Colectie de Poezii - Poeziile Preferate Optiuni

[contraste]

OMAR KHAYAM in traducere din catrenele sale celebre


Vai! Aseara-am spart de-o piatra vas albastru de faianta...
Beat facui prostia asta sa ma-mpiedic de o zdreanta...
Amfora, cu graiu-i tainic, m-a certat cu soapte line:
Om am fost ca tine frate, amfora vei fi, ca mine


...................................................................
Si-are stanjenelul multe limbi, dar tace-ntruna
Si-are chiuparosul verde, multe maini, nu-ntinde una!

[contraste]

SCRISOARE PE COCORI
Valeriu Gorunescu

Nu te iubesc doar cu acest cocor
Cu cate trestii se arunca-n balta
Mai e in mine un luminis sonor
O stea, modelatoare ca o dalta.

Se-arunca noaptea-n cei din urma plopi
Mai vechi decat tarana, decat, bobul.
Din sacrul tau sarut nu pierd un strop.
De n-as mai fi acestor carnuri robul,

La fel te-as adora doar prea usor
Spre-a starui in stoluri pe aproape
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Ci cu tot cerul, care nu ne-ncape!

[Diana-Maria]

Mihai Eminescu
--------------------------------------------------------------------------------
Criticilor mei


Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o sã poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au sã sune.

Dar când inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate sã le-asculte,

Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?

Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

[Promo Contextual]

[Diana-Maria]

Adrian Păunescu

Bătrânul cersetor
La coltul strazii e un cersetor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.

9 aprilie 1997

[Dark Angel]

Lucian Blaga
--------------------------------------------------------------------------------
Lumina raiului
Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si mă-ntreb:
De unde-si are raiul --
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!

[Diana-Maria]

Mircea Dinescu


Dodeskaden


Ce-ati facut cu nebunii din gari ?
Macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine,sudoare,tigari
si tacerea complice si tirfa.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar în faza de coacere ?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sint copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gura.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 1 Jul 2004, 11:28 PM

[RraLluCca]

Suav anapoda
Gheorghe Tomozei


Urca in fiecare noapte la mine,la etaj,
vanatorul cu calul lui.Suna,destup odaia,il asez in fotolii
si scot rachiul.Calul rontaie capodopere si bea
discuri de patefon.Discutam despre vreme.Mi se
prezinta vietatile impuscate;o caprioara,un urs,un mistret,
zvarlim totul pe plita si apoi motaim.Calul
isi pileste potcoavele,casca,apoi vanatorul zice:
Ti-am adus si niste mesteceni,un parau si
ceva luna(dar nu si cea mai buna bucata ca
statea sa ploua).Musc din luna,
asez paraul in scrin apoi mai torn rachiu,pun Aznavour
si stam,picior peste picior,pana se frige mistretul.
Apare pe prag dar nu ne place,nu-i fript de-ajuns,
el bombane si sare la loc,pe plita.Bag un ceas
chefere pe foc(cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-bratara al iubitei,inima caprioarei)
e cald,e noapte,e cafea si cand intorc Aznavour
calul mananca discul ca pe o foaie de salata.
Mai fumam un mesteacan,rupem o ciosvarta de mistret
(Sunt bun?intreaba.Bunule,ii spunem,sa-l bucuram si pe el)
Apoi vorbim de amor,eu arat o poza:
marea in haine de duminica ,el un bilet de loterie,iar
calul,poza lui Cassius Clay,la doi ani,pe blana.
Ne distram grozav,ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la mansete)si cand el pleaca
raman ingrozitor de trist.Sparg,ordonat,paharele,alung
moartea din ranile vietatilor si de la geam
ii vad pe prietenii mei suiti pe tramvai.Noaptea fantastica
se sterge si ea din pereti si caut somnul
cu ochii podiditi de frunze si pasari...

[Diana-Maria]

Vasile Voiculescu

Contemporan

Nu mã-nspaimânta cerul, nici pamântul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samânta care-o sufla vântul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el mã sufla unde vreau s-ajung!

Chiar daca esti la infinit de mine,
Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.

[Dark Angel]

Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Se face noapte
Se face noapte în genunchi,
Se insereaza langa buze...
Pe orice zare cel putin o stea
Si zarile zambesc lehuze.

Din orice munte cel putin un soarec --
Toti muntii lumii au născut cuminti.
O multumire generala
Peste scrasnitul meu din dinti.

