradoxală decizie de īnfruntare a ambiguităţii recurente acesteia.


Aspecte socio-economice

Bogata literatură consacrată migraţiei īn lumea contemporană lasă să se īnţeleagă faptul că dezbaterea consacrată īn jurul celor care s-au īntors acasă se poate consacra īn jurul a două mari axe: 1) Rolul economic al acestora; 2) Contribuţia lor la dinamica socială a ţării de origine, precum şi rolul socio-politic.

1) Nu am competenţa, nici datele statistice necesare pentru a mă pronunţa asupra acestui prim aspect, al rolului economic al celor care s-au īntors īn ţara de baştină. Cu toate acestea, sīnt mai degrabă de părere că este īncă prematur de a vorbi de o influenţă economică decisivă īn Romānia contemporană a exilaţilor "īntorşi" la vatră. Şi aceasta din mai multe motive; īn primul rīnd, exilaţii "economici" ai momentului nu se īncadrează īn tipologia descrisă mai sus, din cauza precarităţii condiţiei lor şi a socializării precare; īn al doilea rīnd, sumele care intră īn ţară datorită acestor muncitori expatriaţi sezonieri sīnt importante comparativ cu bugetul ţării, dar īncă departe īn a juca un rol esenţial īn "decolajul" economic al acesteia. Totuşi, ele susţin economia şi explică de ce ţara īncă nu s-a "prăbuşit" economic... dar asta este deja o altă poveste.

Sīntem īncă departe de cazul Italiei sau Spaniei anilor '60, chiar dacă presa romānească a momentului are tendinţa de a supradimensiona aportul financiar al acestora īn ansamblu. Aşadar, categoriile sociale la care vom face referinţă sīnt constituite īn majoritate din migraţia academică (studenţi, doctoranzi, profesori), precum şi cea a personalului diverselor ONG-uri, funcţionari internaţionali sau angajaţi ai diverse īntreprinderi multinaţionale.

2) Contribuţia la dinamica socială a ţării de origine a exilului şi a reversului său, īntoarcerea din exil, poate fi īmpărţită la rīndul său īn două mari categorii: exilul-prejudiciu şi exilul-beneficiu pentru ţară. Primul caz, exilul-prejudiciu, este caracteristic regimurilor totalitare. Nu trebuie uitat că regimul comunist prezenta emigrarea ca un act grav, asimilat trădării de ţară, un atentat la capitalul economic şi de inteligenţă al ţării. Familia celui care alegea exilul era ostracizată şi pedepsită prin varii mijloace; promovarea socială a rudelor apropiate interzisă. Cei "rămaşi" trebuiau să sufere, să ispăşească păcatele celor "plecaţi". Această atitudine a lăsat urme īn societatea romānească de astăzi, fie că este vorba de tonul alarmist al celor care deplīng pierderea "inteligenţelor" ţării, fie cīnd se reclamă rambursarea sumelor cheltuite cu educaţia celor care aleg cariere academice sau de altă natură īn Occident.

Exilul-benefic poate fi o adevărată sevă regeneratoare pentru ţara de baştină, graţie experienţei dobīndite de cei care se īntorc. Nu este vorba aici doar de acquis-ul intelectual, ca să folosim un termen la modă, ci şi de vitalismul celor care au fost obligaţi uneori să supravieţuiască unor condiţii extreme īn Occident. Personal, am constatat că la finalul perioadei de studii, toţi studenţii romāni erau mai īncrezători şi mai siguri pe şansele lor generale de reuşită, īn cazul īn care ar fi dorit să se īntoarcă īn ţară.

Aşadar, o formidabilă energie şi voinţă de a trece peste dificultăţile vieţii, greu de explicitat īn cīteva linii, care poate avea efecte extrem de benefice asupra īntregii societăţi. Numai că experienţa altor state a arătat că această "stimulare" se produce numai dacă există structuri politice corespunzătoare, care să favorizeze un cadru legal favorabil inserţiei sociale a acestora şi mobilizării īn vederea unor scopuri concrete.

