Cersitul In Spatiul Public Optiuni

[mogaldeatza]

Bazat pe mecanismul milei, cersitul a devenit un mod de viata atat pentru cei care intr-adevar nu au mijloace de supravietuire, dar mai ales pentru cei care stiu ca asa se castiga multi bani.
Organizati in grupuri actioneaza in limite bine stabilite si orice intrus este respins cu violenta.Culmea, acest fenomen se produce cu succes mai ales in spatii sacre -curtea bisericii, cimitirele.
Legal nu se iau masuri , si tolerati castiga teren. Explicatia e simpla: omul da fie ca asa a fost invatat,(in familie, la biserica) fie ca spera sa-si linisteasca constiinta. In acest caz, cand nu mai poti deosebi adevarul de minciuna, mai faci un act de caritate ajutandu-ti aproapele, sau te lasi jecmanit, doar pentru ca iti inspira mila?

[(Afrodita)]

Cersetorii..Mda, grea problema, amplu subiect de discutie...
Umblu zilnic cu metroul de cel putin 2 ori pe zi cand vin si cand plec de la munca..Pana zilele trecute mergeam 8 statii, acum merg doar 4...Insa indiferent cat de putin as folosi acest mijloc de transport, zilnic vad cersetori..De toate felurile si de toate varstele si marimile...
Intr-o seara in tramvai , la prima statie aud:"ti-am zis eu sa mergem si prin tramvaie?" Dupa nici 2 minute aud un inceput de cantecel, cu Dumnezeu si mila crestineasca si "sa-ti dea domnu' sanatate la copii" si "doamne da-mi si mie un ban/ ca-s copil orfan"...Ma uit in jur: langa o bara o fetita ca de vreo 11 ani, zdrentaroasa si mucoasa, langa ea , probabil fratiorul (sau poate nu) , de vreo 7 anisori cel mult, la fel de murdar, la fel de mucos si negru...Cantau si se uitau unul la altul cu atata tristete de ti se rupea inima.Bineinteles ca cel putin 3 oameni le-au dat bani...I-au privit bucurosi , s-au asezat pe un scaun si au inceput sa sporovaiasca de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Erau tare veseli.
Cobor la metrou la Obor.Cand colo , ghici cine intra in vagon? Exact cei 2 de mai sus..Acelasi spectacol, acelasi cantec si aceleasi priviri jalnice si demne de mila...Bineinteles au mai sensibilizat cativa calatori. Pt ca m-am uitat in greata la ei mi-au aruncat priviri pline de ura...
Alta zi, tot la metrou: o femeie de vreo 22-23 ani, cu un copil de cateva luni in brate.In mana avea un acrton:"ajutati va rog un copil suferind de anemie nu-stiu-de-care"...Un nume tare alambicat si de care nu am auzit in viata mea, desi am umblat prin doctori cel putin 15 ani si recunosc toate tipurile de anemii sau boli mai rare si mai grave(le recunosc dupa denumiri, ca nu stiu mare branza despre ele , e altceva)...Si se plimba femeia aia cu copilasul prin ditamai gerul de afara si curentul de la metrou si intindea mana in fata fiecaruia..Femeie ce parea forte sanataoasa si care sigur si-ar fi gasit de munca intr-un tarziu.Era si frumusica.
Iarasi la metrou...Un batran, de vreo 60 ani, imbracat intr-un fel de drapel national, cu haine jegoase pe dedesubt, cu o privire pierduta si trista canta "Steaua sus rasare..." Omul ala intr-adevar parea abatut, se cunostea pe fata lui ca viata fusese nemiloasa cu el...Lui i-as fi dat ceva, din pacate nu aveam nici pt mine...A cantat, apoi s-a "plimbat" pana in celalalt capat de vagon, unde s-a asezat intr-un colt si i-au dat lacrimile...Privea in gol si avea o fatza atat de trista incat mi-a rupt inima...Ochii lui intr-adevar erau de om necajit, trecut prin mai multe decat putea indura...
Ieri la metrou...Urca in vagon un barbat, ce nu avea mai mult de 30 ani, poate nici atat nu avea...Imbracat cat de cat ok, insa murdar, cu barba lasata sa creasca in nestire..Cu o privire lunecoasa, a inceput sa zica nush ce poveste...Nu l-am auzit caci a facut metroul prea mult zgomot, insa ne privea cu ura si invidie pe toti...Nu am vazut sa-i dea careva bani, insa omul ala era mai bun de munca decat mine...De ce a preferat sa cerseasca?? Cum de nu ii era rusine??
La metrou la Victoriei 2...Langa coloanele de ciment o batranica..alba toata, cu o privire sfasietoare, plangea si-si freca mainile.."Ajutati-ma, va rog" ...Se tanguia slab, abia auzit...LA intervale destul de mari se mai apleca cineva si-i arunca in scarba cate un banut...Il culegea de pe jos si-l strangea la piept plangand...Se cunostea pe fata ei rusinea si umilinta ca ajunsese sa cerseasca...Din pacate nu am posibilitatile necesare sa-i ajut pe cei ca ea, i-as ajuta cu draga inima si nu din altruism sau egoism , ci pur si simplu pt ca stiu ce inseamna sa nu ai absolut nici o posibilitate de-a iesi din necaz, stiu ce inseamna disperarea si neputinta...
Ei bine, pe batrani i-as ajuta, le-as da mereu cat de mult as putea si nu numai bani.As incerca sa vorbesc cu ei, sa vad care le e oful sa aflu unde e necazul si sa-i ajut sa treaca peste el...Pe cei care sunt buni de munca i-as baga fortat intr-o fabrica undeva sa munceasca...Iar de copii trimisi la cersit m-as interesa sa vad cine-i trimite si de ce si i-as lua la rost pe cei responsabili...Din pacate inca nu am puterea financiara necesara pt asa ceva, dar sper ca voi putea candva sa-i ajut pe cei ce merita si sa-i scutur pe nesimtiti