Să mă-nconjoare alte zari
De suferinta mai cabrate,
Să piara muntii neinstare
A trece în eternitate,

S-apuna ochii mei modesti,
Să mi se stinga-n jur paunii,
Doar plansul sterp să nu mi-l rup
De marginea perfectiunii...

[Diana-Maria]

Adrian Paunescu

Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?

Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.

Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.

Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.

Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.

Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.

10 aprilie 1997

[Minerval]

Poezia de mai jos este semnata cu pseudonimul Fenix. Nu mai retin de pe ce adresa de internet am transcris poezia. Am convingerea ca, macar, va va intriga.

Starea poeticã

Stau aici, fãrã sã stiu
unde încep, unde sfîrsesc,
refuzat de vise

În jurul meu sînt eu,
de mai multe ori,
tãcuti ca lacrima.

Ceea ce scriu este tãcere,
asemenea mãrii
ori vîntului.

Voi muri
înainte de-a mã naste
si voi fi vesnic.

Stau aici
si nu stiu
cînd voi începe.

Între douã nasteri
sînt eu,
mã numesc Poezie

numele meu e mare
cãci nu vorbesc
niciodatã.

Sînt vesnic, cãci nu exist.
Nu voi muri,
cãci nu sînt nãscut.

Stau aici,
aici e în mine,
iar eu nu exist.


F.'.

[Minerval]

Draga Diana, mii de multumiri pentru afisarea poeziei "Orfani".

.'.

[Diana-Maria]

Ma bucur ca ti-a placut. Mie mi s-a incrincenat carnea cind am citit-o pentru prima data...



Ciob
Aduna-te suflete
Din cioburi prea sparte.
Reda-mi iar intregul
Din cioburi de noapte

In genunchi odihneste,
Coboara-ti privirea,
In cioburi razlete
Imi sta nemurirea.

Pierduta-s in zile,
Gasita-s in noapte
Aduna-te, ciob,
De vise desarte.

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 17 Jul 2004, 10:30 PM

[YoyoMan]

@ Diana Maria

Adrian Paunescu?

[Diana-Maria]

Nu iti place Paunescu ?! Ca poet?!

Ultima nu e de Paunescu.

[YoyoMan]

Un tip de care mi-e scarba ca om nu are cum sa imi placa nici ca poet. Poate ca la 80 de ani dupa ce o sa moara o sa imi placa... dupa ce voi uita magariile pe care le-a facut Si in general cred ca va fi placut cu adevarat dupa ce vor trece cateva generatii de oameni care l-au cunoscut cine e...


PS Ma gandeam ca a doua nu e Paunescu

[Eclectic]

Eu

de eclectic

Şi viaţa mea s-a dus…
Şi sunt prin faptul că lipsesc…
Mă-nalţ doar pentru c-am apus…
Şi mor doar pentru că traiesc.

[Diana-Maria]

Magda Isanos

Murim... ca mâine

E-asa de trist sã cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sã mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o sã mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sã mai rasara,
iar luna tot asa o sã se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sã fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Asta sper sa iti placa,Yoyo!

[Joyeuse]

uoff, ce senzatie de melancolie m-a apucat citind poeziile pe care le-ati postat...Voiam sa dau un exemplu mai vesel, dar tot ce-mi vine in minte acum e :

"Am legat copacii la ochi/Cu-o basma verde/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediat/Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi/Cu-o basma de nori/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si pasarile m-au gasit/Cu un cantec.

(...)

Nu te mai ascunde,/Mi-au zis toate lucrurile/Si toate sentimentele/Pe care am incercat sa le leg/la ochi."

(M. Sorescu)

Incerc sa revin cand ma voi trezi din amorteala asta

[thext]

[mogaldeatza]

PUTEREA SA ALEGI

Intre noi e atata pamant,
Echilibrul e frant
Si nu stiu de ce sunt cat mai sunt
In gradina cu lujerul frant.

Intre noi sunt si varste si legi
Si dreptul ce-l ai sa ma negi
Dar ca oameni si vii si intregi
Eu iti las puterea s-alegi.

E un film idiot, insolent
Viata-n care te duci spre urgent
Si pe-al carui murdar firmament
Scrie grabnic "The End" .

Si dintre florile anilor tai
Vor lua si cei prosti si cei rai
Dar te rog cat ai inca vapai
Da-i inimii tale mai da-i.