Romānia constituie din păcate un contra-exemplu, un model de gestiune dezastruoasă a acestor noi "elite". Absolut toate iniţiativele guvernamentale care au vrut să īncurajeze re-integrarea celor īntorşi de la studii din Occident (de departe, categoria cea mai numeroasă a celor care cunosc metamorfoza produsă de exil) au avut un scop pur declarativ, de propagandă politică. Īn afara unor notabile iniţiative academice, susţinute de fonduri externe, nou veniţii au fost percepuţi de către administraţia romānească drept contestatari ai unor privilegii cīştigate prin "suferinţa" de a fi suportat duritatea vieţii din Romānia, perturbatori ai unei ordini sociale pe care "autohtonii" o percep drept funcţională, chiar dacă imperfectă. După informaţiile de care dispun la ora actuală, nu există īncă nici un proiect sau program guvernamental care să realizeze măcar o bază de date cu cei care au făcut studii īn străinătate şi a domeniului lor de specializare.

Vina (dacă putem totuşi culpabiliza pe cineva...) nu aparţine īn īntregime societăţii de primire, ci şi celor care se īntorc. După cum am arătat, aceştia au drept caracteristică comună dorinţa de a reveni şi de a asuma conştient dificultăţile multiple ale īntoarcerii din exil. Numai că lipsa de unitate de grup social distinct se vede īn incapacitatea acestora de a influenţa īn mod decisiv societatea romānească, de a īntrebuinţa īn scopuri benefice "vitalismul" pe care īl menţionăm.

Cu toate acestea, o anumită influenţă a celor avīnd deja o experienţă occidentală a īnceput să fie vizibilă, la nivelul unei interacţiuni "osmotice" cu societatea-mamă. Īncă destul de discretă, ce-i drept, ea se va intensifica cu siguranţă īn perioada de timp următoare; dezvoltarea unei adevărate filiere subterane de informaţie practică asupra condiţiilor de migraţie, dar şi de reinserţie socială la īntoarcere constituie unul dintre aspectele cele mai evidente ale acestei mutaţii care se produce sub ochii noştri. Există chiar şi tentative discrete de a compensa domenii deficitare de pe piaţa serviciilor din Romānia, din păcate prea puţin īncurajate de programe guvernamentale şi sufocate de mediul toxic al corupţiei ambiante.

Această experienţă occidentală menţionată mai sus este din ce īn ce mai valorizantă īn candidatura prezentată marilor companii multinaţionale prezente īn Romānia. Din păcate, lucrurile nu se petrec la fel şi īn administraţie, punctul nevragic al societăţii romāneşti, "omul bolnav" al acesteia, cea care refuză instinctiv orice tentativă de "īnsănătoşire" venită din exterior, unde aceştia ar avea un aport decisiv īn modificarea trăsăturilor ţaristo-balcanice care īi reglează modul de funcţionare.

Ne găsim doar la īnceputul unui lung proces, ce se va accentua o dată cu (posibila) aderare a Romāniei la Uniunea Europeană. Experienţa altor ţări, mari furnizoare de emigranţi īn trecut (Spania, Italia, Irlanda, Israel, īn oarecare măsură), a arătat că aceştia pot fi o formidabilă sursă de progres dacă odată īntorşi acasă găsesc acea ospitalitate de care au fost frustraţi o lungă perioadă de timp şi de care au atīta nevoie. Ospitalitate nu numai īn raporturile umane, ci şi īn cele socio-economice, īn dezvoltarea unui cadru favorizant īn care aceştia să-şi pună īn valoare energia şi talentul de care dau dovadă.

Nu trebuie uitat īn cele din urmă un adevăr fundamental: Romānia modernă, cea īn care trăim astăzi, a fost gīndită şi mai apoi construită de nişte "migranţi" instruiţi īn Occident, care odată īntorşi īn ţară s-au transformat īn vectori de modernizare extraordinar de eficienţi. Societatea romānească are īncă nevoie de "experienţe" de acest tip. Depinde īnsă numai de ea dacă va şti sau nu să le favorizeze integrarea sau le va lăsa doar libertatea unei alegeri individuale. Răspunsul este īncă dificil de furnizat.

