Martorul Ratiunii, [Jurnalul lui Minerval] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui Copernic veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Marile realizari istorice, stiintifice si culturale ale umanitatii au fost realizate cu aportul membrilor acestei societati. Tot ceea ce a creat mai valoros omenirea poarta si amprenta Francmasoneriei. Iata de ce aceasta societate a fost, este si va fi nemuritoare! Dr. Emilian M. Dobrescu

Lectura placuta!

[Minerval]

Luni, 14 Februarie, orele 21:55PM, declar jurnalul deschis.

M-am plimbat prin bulevardele imaginatiei, ratacind, orbecaind prin intuneric, lasand in urma lumea si prigoana sa fata de necunoscut. La un moment dat am poposit la o sezatoare si am fost intampinat de sidefale nimfe ale creatiei subconstientale. M-am asezat grav la o masa si nu am scos nici un cuvant. Am ridicat privirea de dupa palarie, de parca as fi asteptat ceva, venirea cuiva... Se poate sa fi fost doar o privire obisnuita. Vantul suiera mandru printre frunzele vestejite, care dadeau sa cada in vartejuri de curenti la pamant. Ce intamplare, ce vis ma posedase?! Totul era o ceata, impletit in vag, nu stiam daca sunt treaz ori daca mai dorm pe canapeaua neagra din living. Involuntar, un ochi s-a deschis, iar magia onirica se disipa brutal si neavenit. Confuz am deschis si celalalt ochi, am privit in jur si parca ma simteam prizonier in ceata din vis. M-am ridicat, si un sunet iritant putea fi auzit de pretutindeni. Am inchis din nou ochii pret de cateva secunde, iar secundele s-au prefacut in minute iar minutele in ore. Dar totul parea a se petrece intr-un spatiu ce nu cunostea timp. Deschid ochii si ma trezesc din nou in alta postura, stand ghemuit in patul dantelat din dormitor. Mana dreapta ramasese inclestata asupra unei carti roase pe margini, oarecum ingalbenita. Ridic capul greoi de parca o mie de brate mi l-ar trage inapoi. Privesc ceasul din fata si deodata ticaitul iritant dispare. Visul a disparut, refugiindu-se intr-un colt al mintii mele. Privesc in oglinda catre chipul de lut ce se oglindeste la inceput neclar si apoi din ce in ce mai clar. Gandurile despre nimfe fusesera doar o intamplare din zecile, poate sutele, de tomuri onirice, visuri pierdute ori create, licariri de raze printre norii gri ai oboselii cotidiene.
Ticaitul iritant de ceasornic revine, din ce in ce mai puternic. Sa fie vis?! Poate e o inchipuire, am sa inchid ochii si am sa-i deschis din nou, de data aceasta brusc, fara ocolisuri. Ma simt iar obosit, ma plec peste pat si ma prabusesc. Auzul mai sesizeaza un ultim amalgam de sunete, inainte de pacla de intuneric ce cade peste camera, peste pat, peste norii gri. Nici vantul nu-l mai simt. Am disparut si totusi sunt in continuare. Exist fara sa fiu, intr-un spatiu necunoscut, si, totusi, dureros de cunoscut. Sunt aici si acolo, fara sa stiu coordonatele simturilor mele. Corpul dispare, si o energie fara nume ma cuprinde intr-un lant etern de culoare si sunet.

[22:23PM, inchiderea paginii de jurnal)

Acest topic a fost editat de Minerval: 14 Feb 2005, 10:40 PM