Ziua In Care Am Fost Prost Optiuni

[Figaro]

Acest topic necesita curaj. Fiecare a facut cate o boacana la viata lui. Una care ne face sa exclamam: "Bai! Da' stiu ca m-am prostit".

[motzart]

...pe 30 mai anul acesta,am cunoscut o fiinta superba pe nume Cristina...si de-atunci viata mea a capatat un sens..
...am petrecut impreuna nopti intregi numarand stele..gatind paste..privind filme care de care mai variate..dar cel mai mult plimbandu-ne si vorbind vrute si nevrute...
...eu eram fermecat de ea cum nu a mai reusit sa ma farmece nici o femeie in viata mea (si nu am cunoscut putine)...
...chiar daca parea ciudat..eram doar prieteni...din dorinta ei..chiar daca eu vroiam mai mult...
...dar i-am respectat dorinta...si noptile au continuat sa fie o multime...
...mie insa,comportamentul ei,confruntat cu experientele mele anterioare cu fetele,imi spunea ca intre noi nu era si nu va ramane 'doar o prietenie'...insa de fiecare data cand ma apropiam mai mult de ea si incercam sa-i spun ce simt..primeam raspunsuri de genul:'dragut gestul...si mesajul...si floarea...dar...'...
...ne faceam mici cadouri...aparent nevinovate...adica doar asa...din prietenie...
...apoi...a plecat cu parintii in Franta pentru o luna...
...eu nu mai avem cum sa-mi pierd noptile...si sa ma duc a doua zi la lucru cu ochii rosii,ca dupa o noapte de betie...
...si am inceput sa-mi pierd doar serile...cu Madalina...o alta fiinta minunata...de data asta fata de care nu aveam alte sentimente decat de prietenie...si tot asa...ne vorbeam...ne plimbam...mai beam un suc...nimic mai mult...
...iar intr-o zi cand eram intr-un bar cu Madalina am primit un apel care mi-a inghetat sangele in vine...era Cristina...se intorsese din Franta...
...si atunci,pentru prima data in viata am spus ceva ce mi-a inghetat iarasi sangele in vine cand mi-am dat seama ca n-as fi spus asa ceva niciodata...am intrebat: 'Madalina...mai stam?'...eu...care prelungeam intalnirile dincolo cu mult de ora limita...
...si apoi am fugit la Ea...am asteptat-o 1h jumate in frig...capatasem culoarea semaforului (pe verde)...i-am dat 30 de apeluri...si vreo 15 msg...dar ea nu auzea tel...pt ca era intr-o sedinta de familie...cand m-a sunat...n-a putut sa-mi zica,cu cea mai dulce si mai blanda voce pe care o auzisem vreodata,decat atat...esti nebun...
...si nici nu stia cata dreptate avea...eram nebun...pentru ca nu va pot explica frumusetea unor nopti de vara...si rezonanta pe care o capatau in sufletul meu...
...imi adusese scoici de pe malul Atlanticului...si alte cadouri culese de prin Europa...
...am inceput iar sa ne vedem...dar mai rar...pentru ca vara plecase...chiar daca noi eram la fel...
...insa intr-o zi nu mi-a dat nici un semn de viata...in schimb m-a sunat Madalina sa ma intrebe daca merg cu ea la o piesa de teatru...am zis da...iar la teatru ne-am intalnit cu Cristina si colegii ei de facultate....noi la brat...ei...cu bratele la spate...
...eu m-am inrosit...si am tacut...si Ea s-a inrosit...dar Ea a ras..asa cum facea intotdeauna...
...dupa miezul noptii...dupa ce am dus-o pe Madalina acasa...eu eram in fata casei Ei cu un trandafir in mana...
...cand m-a vazut a zambit...mi-a multumit pentru floare...si m-a intrebat nevinovata:'Cu ce ocazie?'...
...in 10secunde va pot spune acum ceea ce mie mi-a luat atunci jumatate de ora...
...i-am spus ca nu vroiam sa ma creada vre-un ipocrit si ca tot ce-i scrisesem si tot ce-i spusesem in legatura cu ce simt pentru ea nu-i adevarat...a ras...
...iar eu...a doua zi nu am putut sa ma gandesc la altceva decat la Ea...ce simte?...ce nu-mi spune?...de ce imi spune ceva,dar lasa sa se inteleaga altceva?...
...si atunci i-am scris o ultima scrisoare...in care i-am spus cuvinte pe care nu le-am spus nimanui....si nu cred ca le voi mai spune cuiva vreodata...si seara m-am dus din nou la ea...tot cu un trandafir...de data asta rosu ca sangele...
...i le-am dat pe amandoua si i-am spus 'pa...sa ai grija de tine...'...si am plecat....
...a fost pentru prima data cand am vazut-o stanjenita...si era pentru prima data cand nu a mai ras de ceea ce-i spuneam...
...in momentul in care m-am dus la ea devenisem de gheata...toate simturile imi amortisera...
...vocea nu-mi mai tremura ca alte dati...genunchii nu-mi mai deveneau de guma...inima nu-mi mai galopa nebuna...
...ma simteam ca in fata unei fatalitati predestinate...fara a sti insa ca dupa asta...n-o sa mai pot rade...
...n-au trecut multe zile de-atunci...insa in toate aceste zile eu nu am mai ras...iar zambetele mi-au fost amare...nu mai sunt eu cel pe care l-ati vazut pe 4 octombrie...
...de cand sunt constient de fiinta mea,cea mai lunga perioada in care n-am ras,macar pentru mine a fost de o jumatate de ora...si am trecut prin momente mult mai grele in viata...
...n-am crezut niciodata ca pot exista clipe de prabusire a sufletului pana la limita suportabilitatii...mai ales la mine...
...si as vrea sa-mi raspunda cineva la intrebarea : De ce nu mai pot rade?...si de unde atata calm in fiinta mea?...mi-am pierdut dorinta de a mai face orice nebunie...si sunt doar calm...
...si mai am o problema...cum sa explic tuturor schimbarea?...
...a....si mai e o chestie...am fost prost....pentru ca i-am adresat o intrebare fara cuvinte...fara sa ma gandesc daca o s-o inteleaga....va las pe voi sa-mi spuneti care a fost intrebarea...