[ComicDiva]

Forgive me
If you are not living
If you beloved, my love
If you have died
All the leaves will
Fall on my breast
It will rain on my soul
All night all day
My feet will want to march
To where you are sleeping
But I shall go on living

pablo neruda

[ComicDiva]

Love Sonnet XI

I crave your mouth, your voice, your hair.
Silent and starving, I prowl through the streets.
Bread does not nourish me, dawn disrupts me, all day
I hunt for the liquid measure of your steps.

I hunger for your sleek laugh,
your hands the color of a savage harvest,
hunger for the pale stones of your fingernails,
I want to eat your skin like a whole almond.

I want to eat the sunbeam flaring in your lovely body,
the sovereign nose of your arrogant face,
I want to eat the fleeting shade of your lashes,

and I pace around hungry, sniffing the twilight,
hunting for you, for your hot heart,
like a puma in the barrens of Quitratue.

Pablo Neruda again.

[Diana-Maria]

Sbal...
Bcovia... ce?!


Ion Minulescu

Trei lacrimi reci de călătoare

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

[ally]

imi plac Blaga, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, dar am o poezie de suflet, scrisa de un fost poet (acum calugar, daca ati auzit de Savatie Bastovoi)

Cantec de inmormantare
Intristeaza-te
si adu-ti aminte de inima ta.

Asculta bataile ei
ca pe orologiul unui oras,
un oras din care n-ai mai ramas
decat tu singur.

Fuga spre campul cu ciori

Da, el poate sa se desprinda de propria-i minte
ca de un bulgare,
ca de o streasina singuratica
la intampinarea serii.

Singuratic, strain, mereu pe fuga
cu inima strapunsa si naiva,
crezand pana acum ca
toate ciorile au cate 300 de ani,
desi nici el nu mai tine bine minte
cine anume i-a bagat in cap
una ca asta.

In fiecare zi face acest zbor
peste lucrurile acestea trecatoare
si zadarnice,
peste propriile ganduri, aceste ganduri
care ii sunt la fel de straine
ca si restul lumii.

O, cum ar fugi si s-ar amesteca
in forfota de ciori de pe campul arat,
dar nu, nu pentru a se impartasi
de cei 300 de ani de care zice lumea
ca i-ar trai aceste vietati. Nu pentru asta.
Acum el nu mai este macinat
de o dorinta ca aceasta. Aflase el,
aflase ca, de acum, e vesnic. Ca el,
cel framantat atat de mult de moarte,
e vesnic. Credea si stia asta.
De fapt, nici nu mai avea cum sa fie altfel!

Si totusi, pasarile acestea negre si ciudate
il atrageau prin multe feluri.

[aurasupacurasu]

De poti...
de Rudyard Kipling

"De poti sa nu-ti pierzi capul, cind toti in jurul tau
Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina;
De poti, atunci cind toti te cred nedemn si rau,
Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;
De poti s-atepti oricit, fara sa-ti pierzi rabdarea,
De rabzi sa fii mintit, fara ca tu sa minti,
Sau cind, hulit de oameni, tu nu cu razbunarea
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;

De poti visa, dar fara sa te robesti visarii,
De poti gindi, dar fara sa-ti faci din asta un tel,
De poti sa nu cazi prada nicicind disperarii,
Succesul si dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvintul rostit cindva de tine,
Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut;
De poti sa-ti vezi idealul distrus, si din ruine
Sa-l recladesti cu-ardoarea fierbinte din trecut;

De poti risca pe-o carte intreaga ta avere,
Si tot ce-ai strins o viata sa pierzi intr-un minut,
Si-atunci, fara a scoate vorba de durere,
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
Si daca corpul tau, uzat si obosit,
Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca,
Numai cu strasnicia vointii tale, si-astfel
Sa steie peste vreme asa cum sta o stinca;

De poti vorbi multimii,fara sa minti, si daca
Te poti plimba cu regii, fara a te-nginfa,
De, nici amici, nici dusmani, nu pot vreun rau sa-ti faca,
Pentru ca doar dreptatea e calauza ta;
Si daca poti sa umpli minuta trecatoare,
Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom,
Al tau va fi pamintul, cu bunurile-i toate
Si, ceea ce-i mai mult chiar, sa stii, vei fi un OM!"

