Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Amintiri Din Copilarie, nu, nu de Creanga |
28 Sep 2003, 09:09 AM
Mesaj
#1
|
|
Cea Mai Impaciuitoare Forumista din 2003 Grup: Moderator Mesaje: 2.395 Inscris: 25 April 03 Forumist Nr.: 240 |
Subiectul ala cu bataile mi-a adus aminte de zburdalnicia copilariei. Si cum nu strica sa trezim copilul din noi din cand in cand, m-am gandit sa deschid subiectul asta.
Ce amintiri aveti? Care e cea mai veche amintire din copilaria voastra? Nazbatii, traznai... hai sa ne amuzam. O sa incep eu desi sunt extrem de obosita, dar o sa mai revin cu completari. Cea mai veche amintire este de fapt un vis. Am reusit sa-l localizez in timp cu ajutorul mamei, cand eram deja mare si am putut sa-i povestesc - ea a fost cea care a facut legaturile. Ma culcasera pe 2 scaune tapitate, puse fata-n fata (mama mi-a spus ca singura data cand s-a intamplat asta a fost cand s-a inundat apartamentul, si au scos paturile pe balcon sa se usuce. Ai mei s-au culcat pe jos, dar pe mine m-au pus pe scaune ca sa ma fereasca de umezeala. Singura mare inundatie a fost cand aveam vreo 2 ani). Aveam in sufragerie un tablou cu un muschetar (nu intrebati de ce), imbracat in verde, cu o pana mare la palarie. Si dupa ce m-a invelit mama cu o patura, muschetarul a venit sa-mi ofere cateva bucati de rahat cu fructe. L-am refuzat, foarte indignata, reprosandu-i cum de nu stie ca mie imi place doar cel de cacao cu nuci. Muschetarului i-a parut foarte rau, si din spatele lui au inceput sa iasa ingerasi, de-o parte si alta a tabloului. Si eu am fost foarte incantata. In rest, in timpul zilei eram baietoi. Am avut parul lung pana in clasa a IV-a sau a V-a, si l-am urat cu pasiune. Era vremea pampoanelor, si nu mai avea nimeni parul lung ca al meu. Ba, poate vecina de apartament, desi cred ca ea s-i l-a lasat lung dupa ce mi l-am taiat eu. Odata taiat, dus a fost - niciodata nu mi-am mai putut lasa parul lung. Primavara adunam matisori de pe Cocioc, vara furam cirese din livada lui Arghezi, in ciuda paznicului care ne alerga cu pusca cu sare (asa era legenda, dar nimeni nu stia pe nimeni care fusese impuscat). Hm, abia m-am pornit... dar hai sa va aud si pe voi. Acest topic a fost editat de Mistinguett: 28 Sep 2003, 09:13 AM -------------------- Life is what happens to you while you're busy making other plans.
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi |
|
|
13 Jun 2004, 12:11 AM
Mesaj
#2
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 180 Inscris: 21 April 04 Din: Petrosani Forumist Nr.: 3.193 |
Avand in vedere ca aici nu s-a mai scris din 11 martie am stat eu un pic si m-am gandit... sa scriu sa nu scriu?? Amintiri sunt o gramada si ma intreb serios daca sa imi dau drumul la povestit sau nu. Am sa spun acum o povestioara haioasa mai ales ca s-a petrecut in circumstante nu tocmai placute adica la o inmormantare. Aveam 5 ani si eram la inmormantarea strabunicii. Era ziua in care o ingropau si a venit popa, au scos sicriul in fata blocului si l-au asezat pe 2 scaune. Incepe popa slujba si eu stateam la un capat al sicriului. Tineam ceva in mana (nu mai stiu ce) si mi-a picat pe jos. In spatele meu statea baiatul care ducea crucea. (era putin nebun). Si ma aplec eu fain frumos sa recuperez ce scapasem, si ma trezesc ca baiatul cu crucea ma impinge fain frumos iar eu aterizez sub sicriu mai mai sa daram scaunele si sicriul odata cu ele. Nu stiu cam cum aratam eu acolo, stiu doar ca aproape toata lumea radea.
-------------------- In fiecare an trecem nepasatori prin ziua mortii noastre...
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 16 May 2024 - 10:41 AM |