Roman De La Rose, tot homosexualitatea discutata Optiuni

[ins]

daca nu v-ati saturat sa VORBITI despre asta, macar sa o faceti inteligent si dintr-o perspectiva noua. cica, si sint oameni destpeti astia, se sustine ca celebrul roman.. nu ar avea de a face cu dragostea cea curata fata de castelana, ci e gay toata ziua; dar camuflata, din pricina prigoanei de atunci si nu numai. informati-va si discutati serios. nu despre cele de acum daca nu au legatura cu subiectul! deraiati in alta parte. de ce amour courtois se descopera ca nu a existat, ca era camuflat .. sa ma scuze fetele.. dar se intelege. mai ales ele sint inviatate la discutie. si de ce inca si acum tipii reiau tipicul relatiilor hetero. ma refer si la cei care isi trag genunchii mult spre urechi si se lasa primind din fata... you know... si mai ziceau astia.. tot o Rose, dar nemtoaica de tipicul relatiilor gay: pe sablonul mama-fiu! nu ma repet. daca pare criptic unora, imi pare rau...
daca intr-adevar sinteti in ceata, dati de stire si va trimit baremi un link. daca nu ajung la timp, puteti incepe prin discuta desre amour courtois.. si de ce ramin cei gay pltonici.. chit ca stim ca nu asta inseamna... ceea ce credem ca ar insemna.. e ceea ce se recomnda, nu? asadar, de ce ? cit de greu.. si o leg si de faptul ca unii tipi sustin ca isi amintesc de fetele pe care nu le-au "avut" cu mai multa simpatie decit de cele lalte... ai-ai-iai! asta e subiect de dezbatere.

[ins]

Cerindu-mi scuze ca nu am amintit de originalul, sau, cel putin, mult mai vechiul model al Ledei cu lebada, incerc sa fac din tema asta ceea ce isi propusese. Si doar in aparenta va exceda cadrul stabilit initial.

Amour courtois… cine mai stie ce e aia, intr-o lume in care golaneala de tip “hai sau bye” predomina?
Preambulul nu a fost foarte fericit poate ptr ca arata in ce masura tantili cam fandosite si romantioase aveau… prea putina dreptate sa suspine la gindul sec 11 si iubirii cuceritor de caste. Nu, nici vorba de asa ceva. Insa. Exista, la fiecare ins, si insa. Am mai facut gluma asta. Ca sub aceeasi masca au incaput mai multe lucruri, ca aceia le iubeau de la distanta cum oricum nu reuseau sa urce pina in turn, ca le iubeau intr-un fel spiritual, mistic, vazindu-le intru citva intruchipari ale F(f)ecioarei si intruchipari ale vreunui alt ideal, putin importa. Chiar si daca minteau cu nerusinare, putin importa Dragostea fizica fusese,si atunci, tinta oprobiului, era considerata impotriva legilor firii crestinesti. (vezi supravietuirile si din prezent) Apoi, mai vechea incredintare ca iubirea corporala te lipseste de energiile pe care ai face mai bine sa le pui in slujba mai inaltului in Renastere dragostea fizica incepe sa fie considerata “pozitiv”, dar, desigur, doar in afara legaturii matrioniale (pastrata casta si… ipocrita?). pasiunea e valorizata. Dar nu cu nevasta. Apoi e vorba si de acele extazuri care, le recunosc cei care stiu, semanau teribil cu mai carnale placeri… a, se doreau mistice primele! Dragostea fata de patrie, fata de glie, capata accente incestuoase nu arar. Si nu e nevoie de personificari. Pentru cei ce se indoiau.
Ceea ce conteaza este supravietuirea si noul avint avut in si cu epoca victoriana. Lumea vrea romantism. De ce e o chestiune interesanta- va cunosc- nu puteti raspunde. Insa intrebarea: in fata valului de trivialitate si de desacralizare, odata cu inlaturarea in parte a vechilor mistificari, exista reactie? In afara mea. Eu inot impotriva curentului. Oamenii renunta la o mistificare pentru o alta, mai mare. a lipsei de valoare
Te simti jenat sa spui unui lucru intr-un fel gratios. Il cobori in derizoriu . mergi invaluit. Si nici, pe asta insist, azi, cind se spune verde in fata, nu se spune ca verdele e, in realitate, o alta culoare. Moda cere verde. Nu e neaparat rosu acela. Ar fi prea simplu de urcat la surse. E alta culoare. Cine se teme de adevarata culoare. Si, orice ar crede unii, in ciuda temerilor lor, culoarea poate fi perceputa asa cum e ea. Felul in care o “percepem” difera. E o discutie mai veche si nu am dat satisfactie la vremea respectiva .
Nu ma aflu in cautarea absolutului, ci a autenticului.
Camuflarea va exista cita vreme.. un…. termen generic se va teme de sex.
Nicodime, daca tot nu ai ce face, gaseste-mi, te rog, cum nu am chef sa caut- iar tu dai dovada de timp- numele pictorului aceluia spaniol in lucrarile caruia era plin de pasiune (erotism) gay. Numele sau un link ar fi de ajuns. Merci. Stiitificitatile-tip, in alta parte. La tine.

Si, legat de aceasta tema, de unde, de ce homosexuala aceasta dragoste curteneasca? Ca femelele erau in turn, am spus-o. ca pe cimp se gaseau tarancute, pastorite pe care era legitim sa le violezi daca puteai, e arhi-cunoscut. Dar. Sau, cum o spun eu: insa. Se intimpla ca , si poate am mai spus-o la han, ca important e si in ce fel e bombardata imaginatia aceluia care isi va creste o sexualitate. Mai precis. Se vorbeste de faptul ca in islam nu intimplator homosexualitatea capatase o alta dimensiune decit in lumea hindu ( care cunostea o mai mare libertate data femeii si identitatii sale corporale); datorita idealizarii, fetisizarii – termenul nu il gasec abuziv- a corpului si identitatii masculine. Unde exista ca valoare bravura, curaj, model de barbatie, imi apare mai mult decit firec sa existe homosexualitate. Chiar daca se va afirma ca valoare cucerirea femelelor. E doar o masca. De unde si ideea de surogat. La asta ma refeream. Cind vrei sa te afirmi in fata unui barbat faci si ceea ce el ar pretui: cuceresti femele si le atragi sute, in fin. Dar in esenta, nu e mai putin homosexuala … abordarea. Si nu e doar parerea mea. Ce ce ma supara e totusi fetisizarea-insist sa ii spun astfel- a copiilor in vremurile din urma. Si nu numai. Copiii nu ar trebui expusi. Si sint.
Acum poate va fi mai clar ce doresc sa discut. Incidental se poate, cu ajutorul lui Nicodim, sa mergem catre arta si sexualitate. Nu e decent(?) , dar, Rimbaud?

A, fig, in arta e vorba despre cum sa facem copii, sau despre erotism? Sint planse anatomice cele care se pot numi arta… sau duc catre alta dimensiune? Ca artist imi pare ca esti ipocrit cind pui sub semnul rodului orice apropiere intre oameni (nu toate reprezentarile sint Bune Vestiri si Fecioare cu pruncul…si, chiar aici, in joc e cu totul si cu totul alt. Fara sa mai punem la socoteala modul foarte natural de concepere! N`en parlons plus… )…. Ce iese dintr-o prietenie, care e substratul sau biologic, natural ( pentru ca nu poate fi confundata cu cea ordonata de interese!)? La schimb pentru perceptie. What do you say? No kidding, this time