Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga Optiuni

[Mistinguett]

Subiectul ala cu bataile mi-a adus aminte de zburdalnicia copilariei. Si cum nu strica sa trezim copilul din noi din cand in cand, m-am gandit sa deschid subiectul asta.

Ce amintiri aveti? Care e cea mai veche amintire din copilaria voastra? Nazbatii, traznai... hai sa ne amuzam.

O sa incep eu desi sunt extrem de obosita, dar o sa mai revin cu completari.

Cea mai veche amintire este de fapt un vis. Am reusit sa-l localizez in timp cu ajutorul mamei, cand eram deja mare si am putut sa-i povestesc - ea a fost cea care a facut legaturile.

Ma culcasera pe 2 scaune tapitate, puse fata-n fata (mama mi-a spus ca singura data cand s-a intamplat asta a fost cand s-a inundat apartamentul, si au scos paturile pe balcon sa se usuce. Ai mei s-au culcat pe jos, dar pe mine m-au pus pe scaune ca sa ma fereasca de umezeala. Singura mare inundatie a fost cand aveam vreo 2 ani). Aveam in sufragerie un tablou cu un muschetar (nu intrebati de ce), imbracat in verde, cu o pana mare la palarie. Si dupa ce m-a invelit mama cu o patura, muschetarul a venit sa-mi ofere cateva bucati de rahat cu fructe. L-am refuzat, foarte indignata, reprosandu-i cum de nu stie ca mie imi place doar cel de cacao cu nuci. Muschetarului i-a parut foarte rau, si din spatele lui au inceput sa iasa ingerasi, de-o parte si alta a tabloului. Si eu am fost foarte incantata.

In rest, in timpul zilei eram baietoi. Am avut parul lung pana in clasa a IV-a sau a V-a, si l-am urat cu pasiune. Era vremea pampoanelor, si nu mai avea nimeni parul lung ca al meu. Ba, poate vecina de apartament, desi cred ca ea s-i l-a lasat lung dupa ce mi l-am taiat eu. Odata taiat, dus a fost - niciodata nu mi-am mai putut lasa parul lung.
Primavara adunam matisori de pe Cocioc, vara furam cirese din livada lui Arghezi, in ciuda paznicului care ne alerga cu pusca cu sare (asa era legenda, dar nimeni nu stia pe nimeni care fusese impuscat).

Hm, abia m-am pornit... dar hai sa va aud si pe voi.

Acest topic a fost editat de Mistinguett: 28 Sep 2003, 09:13 AM

[(Afrodita)]

Prima mea amintire e una urata din perioada in care mama era gravida cu sor-mea si inca era maritata cu primul meu tata...Pe fata nu a recunoscut niciodata ce i-am zis, dar in oki i-am citit mirarea ca inca tin minte chestia aia.Si, evident, nu o s-o spun aici.
Apoi , o amintire mai "recenta" e una de la 4-5 anisori, nu mai stiu exact, insa e una care mi-a ramas foarte clar in minte.Eram la Borsec la Vila 46 cazati la etajul 2 al vilei (uhh, atatea amintiri de-acolo ca nici nu stiu care s-o spun ).Asaaa si vila avea la parter o masuta cu 2 fotolii.De cate ori veneam acasa de prin plimbari cu bunicii mei, de fiecare data ma tranteam pe fotoliile alea...Intr-o seara nu era lumina decat la etajul 2 , asa ca, la parter era aproape bezna...Dar eu stiam unde erau fotoliile si am sarit pe unul din ele. Nenorocu' a facut ca acolo sa doarma o pisica si eu am sarit fix pe ea.M-am ridicat mai repede decat daca m-ar fi aruncat un arc si am vazut doar o idee de umbra disparand.Bineinteles ca si eu si matza am tipat in acelasi timp.Bunica ma certa si bunicul radea de se prapadea
Alta amintire de acolo: In fata vilei era un teren viran, cu iarba lasata cam mare, tin minte ca-mi ajungea pana la brau si mereu ieseam cu bunicul acolo si ne jucam.Aveam o minge de aia de volei care se umfla si alergam dupa ea.Sau ne tavaleam in iarba pana ne inverzeam si innebunea bunica atunci cand ajungeam in casa.Dar ce-mi place cel mai mult e ca fugeam dupa fluturi...Erau mii de fluturi, de toate marimile si toate culorile.Si eu fugeam prin iarba dupa ei, ii prindeam in palmele facute caus si pt ca ma gadileau in incercarea lor de a iesi, intindeam mainile si le dadeam drumu'.Si o luam de la capat.Apoi, dupa vreo saptamana, iarba a fost cosita.Am iesit cu bunicul in iarba proaspat cosita care mirosea atat de frumos si ne jucam cu mingea.Ne alergam unul pe altul, ne tranteam in fanul proaspat si radeam cat ma tinea gura.Bunicul la fel facea.Apoi, jos fiind ne gadileam reciproc, vorba vine ca el nu se gadila deloc .Si apoi am vazut iar fluturii care cautau floricelele ce fusesera inainte...Si iar fuga dupa ei...Doamne, frumos a mai fost atunci!!!
Alta amintire de acolo: bunicii s-au dus la tratament sau la biserica.Nu mai stiu exact.Si pe mine m-a mancat undeva si am iesit din camera.M-am dus pe o bancuta si langa ea am vazut un paraias.M-am topait pe-acolo cat am putut apoi am vrut sa trec dincolo, sa vad ce e acolo, ca in spatele vilei nu fusesem cu bunicii.Si am plecat in "expeditie" Asta era a doua expeditie din viata mea..Bineinteles m-am ratacit...Nu stiam sa ma mai intorc inapoi si l-am tras pe un nene de mana si l-am intrebat unde e vila 46...M-a dus exact in fata bancutei , unde am stat cuminte si i-am asteptat pe bunici.Ei nici in ziua de azi nu stiu ca eu m-am ratacit atunci.Intrebata ce-am facut le-am raspuns ca m-am uitat dupa fluturi si la pasari si veverite
Si alta intamplare tot de atunci: exact inainte sa plecam ce-mi vine mie in minte? Sa ies inaintea bunicilor sa-i astept jos...Dar m-am ascuns dupa vila...M-au cautat vreo jumatate de ora disperati si la un moment dat le-am auzit vocea pe-afara si ies si eu de dupa vila cu un "Bau" plin de bucurie ca le-am facut figura Mi-am luat o cearta si un pumn la fund..Bunicu' era disperat, bunica era intr-un fel indiferenta, ea se gandea ce i-ar fi spus mamei daca dispaream si imi zicea ca nu-si mai ia belea pe cap in statiune...Bunicul aproape ca plangea...De sperietura si de bucurie ca ma gasise...
Si as mai avea tare multe de zis, dar le las pt alta data Mi-e dor de bunici "sad smilly"