Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga |
28 Sep 2003, 09:09 AM
Mesaj
#1
|
|
Cea Mai Impaciuitoare Forumista din 2003 Grup: Moderator Mesaje: 2.395 Inscris: 25 April 03 Forumist Nr.: 240 |
Subiectul ala cu bataile mi-a adus aminte de zburdalnicia copilariei. Si cum nu strica sa trezim copilul din noi din cand in cand, m-am gandit sa deschid subiectul asta.
Ce amintiri aveti? Care e cea mai veche amintire din copilaria voastra? Nazbatii, traznai... hai sa ne amuzam. O sa incep eu desi sunt extrem de obosita, dar o sa mai revin cu completari. Cea mai veche amintire este de fapt un vis. Am reusit sa-l localizez in timp cu ajutorul mamei, cand eram deja mare si am putut sa-i povestesc - ea a fost cea care a facut legaturile. Ma culcasera pe 2 scaune tapitate, puse fata-n fata (mama mi-a spus ca singura data cand s-a intamplat asta a fost cand s-a inundat apartamentul, si au scos paturile pe balcon sa se usuce. Ai mei s-au culcat pe jos, dar pe mine m-au pus pe scaune ca sa ma fereasca de umezeala. Singura mare inundatie a fost cand aveam vreo 2 ani). Aveam in sufragerie un tablou cu un muschetar (nu intrebati de ce), imbracat in verde, cu o pana mare la palarie. Si dupa ce m-a invelit mama cu o patura, muschetarul a venit sa-mi ofere cateva bucati de rahat cu fructe. L-am refuzat, foarte indignata, reprosandu-i cum de nu stie ca mie imi place doar cel de cacao cu nuci. Muschetarului i-a parut foarte rau, si din spatele lui au inceput sa iasa ingerasi, de-o parte si alta a tabloului. Si eu am fost foarte incantata. In rest, in timpul zilei eram baietoi. Am avut parul lung pana in clasa a IV-a sau a V-a, si l-am urat cu pasiune. Era vremea pampoanelor, si nu mai avea nimeni parul lung ca al meu. Ba, poate vecina de apartament, desi cred ca ea s-i l-a lasat lung dupa ce mi l-am taiat eu. Odata taiat, dus a fost - niciodata nu mi-am mai putut lasa parul lung. Primavara adunam matisori de pe Cocioc, vara furam cirese din livada lui Arghezi, in ciuda paznicului care ne alerga cu pusca cu sare (asa era legenda, dar nimeni nu stia pe nimeni care fusese impuscat). Hm, abia m-am pornit... dar hai sa va aud si pe voi. Acest topic a fost editat de Mistinguett: 28 Sep 2003, 09:13 AM -------------------- Life is what happens to you while you're busy making other plans.
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi |
|
|
18 Jun 2004, 02:20 PM
Mesaj
#2
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 688 Inscris: 18 May 04 Forumist Nr.: 3.544 |
am dat cam tarziu de topicul asta...
nu stiu altii ce zic, dar eu... cand ma gandesc la copilaria me, stiu ca eram 4 tanci (a se citi tzanci )iar bunica ne alerga in jurul casei ca sa ne prinda sa ne duca la masa... in tinerete (ca acu nu merge decat cu masina.... na! ) bunicul meu mergea la pescuit chiar si de doua ori pe zi daca se putea... eu ii spun Bati (cu a de la roman ), cand eram mica nu puteam spune bunicul si a iesit Bati... fiind cea mai mare, care da tonul asa l-au numit si ceilalti tanci... in fine... intr-una din zilele in care el era plecat la pescuit, 4 capte stralucite se gandesc sa faca o sui (a se citi shui) pentru ca atunci "cand vine Bati de la peste, aluneca si cade jos"... zis si facut... ne-am apucat de treaba, adica am adus doua galeti de apa, le-am turnat in carare si am inceput sa aratam ce va pati bunicul cand va veni de la peste..... numa ca, el nu a patit nimic ci ne-am facut noi ca niste porcusori... si sa vezi dupa aia bataie -------------------- ' Murim câte putin în fiecare zi, trebuie sa ne obisnuim cu asta. '
Emile Zola |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 08:00 PM |