Depresia, diagnostic, tratament, istorii personale |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Depresia, diagnostic, tratament, istorii personale |
2 Dec 2003, 08:34 PM
Mesaj
#1
|
|
Debutul Fulminant Grup: EmailInvalid Mesaje: 2.165 Inscris: 12 September 03 Forumist Nr.: 757 |
Un numar de postari pe Han mi-au dat impresia ca deschiderea unui topic despre depresie & ganduri negative & nemultumire fata de noi insine e destul de oportuna...Voi incepe sa postez cateva chestii in limba engleza despre diagnosticarea depresiei si tratamentul depresiei, urmand ca dup'aia sa las deschisa discutia/ dezbaterea cazurilor individuale...
|
|
|
19 May 2004, 05:56 PM
Mesaj
#2
|
|
Vornic Grup: EmailInvalid Mesaje: 453 Inscris: 27 December 03 Din: Constanta Forumist Nr.: 1.628 |
@flower:daca ai fi fost mai atenta ai fi putut observa ca auto medicatia indicata de Nico si ce am zis eu ca am de gand sa iau,sau mai exact ce iau(Magnelact care e idicat pt o buna functionare a fluxului nervos si pe care eu il iau pt ca sunt in perioada examenelor si invat mult,intr-un timp scurt,fiind la mijloc cateva saptamani pana dau examenele nicidecum pt a-mi trata vreo depresie.Nu face confuzie intre mentionarea ca vitamnia B6 e buna pt unii depresivi si scopul cu care o iau eu).Persoanele cu probleme serioase psihice,sau cu depresii indiferent de stadiul lor, fii sigura ca au apelat/apeleaza la un specialist(citeste ce am scris eu despre experienta mea,sau daca nu ai timp si chef,iti spun aici ca am apelat la un psiholog care mi-a dat pe langa indicii terapeutice-ascultat muzica,sa fac lucurui care-mi plac,etc-mi-a presris si antidepresive usoare.S-a incercat sfaturiea unor persoane care au scapat de depresie,insa care au grija de sanatatea lor,si nu doresc o revenire a problemelor.Avand grija noi insine de nivelul de serotonina,acest hormon al fericirii,prin suplimente nutritive nu vad ce crima comitem.Sau probabil te afli in categoria celor ce nu fac un pas fara sfatul medicului...Uite:am avut ani la rand probleme cu amigdalele,am facut tratamente cu anitbiotice la care in timp am devenit imuna,sunt ok acum cat de cat,insa ar trebui sa ma duc din nou la medic sa-i cer Vitamina C si prescriptie ca sa beau iaurt pt refacerea florei bacteriene distrusa de aceste antibiotice si o perevnire a reaparitiei streptococului?Nu.Ar trebui sa ma duc din nou la psiholog sa-i cer tratament prevenitv pt situatiile in care voi fi iar cu moralul la pamant?Ermm...nu...
Prevenirea,prin natura ei,ne tine departe de anumite probleme ce stim ca le-am avut candva...Chiar am de gand sa previn decat sa tratez din nou o depresie...Ah si inca ceva...Tind sa primesc si sa iau in considerare orice sfat,cele cu buna intentie,ma voi informa si ma voi documenta asupra acestei "maladii a secolului 21" -depresia,cum o pot tine departe.Fiind recisiva daca ai avut-o o data,sigur la o anumita varsta va reveni.Insa pt asta nu-mi trebuie prea multe analize si vizite la medic,ci doar o atentie mai mare la ceea ce mananc si ...So...nu vad de ce mai aveai un pic si dadeai in noi...Ce crima s-a infaptuit pe aici? Ah si inca ceva...ce reactii adverse au vitaminele,mineralele si oligoelementele preluate din surse naturale(fructe,legume,etc) asupra organismului nostru?Daca fac abuz de un complex de vitamine aflat sub forma de pastile...corect,ma risc sa-mi bat joc de organismul meu...insa...daca faci tratamentul asta o data pe an,sa zicem primavara cand organismul e mai sarac in bagajele nutritive... Sper ca am lamurit problema @FBOJI`:pai...cu riscul de a-mi atrage iar pumni in cap, iti zic ca e posibil o depresie ,insa numai un medic specialist poate stabili asta.Lipsa initiativei,sau lispa dorintei de viata si credinta ca totul e inutil,pana si viata sau orice actiune buna de intreprins e un siptom al acestei "boli".Daca spui ca are dificultati in comunicare,nu cred ca tu ai putea face ceva...trebuie dus la medic,cu voia sa,cu forta...insa si acolo o comnuicare va fi dificila si o expunere a problemelor sale...Uneori persoanele depresive n-au habar de ce se simt asa,nu au un motiv concret,depresia putand sa se instaleze treptat in urma un mici probleme ce sunt refulate,nerezolvate,deci nu vor stii care e marea problema,chiar nu vor recunoaste ca au ceva,intrebandu-se la ce bun un psiholog.Medici,norocul lor,au tot felul de tactici care pana la urma te fac sa vorbesti si-i vor descoperi problema.Eu zic sa nu disperi,daca la mijloc chiar e o depresie si daca e mai dificila,poate inghtea anul scolar si-si va lua diploma anul viitor...Toate problemele au solutii pe lumea asta si cu toti ne lovim intr-o zi piept in piept cu situatii in care nu credeam ca vom pica vreodata.Uite,mie mi-a fost foarte teama sa-i zic tatalui meu ca am o problema,stiindu-l foarte conservator si stiind ca la noi in familie nimeni nu a avut probleme de acest gen,sau ma rog,era considerat "intr-o ureche",insa sa te duci la un psiholog/psihiatru era deja o jena... Sa ne spui ce s-a mai intamplat si daca mai puteam fi de folos... -------------------- "Treat the other man's faith gently; it is all he has to believe with. His mind was created for his own thoughts, not yours or mine." Henry S. Haskins
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 4 May 2024 - 11:21 AM |