[Diana-Maria]

Ion Barbu
Margini de seară

Pendulul apei calme, generale,
Sub sticlă sta, în Ţările-de-Jos.
Luceferii marini, amari în vale;
Sălciu muia şi racul fosforos.

Un gând adus, de raze şi curbură
(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele cămărilor de bură
Mirat le începea, în Dumnezeu.

[Catarzis]

[B] O mie de usi inainte
o mie de usi inapoi
respiratia - prag leganat
din care
pornesc in siruri
contrare
doua fugi infinite
de usi

o usa
care naste o usa
care naste alta si alte
pana in cel mai
indepartat
punct
din care toate usile
vin
inapoi

si ultima usa esti
tu .
Un prag
din care pornesc
toate usile .


( Cezar Baltag- Leagan in oglinda)

[Joyeuse]

da, If, frumoasa poezie, m-a adus deseori in

~Song of the Leannan Sidhe~

I am a creature of the Fey
Prepare to give your soul away
My spell is passion and it is art
My song can bind a human heart
And if you chance to know my face
My hold shall be your last embrace.

I shall be thy lover...

I am unlike a mortal lass
From dreams of longing I have passed
I came upon your lonely cries
Revealing beauty to your eyes
So shun the world that you have known
And spend your nights within my own.

I shall be thy lover...

You shall be known by other men
For your great works of voice and pen
Yet inspiration has a cost
For with me know your soul is lost
I'll take your passion and your skill
I'll take your young life quicker still.

I shall be thy lover...

Through the kisses that I give
I draw from you that I will live
And though you think this weakness grand
The touch of death, your lover's hand
Your will to live has come too late
Come to my arms, and love this fate!

I shall be thy lover...

I am a creature of the Fey
Prepare to give your soul away
My spell is passion and it is art
My song can bind a human heart
And if you chance to know my face
My hold shall be your last embrace.
[/B]

[abis]

Risipei se deda florarul
Lucian Blaga


Ne-om aminti cindva tirziu
de-aceasta intimplare simpla,
de-aceasta banca unde stam,
timpla fierbinte linga timpla.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda florarul.

Polenul cade peste noi,
in preajma galbene troiene
alcatuieste-n aur fin.
Pe umeri cade-ne si-n gene.

Ne cade-n gura cind vorbim,
si-n ochi, cind nu gasim cuvintul.
Si nu stim ce pareri de rau
ne tulbura, piezis, avintul.

Ne-om aminti cindva tirziu
de-aceasta intimplare simpla,
de-aceasta banca unde stam,
timpla fierbinte linga timpla.

Visind, intrezarim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
paduri ce ar putea sa fie,
si niciodata nu vor fi.

[Olaf]

Tot cu Blaga, si eu:

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mărilor,
dati-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcasul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măretii mei pasi
si-as apare năvalnic si liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mările
ca niste vânjoase, sălbatice brate fierbinti,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieti sori
călători
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

[Minerval]

Iubire de vara

Stam amandoi
pe tarm
privind in larg
pescarusii
ce se avanta
spre infinitul albastru.
Suntem singuri pe pamant,
nimeni nu mai exista.
Deasupra cerul,
in jur
multa apa si doar noi
degustandu-ne trupurile
intr-o perfecta armonie.
Sub picioarele prabusite,
valuri caramizii de nisip
ne desfata si ne ard
cu saruturile lor
incandescente.
Pasarile cerului
mai canta o balada,
prevestind asfintitul
calatoriei,
a iubirii solare
de-o vara.

[Diana-Maria]

Lucian Avramescu
Singurul lucru care contează

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

[Vexx]

Macar visand...


Sa mai inchid portile
dinspre tine nu stiu,
simt doar ceva ca o mare tristete
cutreierandu-ma
precum o caravana pustiul,
si dragostea ta ca o seceta...

Daca n-ar fi decat
zadarnica, perpetua cautare
si inca
ar trebui sa te incumeti
macar sa visezi, suflete al meu,
macar sa te cutremuri visand
la un tarmure de mare...

[carrad]

ce suflet trist mi-au daruit/ parintii din parinti/de-au incaput numai in el/ atatea suferinti....
ce suflet trist si far' de rost/ si din ce lut inert......

am citat din memorie....e o postuma a lui eminescu....am citit-o prima data in clasa a 12-a si...m-a lasat fara suflare