Geneva, 14.10.03

Mirel BĂNICĂ


Go to the top of the page
 
+Quote Post
 
Start new topic
Raspunsuri (1 - 4)
Mrs. Rogers
mesaj 6 Apr 2005, 01:24 AM
Mesaj #2


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.267
Inscris: 1 February 04
Forumist Nr.: 2.054



QUOTE (Nicodim @ 16 Dec 2003, 06:32 PM)

* Punct final: odată īntors īn Romānia, el se simte īncă o dată străin, dar īn propria lui ţară. Se simte un altul. Are o identitate multiplă, căci el nu se mai identifică doar ca romān, şi nici ca est-european, o etichetă īncă şi mai generală aplicată tutoror celor veniţi din spaţiul ce īncepe la Viena... Nostalgia pe care o resimte acum este cea a fostului exil, a unui paradis abandonat cu bună ştiinţă.


Nu cred ca exista emigrant care sa nu-si fi pus vreodata problema intoarcerii in tara , mai serios sau mai putin serios .

Cred ca " punctul final ", pentru cei care se intorc poate fi depasit cu acelasi efort cu care ar fi depasit si punctul mort in care erau in strainatate . Revenirea in tara , in special dupa cativa ani in strainatate cred ca e la la fel de dificila ca si emigrarea . Bineinteles ca te obisnuiesti mai usor cu tara ta decat cu o lume strina . Dar exista gandurile care te macina daca ai facut bine , daca daca nu erai mai bine dincolo, si greutatile vietii .Cand esti intr-o tara straina ti se pare ca doar emigrantii au greutati , si daca erai in tara ta ti-ar fi fost mai usor smile.gif


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Felina
mesaj 20 Jan 2014, 01:10 PM
Mesaj #3


bulina
******

Grup: Membri
Mesaje: 10.489
Inscris: 19 January 05
Forumist Nr.: 5.473



smile.gif


--------------------
"Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume.
A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 20 Jan 2014, 01:10 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
exergy33
mesaj 13 Jan 2015, 09:13 AM
Mesaj #4


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



QUOTE(Mrs. Rogers @ 6 Apr 2005, 02:24 AM) *
Cred ca " punctul final ", pentru cei care se intorc poate fi depasit cu acelasi efort cu care ar fi depasit si punctul mort in care erau in strainatate . Revenirea in tara , in special dupa cativa ani in strainatate cred ca e la la fel de dificila ca si emigrarea .

La chestiunea asta m-am gandit deseori mai ales ca in vacantele petrecute acasa mi-am dat seama ca exista o serie de incompatibilitati iar unele dintre ele mi se par aproape imposibil de inlaturat.
Nu cred ca e vorba numai de faptul de a fi trait multi ani peste hotare, intr-o societate mult diferita de cea romaneasca, ci si de faptul ca generatiile actuale au o structura de gandire diferita, mult mai dinamica cred, iar pe de alta parte ceea ce eu numesc 'realitatea obiectiva'. smile.gif
Exista dar si o 'realitate subiectiva', unde se interfereaza o multitudine de dorinte si asteptari, care intra uneori in conflict cu 'realitatea obiectiva'.
Nu stiu cat de repede sau usor m-as putea reacomoda ... caci procesul de (re)adaptare tine in mare parte de varsta.

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Jan 2015, 09:15 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut Ʈn Geometria Uitării
CăutĆ¢nd Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
DDS
mesaj 26 Jan 2015, 09:02 PM
Mesaj #5


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 33
Inscris: 18 September 14
Forumist Nr.: 68.122



"Revolutia din departare" de Cristina Hermeziu (coordonator), trateaza foarte nuantat problematica exilului si dificultatea intoarcerii.


--------------------
"Everything in moderation - including moderation"
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 02:07 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman